Două gânduri legate cu janilie...

Un gând, foarte insistent, îmi șoptește că mie una mi-e imposibil să postez ceva aici, pe blog, și acel ceva să fie cuprins doar în zece rânduri, deci am căzut la o învoială cu el și cu toate celelalte gânduri ale mele să scriem cam douăzeci, hai douăzeci și cinci. Bun așa! Un alt gând este că ieri, uitându-mă în dexonline.ro, ca de obicei, am mai învățat un cuvânt nou (cel puțin, așa cred, că nu-l știam), drept pentru care l-am pus în titlu:

JANILIE s.f. Fir gros de catifea, cu care se împodobesc hainele sau din care se confecționează unele obiecte. [Var.: jenilie s. f.] – După fr. chenille. Sursa: DEX '09.

Închei cu un citat foaaarte fain și un banc așa și-așa... 

👇

„Știți ce înseamnă o bucurie? Să mănînci după foame, să bei după sete, să te culci și să adormi după o zi de muncă istovitoare. „Somnul slugii este dulce”, zicea Solomon. Să te speli după o săptămînă în care ai muncit în colb și arșiță, să îmbraci o cămașă curată ca să mergi la biserică. Dar de unde bucurie la omul de azi, că e mereu sătul ca un porc de îngrășat, umblă cu apa la el de parcă ar fi soldat în război, deși tot ce face e să stea la umbră, se spală de două ori pe zi de parcă ar fi un stîrv de găină pregătit pentru borș și își aruncă cămașă dacă a îmbrăcat-o o dată de parcă ar fi o cadînă care merge să fie cumpărată. Viața noastră pe pămînt este o urmare a izgonirii din rai, cînd ni s-a zis: „în sudoarea frunții îți vei mînca pîinea ta”. Toate încercările de a ocoli munca și sudoarea duc la ruperea legăturii cu firescul și ne aduc tristețe, urmată de depresie și boală. Bucuria stă în împlinirea firescului, căci bucuria este firescul.” (Pr. Savatie Baştovoi)

😊

Un băiețel de la o școală de cartier este mutat de mama sa la o școală cu pretenții. Pentru a fi admis, directorul vrea să-i pună câteva întrebări, să vadă dacă se încadrează în pretențiile școlii:

– Ia spune-mi, băiețel, câte anotimpuri sunt?

– Șase!

– Ești sigur?

– Da, șase!

Directorul îi spune mamei:

– Doamnă, mai bine îl întrebați dumneavoastră, că eu nu o scot la capăt cu el!

– Ia spune, Mihăiță, câte anotimpuri sunt?

– Șase, pe cuvântul meu că sunt șase!

Directorul îi spune mamei:

– Doamnă, îmi pare rău, nu îl putem accepta la această școală, dacă nici măcar atâta lucru nu știe.

După ce ies din biroul directorului, mama îl întreabă:

– Cum, măi Mihăiță, să fie șase anotimpuri? Cum să spui tu așa ceva?

– Mami, mă dau bătut! În afară de „Anotimpurile” lui Vivaldi, Haydn, Ceaikovski, Glazunov, Loussier și Piazzolla, eu chiar nu mai știu niciunul! 

👇

P. S. Data viitoare o să aleg citate și bancuri mai scurte...

Gândurile din miercurea asta

„Soarele strălucește, ne încălzește și ne luminează, iar noi nu suntem deloc curioși de ce se întâmpla asta. Cu toate acestea, încercăm să găsim explicația răului, durerii, foametei, țânțarilor și a oamenilor proști.” (Ralph Waldo Emerson)

    Astăzi am timp de așternut aici câteva gânduri. Răzlețe. Săptămâna ce a trecut aş zice că am mai avut nişte tentative, în vreo trei zile, să mă aşez şi să scriu, dar mi-a trecut repede cheful. Voiam să scriu despre cum se obține anul sabatic. Apoi, gândind la statutul meu actual, de pensionară, mi-am zis: „Ce-mi trebuie, eu voi avea, oricum, atâția ani sabatici cât va vrea Dumnezeu să-mi mai dea”. Pe urmă, am vrut să scriu despre felul cum e privită solitudinea, pe urmă despre bucuria gureșă a unor păsărele cărora le pun mereu mâncare pe pervazul ferestrei mele. În fine, nu-mi mai amintesc ce gânduri mi-au mai trecut prin cap, dar n-au meritat, cred, să le scriu aici...

P. S. Nu, nu sunt gândurile din miercurea asta, căci ele lipsesc la apelul de dimineață. Sunt gândurile mele dintr-o altă miercuri, de acum câțiva ani...

Două-trei gânduri pe zi...

Motto: „Mi-a fost rușine de mine când mi-am dat seama că viața e un bal mascat și eu am participat cu fața mea adevărată.” (Franz Kafka)

   Nu prea am CÂND să scriu dar, mai cu seamă, nu mai știu CE să scriu. Am ajuns la momentul când scrisul nu-mi mai aduce bucurie ca altădată. De câte ori îmi trece prin minte câte o idee cu care aș vrea să vin la blog, devin criticul meu cel mai înverșunat și mă descurajez singură, zicându-mi că ceea ce scriu eu nu are nicio valoare, că bat câmpii și că eu, împreună cu gândurile din dotare, ne pierdem în tot felul de meandre ale cuvintelor, iar rezultatul e o plictiseală generală. Nu, nu eu mă plictisesc, ci acei câțiva cititori care trec pe la blogul meu. Așa că, începând de astăzi, pornind (sau nu) de la un citat, o să-mi devoalez (glumesc, dar tocmai mi-am adus aminte că mai știu oleacă de franceză) doar două, maxim trei gânduri, în tot atâtea rânduri. Ah, nu, nu se poate, hai să zicem că aș putea scrie zece rânduri. Păi, gata!

Gândurile mele se pregătesc să schelmeze

„Esența umorului este sensibilitatea, o compasiune caldă și duioasă pentru toate formele de existență. Dacă sensibilitatea nu este maturată și purificată prin umor, se rătăcește foarte ușor, devine morbidă, neadevărată, într-un cuvânt, degenerează în sentimentalism.” (Thomas Carlyle)

    Ca de obicei, am căutat și astăzi cuvintele din dexonline.ro și am avut o plăcută surpriză, ceea ce nu mă miră. Pe lângă faptul că-mi reamintește niște termeni sau mă învață unii noi, Dexonline m-a făcut (iar) să râd în hohote. Am râs copios, chiar și după ce am citit „cheia alegerii” căci, între timp, începusem a căuta cu Google explicația celor scrise în imaginea semnată Ștefania. Nu am chef să explic prea mult și prea multe (nici nu are rost, pentru că fiecare percepe altfel umorul și ironia fină), dar am să vă rog, domniile voastre, să vedeți imaginea din dicționar, apoi cele scrise de Wikipedia și, de asemenea, să ascultați melodia celor de la „Pink Martini”, pe care eu nu i-am apreciat până acum la justa lor valoare.

Sympathique (Je ne veux pas travailler)/ Simpatic (Nu vreau să lucrez) este o melodie în limba franceză a grupului american „Pink Martini”, inspirată dintr-un scurt poem al lui Guillaume Apollinaire, cântec care apare pe albumul lor din 1997, intitulat Simpathique, interpretat de cântăreața grupului, China Forbes. A fost lansat în 1999 ca primul single al albumului. A fost nominalizat la categoria „Cântecul anului” la Victoire de la Musique 2000. Scris de China Forbes și compus de Thomas M. Lauderdale, cântecul are ca refren primele versuri ale unui poem de Apollinaire: Je ne veux pas travailler/ Je ne veux pas déjeuner/ Je veux seulement oublier/ Et puis je fume”. (Wikipedia) 

P. S. De ce am râs eu: în ultimul vers, autoarea desenului a înlocuit un cuvânt și a scris „Et puis je (?) șchelmez”. Ăsta e cuvântul zilei și vine de la verbul „a (o) schelma/șchelma”, adică a o lua la sănătoasa, a dispărea pe furiș etc. Și am mai râs o serie când am citit conjugarea acestui verb haios. Și, da, ziua mea a devenit ceva mai veselă și mai frumoasă. Bun, eu și gândurile mele o să cam schelmăm de-aici...

Azi, gândurile mele aleargă după (n+1) iepuri

Expresia din dexonline.ro („Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul”) m-a făcut să realizez că zilele astea, mai mult decât oricând, gândurile mele au alergat după foarte mulți iepuri imaginari și, bineînțeles, au rămas cu buza umflată. Nu vreau să explic sau să justific această stare a mea, cauzată de gândurile-mi bosumflate, așa că voi scrie ceva despre iepuri și o să reiau ceva postat de mine într-o miercuri din octombrie 2019, sub titlul „Cuvinte ce tudlășesc printre gânduri...” Și pe urmă „mă car” de-aici!

👇

IEPURE ~i m. Mamifer rozător de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coadă scurtă și cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte (vânat pentru carne și blană). ◊ ~-de-casă - iepure domestic, crescut pentru carne și blană. (A fi) fricos ca un iepure - (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un iepure ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine aleargă după doi ~i nu prinde niciunul - cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reușește să facă nici unul. A nu ști de unde sare ~ele - a nu ști de unde poate apărea o șansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.). A împușca (sau a prinde) doi ~i deodată - a înfăptui (cu succes) două acțiuni deodată. Câți iepuri la biserică - nimeni. Umbra-~elui - plantă erbacee cu tulpină înaltă având frunze înguste, lungi și flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris. Sursa: NODEX (2002)

👇

MOTTO: „Curiozitatea este chiar baza educației şi, dacă îmi spui că curiozitatea a omorât pisica, eu spun doar că pisica a murit într-un mod foarte nobil.” (Arnold Edinborough)

Recunosc, sunt o ființă curioasă, mereu în căutare de explicații și am momente când mă simt descurajată pentru că sunt atâtea de învățat și timpul e atât de puțin. Plus „minusurile” din firea mea, adică faptul că mă plictisesc cam repede și nu aprofundez cum trebuie o problemă. Dar sunt curioasă, asta e clar! Vreau mereu să aflu ceva nou. Iată ce am găsit (pe 9am.ro) în legătură cu citatul pus de mine ca motto și cu expresia (folosită uneori greșit) „Curiozitatea a ucis pisica”: „Curiozitatea a ucis pisica” este un proverb folosit pentru a avertiza asupra pericolelor investigațiilor inutile. Se pare însă că o mai veche versiune a acestei expresii este, de fapt, „Grija (în engleză - „care”) a omorât pisica”, potrivit rd.com. Nu este foarte clar cum, până la sfârșitul anilor 1800, „care” (grijă) a devenit „curiosity” (curiozitate), cert este că se uită mereu și continuarea replicii publicate pentru prima dată în anul 1905: „Curiozitatea a omorât pisica, dar satisfacția a adus-o înapoi”. Pe scurt: ai putea intra în probleme dacă ești vocal și investighezi ceea ce te interesează, însă aflarea adevărului merită adesea să-ți asumi riscul.”

👇 

Pentru că am uitat...

(A) tudășlí, tudășlésc, vb. IV (regionalism) a se interesa, a iscodi, a se informa. Sursa: DAR (2009).

😃 Gluma de azi:

Discuție la telefon:

- Salut, ce faci?

- Mă uit la un film.

- Ce film?

- „Rechinul ucigaș”.

- Și, despre ce e vorba?

- Despre un cal care vrea să ajungă scriitor...

Câteva gânduri telescopate

👇👇👇

Aseară, după ce am râs de mine însămi cam cinci minute (și nu, deși e „haioasă”, nu se folosește forma verbală „m-am râs”), mi-am adus aminte de încă o emisiune a Televiziunii Române de dinainte de 1989, „Teleenciclopedia”. Mie mi-a încântat serile de sâmbătă, ani la rând. Ca și „Telecinemateca”, despre care voi mai „povesti” cândva. Iată câteva vorbe pe care mi le-a spus Wikipedia despre acest subiect (și, de asemenea, despre cuvântul „telescopat”,/ un cuvânt cam estompat/ pe care l-am uitat,/ „frunză verde matostat”/). Și tot apropo de „uitat”, ăsta a fost motivul râsului meu de aseară: am intrat sub duș uitând că am ochelarii pe nas. Am ales să râd, căci de plâns trebuie să caut motive mai serioase, nu?

👇

„Teleenciclopedia este o emisiune a postului național de televiziune din România, Televiziunea Română. Denumirea este un cuvânt telescopat, pornind de la „televiziune” și „enciclopedie”. Este una dintre cele mai longevive emisiuni din programele posturilor de televiziune din România, prima difuzare a emisiunii înregistrându-se la data de 22 mai 1965. Emisiunea este difuzată în continuare pe TVR1, sâmbătă după-amiaza, la ora 18.45. Sunt prezentate documentare cu subiecte diverse: natură, tehnologie, sănătate. Cele mai multe documentare sunt achiziționate de la BBC. Emisiunea păstrează același generic (un fragment din „Momentul muzical pentru pian și orchestră” de Nicolae Kirculescu) de mai mulți ani. Între comentatorii care au lucrat sau lucrează pentru Teleenciclopedia se numără: Mariana Zaharescu, Dinu Ianculescu, Sanda Țăranu, Florian Pittiș, Alexandru Marinescu, Adela Mărculescu, Petru Mărgineanu, Lucia Mureșan, Irina Petrescu, Silviu Stănculescu, Ion Caramitru, Traian Stănescu ș.a.” 

👇 

„În lingvistică, prin cuvântul „telescopat” se înțelege, în general, un cuvânt nou format prin combinarea a două cuvinte existente, astfel încât cel puțin unul din ele este trunchiat. În cazul când ambele sunt trunchiate, componentele cuvântului telescopat sunt segmentul inițial al primului cuvânt și segmentul final al celui de-al doilea. Uneori, ambele segmente sunt mai mari de un sunet, alteori unul din segmente este numai un sunet. În unele cazuri, unul din componente este un cuvânt întreg, iar celălalt un segment de unul sau mai multe sunete. Uneori, partea finală a primului component este comună cu partea inițială a celui de-al doilea. Cuvintele care se combină pot fi și părți ale aceleiași sintagme.” 

👇☺ Glume...

Discuție într-o familie de ardeleni:

- Apăi, mă, Ioane! Io tătă zâua calc, spăl geamuri, spăl vase, gătesc, mătur! Iar tu în tăt timpu' aista stai în fata televizorului ș-aștepţi să-ţi aduc ceva de mâncat! No, da' dă-o încolo de treabă! Ce fel de om ești tu, mă?
- Răbdător! 

☺

Un tip le zice amicilor cu care ieșise la o terasă: 

- Măi, băieți, am citit undeva că o bere îți scurtează viața cu zece minute. După un calcul estimativ, am ajuns la concluzia că noi suntem morți din anul 1541...

☺

Două prietene, la telefon:

- Fată, fii atentă, am pierdut 600 de kilocalorii în doar trei secunde!

- Cum?

- Mi-a picat shaorma pe jos!

Niște gânduri vintage. Sau retro?

💣💭💥👊😒

„Cel mai mare defect al nostru este preocuparea permanentă de a detecta greşelile celorlalţi.” (Kahlil Gibran)

Pentru că zilele trecute am afirmat (ușor autoironic) că eu sunt „cam vintage”, am vrut acum să văd dacă am avut dreptate. Acum, serios vorbind, mie chiar îmi place stilul ăsta „vintage” și nu numai la îmbrăcăminte, ci și la obiecte, design interior sau exterior etc. Există și termenul „retro” (perioadă și stil care-mi plac, dar moderat, pentru că mi-am trăit atunci tinerețea, în „Epoca de Aur”) și multă lume face confuzie între sensul acestor cuvinte. Așa că l-am rugat pe Google să mă lămurească. Și mi-a zis:

👇

„Un obiect vintage are între 30 și 100 de ani, iar dacă depășește 100 de ani este deja antichitate. În concluzie, perioada vintage se referă la ceea ce a fost înainte de anii '80, iar retro, la anii '80 și '90.”

Am mai căutat și am găsit următoarele (referitor doar la haine):

👇

„Vintage provine din limba franceză (vendage), ce înseamnă recoltă de vin și făcea referire la vinurile de epocă. Această semnificație s-a extins, iar mai târziu a fost introdus și în domeniul fashion și se referă la acele haine produse între anii 1920-1970. (...) Perioada anilor 1970-1990 este asociată epocii retro. Pantalonii din velur, blugii cu talie înaltă de la Only sau cei evazați de la Stradivarius sunt doar câteva din pisele vestimentare care îmbină perfect stilul retro cu cel actual.” 

Sursa:https://outletmag.ro/blog/

👇

Emoticoanele de la început, v-ați dat seama, sunt în loc de poze „vintage”, căci nu am reușit cu niciun chip să le copiez. După ce m-am enervat și am murmurat câteva cuvinte ce nu se pot reda, am renunțat și am trecut la... 

GLUME:

😆

Pe la miezul nopţii, liniştea e spartă de sunetul telefonului. Bărbatul îi spune repede soţiei:

- Răspunde tu. Dacă e pentru mine, nu sunt acasă!

Femeia ridică receptorul şi spune că soţul e acasă, după care închide.

- Ce ţi-am spus, măi femeie? De ce-ai spus că sunt acasă?

La care soţia îi răspunde calm:

- Păi, era pentru mine... 

😆 

- Domnule doctor, mă doare capul când mă dau jos din pat!

- Doamnă dragă, încercați să coborâți prima dată picioarele!

😆

Prima zi, la sală. Eu:

- 352, 353, 354…

Antrenorul:

- Vă rog să vă opriți din număratul plăcilor de gresie și să începeți să faceți ceva exerciții fizice!