Câteva gânduri ce așteaptă un bairamlâc

 

MOTTO: „Inteligența unui om este 10% un calcul matematic, 15% educație și cultură, iar restul de 75%, inspirație și creație.” (Marius Torok)

    Scriind eu astăzi cuvintele din dexonline.ro pe Facebook, am dat peste termenul „bairamlâc”. Mi-am dat seama imediat că aș putea „broda” câteva vorbe pe marginea acestuia, iar imaginea (tot din Dexonline) descrie exact STAREA mea de câtva timp, adică un fel de frustrare că nu am deloc Inspirație. Am găsit citatul de mai sus și l-am pus drept motto, pentru că pe un altul, care-mi place la nebunie, l-am mai scris de vrei trei ori. Dar nu strică să-l repet. Jack London zice așa: „Nu sta să aștepți Inspirația, du-te după ea cu o bâtă!” Mda...

Despre „expresia zilei” din Dexonline, Google zice cam așa: Este binecunoscut proverbul „Vulpea care nu ajunge la struguri, spune că sunt acri”. Atunci când îţi dorești ceva cu ardoare, cu toată fiinţa ta şi nu reuşeşti să obţii acel lucru, e normal că te încearcă un sentiment de frustrare. 

(NOTA MEA pentru Domnul Google este că forma corectă a verbului „a obține” la conjunctiv, persoana a II-a, singular, este cu doi de „i”)

Explicația de sub imagine este scrisă acum mai bine de o jumătate de secol, deci cu ortografia de pe atunci. Iat-o:

„Strugurii sînt acri! (grec. Τα σταφύλια είναι ξινά) – Esop, fabula nr. 170, „Vulpea și strugurii”. Pe bolta unei podgorii atîrnau niște struguri mari și zemoși. O vulpe flămîndă, neputîndu-se cățăra pînă acolo, invocă pretextul că „strugurii sînt tari” (adică necopți). Tema a fost reluată aproape identic de poetul latin Fedru în „Vulpes et uva” (IV, 2) și de fabulistul francez La Fontaine în „Le renard et les raisins” (cartea III, fab. 11). Vorbele lui Esop cu vulpea și strugurii sînt servite ironic acelora care, neputînd atinge un obiectiv rîvnit, născocesc explicații puerile.” LIT. Sursa: CECC (1968).

Cred că domniile voastre au înțeles deja că „bairamlâcul” pe care-l așteaptă gândurile mele este un strop de Inspirație. Cândva...
BAIRAMLÂC sn [Pronunție: bai-ram~lâc / V: baraimlâc/ Pl: bairamlâcuri / E: tc bayrâmlyk] (Înv) Dar oferit sultanului (și altor demnitari turci) cu prilejul bairamului. Sursa: MDA2 (2010).

Și, bineînțeles...

BAIRAM ~uri n. 1) (nume generic) Două mari sărbători religioase la musulmani. 2) fam. Petrecere mare; chef. [Sil. bai-ram] /<turc. bayram. Sursa: NODEX (2002).

P. S. Alte cuvinte terminate în -lâc: matrapazlâc, caraghioslâc, cabazlâc (păcăleală, glumă), calabalâc, hagialâc etc. // Desenul din Dexonline îi aparține Anei-Maria Gălețeanu.// Glumele de azi:

😃
Un bărbat de vreo 40 de ani vine la psihiatru și se plânge că suferă de… lipsa senzațiilor tari. Psihiatrul caută soluții:

– Încercați să mergeți cu mașina având viteză foarte mare.

– Așa merg de obicei, nimic nou, spune bărbatul.

– Sau încercați să mergeți într-o călătorie cu submarinul.

– Armata am făcut-o la Submarine.

– Luați-vă o amantă. Cred că asta chiar o să meargă!

– Doctore, deja am trei! Ce mă sfătuiți să fac?

– Ei, atunci este simplu: spuneți-i nevestei de ele!

😃

 - Iubi, fii romantic, descrie-mi ce simți pentru mine!

- Ah, dragostea mea pentru tine e ca și cum aș număra stelele…

- Uau, ce drăguț! Adică dragostea ta e infinită?

– Nuuu, iubito! Adică este pierdere de timp.

😃

Un bărbat e oprit de poliție, pe stradă. Poliţistul se apropie şi îi spune:

- Aţi putea, vă rog, să mă însoţiţi la secţie?

- De ce, domnule poliţist? N-am făcut nimic.

- Ştiu, zice polițistul, dar mi-e frică noaptea singur prin Ferentari...

Gândurile dintr-o luni

  

MOTTO: „Valoarea deosebită a unor amintiri din copilărie este doar rareori evidentă. De cele mai multe ori ele par indiferente, ba chiar neînsemnate, aşa încât este de neînțeles, la prima vedere, cum se face că tocmai ele au reuşit să înfrângă amnezia.” (Sigmund Freud)

 

Iată, n-am mai scris aici, pe blogul meu, de vreo două săptămâni și îmi fac singură morală pentru această „leneveală” a spiritului (sau a minții?) și, mai ales, pentru că îmi interzic singură o cale garantată de a mă simți mai bine. Și nu, nu am uitat să scriu (ați înțeles, domniile voastre, nu e vorba aici că nu mai știu literele), deși uituceala mi se accentuează pe zi ce trece, ci pur și simplu am tot amânat de pe o zi pe alta. Motto-ul pe care l-am ales este în legătură cu un serial pe care îl văd acum, și care e cu un amnezic. La început, mi-am zis că mi-aș dori și eu o amnezie temporară, pentru că unele „chestii” din trecutul meu sunt prea triste și dureroase, dar pe urmă am revenit și mi-am zis că astfel ar dispărea și puținele amintiri frumoase, așa că mergem mai departe împreună, eu și memoria mea afectivă. Poza de mai sus, luată din Dexonline și aparținând Anei-Maria Gălețeanu, ilustrează zicerea „A se culca odată cu găinile” („A se culca foarte devreme”). Am pus-o acolo pentru că, de o vreme, eu, împreună cu gândurile mele, chiar ne culcăm foarte devreme. Hm, fără să mă audă acele gânduri, vreau să vă mărturisesc că uneori le suspectez că ele adorm fără mine, „persoana fizică”, și asta nu e prea cușer. Culcatul ăsta „odată cu găinile” are drept rezultat că, pe la orele 5 sau 5 și 1/2, eu rătăcesc ca o fantomă prin casă, începându-mi rutina zilnică. Gata, nu mai știu ce să scriu, deci voi căuta o glumă (hai, două) și apoi îmi voi vedea de drum...

😊

Trei motani încearcă să-și dea seama care este cel mai leneș dintre ei:

– Eu sunt atât de leneș, încât îmi pune stăpânul castronul cu lapte sub bot și mi-e lene să mănânc!

– Mda, eu sunt atât de leneș, încât trebuie să mă ducă stăpâna mea în brațe până la litieră!

– Băi, voi ați auzit țipetele alea aseară? Eu eram, mă așezasem pe un cui ruginit și mi-era lene să mă ridic!

&

O tipă se plânge prietenei sale:

–  Fată, de o săptămână întreagă îl bat la cap pe soțul meu să facă o reparație la WC.

– Și, care e rezultatul?

– Păi, vineri a agățat pe ușa o tăbliță „WC-ul este închis pe durata reparației” și a plecat pentru două zile la pescuit.

😊 

P. S. Am uitat că, între timp, a fost Anul Nou Chinezesc, așa că tot la secțiunea „glume” trec și următoarele:

 „2024 este Anul Dragonului de Lemn, iar acesta începe pe data de 10 Februarie, conform calendarului chinezesc. Zodiacul chinezesc se bazează pe un ciclu de 12 ani, fiecare an fiind asociat cu un anumit semn al animalului. Aceste semne ale animalelor sunt Șobolan, Bivol, Tigru, Iepure, Dragon, Șarpe, Cal, Capră, Maimuță, Cocoș, Câine și Porc. Fiecare semn al animalului este, de asemenea, asociat cu unul dintre cele cinci elemente: Lemn, Foc, Pământ, Metal și Apă, creând astfel un ciclu de 60 de ani”, scrie Observatornews.ro. (...) Zodia Șarpe – 2024 se anunță a fi un an plin de beneficii și oportunități pentru tine. Ca semn de foc, vei beneficia de energia lemnului din acest an, care îți va alimenta puterea interioară și îți va oferi forța și energia necesare pentru a profita de oportunitățile imense, atât pe plan personal, cât și profesional. Este important să rămâi deschis la schimbări și să te adaptezi la nou, pentru că acesta va fi cheia succesului tău în anul Dragonului de Lemn. Ești în topul celor mai favorizate zodii în 2024, alături de Maimuță și Cocoș. Situația ta financiară nu pare să întâmpine dificultăți, iar norocul pare să-ți surâdă în mod special. Așteaptă-te la câștiguri importante și la o evoluție financiară pozitivă. În dragoste, relația ta de cuplu poate cunoaște atât momente de înălțare, cât și de cădere. Comunicarea deschisă și sinceră va fi cheia pentru o relație armonioasă în 2024. Dacă nu ești încă într-o relație, este un an propice pentru a cunoaște pe cineva. Fii atent să nu grăbești sau să forțezi lucrurile între voi. Aveți nevoie de timp pentru a vă cunoaște cu adevărat. Așadar, privește înainte cu încredere și optimism. Anul 2024 pare să aducă cu sine o serie de oportunități excelente pentru tine. Cele mai compatibile semne zodiacale cu care rezonezi sunt Taurul, Maimuța şi Cocoșul. Mai multe puteți găsi aici: https://stiripesurse.md/horoscop-chinezesc-pentru-2024/

Am niște gânduri uluite...

 

  

Am tot vrut să scriu pe blog de vreo trei zile, dar nu am reușit să „intru”, am fost oprită în fața porții, precum celebrul vițel. Acum, că am reușit, sunt așa de uluită (și eu, ca și gândurile din dotare), încât nu mai știu ce am vrut să scriu, de fapt. Uluită de pozele astea, pe care le-am găsit pe Facebook. Nu știu de la ce prezentare de modă sunt (și nici nu mă interesează), dar m-au dat pe spate. Doamne, când credeam că le-am văzut pe toate... Altă uluire a fost când am găsit, într-o cronică la cartea de mai jos, exprimarea „acești mindreaderi”. Mda. Parcă „cititori de gânduri” (sau „de minți”) nu putea să zică omul, pentru că e în română și nu e așa „cool”, nu? Era vorba de cartea „Mindreader” de David J. Lieberman. Citez din prezentarea volumului:

„Ce se ascunde cu adevărat în mintea celorlalți?

În orice schimb de replici, de la cele mai relaxate conversații la cele mai aprinse negocieri, există un substrat care se pierde în tumultul de informații. Și nu trebuie să fii agent FBI pentru a-l sesiza, ci trebuie doar să stăpânești tehnicile descrise de David J. Lieberman. Cunoscut psihoterapeut și instructor în detectarea minciunilor al echipajelor FBI, precum și consultant-cheie al serviciilor Agenției de Securitate Națională și CIA, Lieberman îți prezintă tehnici și metode infailibile de „interpretare” a gândurilor interlocutorilor tăi, pe care le poți folosi pentru a-ți găsi drumul mai ușor într-o lume în care, adesea, nimeni nu este cine pare a fi.”

Sursa: https://bookzone.ro/carte/mindreader-bkz
Acum, până îmi revin din uluire, stau în cumpănă dacă mă încadrez în categoria  „gură-cască”, adică o „persoană care pierde vremea în zadar, oprindu-se să se uite la tot ce întâlnește în cale; persoană care nu-i de ispravă, care e cu capul în nori și nu înțelege ce i se spune”, sau mi se potrivește mai degrabă expresia „A rămâne cu gura căscată”: a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale, a fi uluit. 

Banc:

De ziua lui, soțul primește un cadou mai ciudat de la soție, și anume o cățelușă.

– Cum o cheamă?

– Grivei.

– Dar e fetiță...

– Da, dar se scrie Griveille.

Niște gânduri lovite de uituceală

  MOTTO: „Uitarea și mersul mai departe sunt cea mai mare înțelepciune.” (Friedrich Nietzsche)

   Uitându-mă la niște postări din anii trecuți, mi-a sărit în ochi un titlu - „Gânduri socolane în căutare de chercară”. În primul moment, m-am gândit că n-am scris eu chestia asta, apoi mi-am dat seama că da, eu sunt autoarea, dar am uitat cu desăvârșire cele două cuvinte mai „fistichii” din acest titlu. Iată-le:

Chercáră s.f. [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~re / E: nct] (Bot; reg) Papanaș (Trifolium arvense). Sursa: MDA2 (2010).

PAPANÁȘ, papanași, s.m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă. Sursa: DEX '09 (2009).

SOCOLÁN adj. v. puternic, robust, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. Sursa: Sinonime (2002).

P. S.  Comentariul de atunci, din 2020: Aș zice că titlul mai poate avea și varianta: „Noi, cu brațe de oțelul, vom culege mușețelul!”

Comentariul de acum, din 2024: Aș zice că trebuie să mă îngrijorez oleacă de uituceala asta a mea, deși cred că e degeaba, nu am ce măsuri să iau. Noroc că unele gânduri le notez aici, pe blog, și pot să le revăd oricând...

Gânduri care se uită pe geam

 

   MOTTO: „Întotdeauna refacem istoria. Memoria noastră este întotdeauna o reconstrucție interpretativă a trecutului, la fel și perspectiva.” (Umberto Eco)

     E duminică și, în sfârșit, e Iarnă. Cu majusculă, neapărat! Da, e un puiuț de ger afară, dar aș zice că e inofensiv. Deși, e drept, trecerea de la vremea prea caldă de la începutul lunii ianuarie la multe grade cu minus nu e tocmai ușor de suportat. Dar ne obișnuim. Un soare cam zgribulit luminează un peisaj ce pare desprins din pliantele de prezentare ale agențiilor de turism. E ca-n povești. Ieri și azi am făcut câteva poze (așa, ca să am amintiri, căci poate nu va mai ninge anul ăsta, cum nu a nins nici în anii trecuți) și, din când în când, privesc pe geam. Ceea ce văd afară e mai fain decât orice se transmite la televizor și, în fine, chiar decât pozele de pe Facebook. Glumesc, tot mai frumos e acolo. Îmi amintesc că, în copilărie, bunica îmi zicea că, dimineața, nu-i bine să privești imediat pe fereastră, pentru că uiți ce ai visat. Eu oricum nu prea mi-am amintit și nu-mi amintesc nici acum visele, dar ieri și astăzi, tot uitându-mă pe geam, am uitat și gândurile pe care le aveam „plănuite” să le trec aici, pe blog. Sunt sigură că, o dată cu mine, acele gânduri s-au uitat și ele la peisajul de-afară și, da, și-au uitat visele. Păi, asta e, îmi caut niște glume și trec la alte „activități de duminică”.

😃

Undeva, prin Siberia.

– De ce nu pleacă trenul?

– Au schimbat locomotiva.

– Bun, și atunci de ce nu pleacă?

– Au schimbat-o pe votcă.

&

Doi prieteni vorbesc la telefon:

- Dar ce ai, măi omule, de ești așa răgușit?

- Azi noapte au spart magazinul de lângă mine. Mă doare în gât de cât am strigat: „Caietul! Caietul! Luați caietul cu datorii!”

&

- Domnule doctor, soțul meu a înghițit un algocalmin din greșeală. Ce să fac?

- Dați-i o durere de cap, să nu irosiți degeaba pastila...

Multe gânduri despre „rara avis”

 

    Chiar aveam muuulte gânduri despre „rara avis”, expresie știută de mine (ca, de altfel, de toată lumea), dar de care mi-am reamintit de dimineață, căci am găsit-o în Dexonline, când am căutat cuvintele din sâmbăta asta. Fapt este că, de azi-noapte, tot ninge la Domnești, prima zăpadă adevărată de aproape patru ierni (sau, cum zic șmecherii, o „zăpadă de zăpadă”), așa că toate gândurile mi-au zburat ca prin minune din minte. E adevărat că apoi s-au întors la locul lor, dar toate sar în sus și strigă-n în cor: „Niiiinge!” 

Am făcut, în cursul dimineții, o serie de „lucrări de dezăpezire”, apoi am mers în sat la cumpărături, printre fulgi de nea, iar acum scriu doar ce am găsit despre „rara avis” și un banc. Gata!

„Rara avis”, care înseamnă „pasăre rară“, este o expresie moştenită din timpul Romei antice. Ea îi aparţine poetului latin Iuvenalis, care în unul din poemele sale satirizează moravurile femeilor din clasa nobiliară, în mod deosebit depravarea matroanelor, observând că este foarte greu să întâlneşti femei cu însuşiri ca cele ale cunoscutelor Sabine. „Iuvenal spunea că o femeie castă ca acele Sabine legendare a devenit o <<rara avis in terris nigroque simillima cycno>> (o pasăre tot atât de rară pe pământ ca o lebădă neagră). Pentru a înţelege comparaţia, trebuie să precizăm că lebedele negre care, de la descoperirea lor în Australia, nu mai sunt astăzi o raritate, erau cu totul necunoscute pe vremea lui Iuvenal. Din contextul poetului nu s-au păstrat ca expresie decât două cuvinte: <<rara avis>>, care nu mai au astăzi semnificaţia veche, iniţială, ci înţelesul ceva deosebit de rar şi greu de găsit”, scrie I. Berg în "Dicţionarul de cuvinte, expresii, citate celebre". Această figură de stil are o mai largă utilizare în zilele noastre decât cea conferită de Iuvenalis şi poate fi folosită ori de câte ori dorim să scoatem în evidenţă un lucru greu de găsit, rar, sau vrem să remarcăm o persoană cu însuşiri deosebite. „Cunosc exemple de actori talentaţi, dar lipsiţi de o cultură temeinică, care au avut mari succese… Aceşti <<rara avis>> au fost susţinuţi de o admirabilă intuiţie”, este înţelesul pe care îl dă expresiei renumita actriţă de teatru Lucia Sturdza Bulandra în cartea sa „Amintiri”. Sursa: https://adevarul.ro/

(Iuvenal sau Iuvenalis a fost un poet latin care a trăit în secolele I și II după Hristos. A scris „Satirele”, critică aspră și pitorească a viciilor, care se remarcă prin realismul descrierilor, vioiciune, forță retorică, stil satiric de mare efect. Wikipedia)

😉 Codul rutier, varianta pentru femei:

Art. 1. Parcarea cu spatele se va face întotdeauna cu faţa.

Art. 2. Autovehiculele care vor fi găsite staţionând pe un singur loc de parcare vor fi ridicate şi parcate corect, de-a curmezişul.

Art. 3. Semnalizarea la schimbarea direcţiei de mers se face fie cu luminile de avarie, fie cu ştergătoarele, fie dând muzica mai tare.

Art. 4. Hei, mare atenţie! În general, stânga este în partea cealaltă.

Art. 5. Ordinea corectă a operaţiunilor înainte de pornirea de pe loc: reglarea scaunului, reglarea oglinzilor, fixarea centurii, îndepărtarea măştii de ochi din felii de castraveţi.

Art. 6. Mare grijă! În caz de accident vă puteţi trezi şi cu înţelegere amiabilă, şi cu banii luaţi!

Art. 7. Conduceţi întotdeauna pe banda de viteză. Ce, 30 km/oră nu-i viteză?

Art. 8. Schimbarea direcţiei de mers se face tăind cât mai multe benzi pentru a da posibilitea participanţilor la trafic să observe cât de frumoşi sunt fluturaşii de pe maşină.

Art. 9. Prezentarea actelor la controlul poliţistului rutier este obligatorie. Şi nu, ultima ecografie făcută la medicul ginecolog nu face parte dintre ele.

Art. 10. Accidentul este evenimentul prin care dumneavoastră aţi obţinut permisul de conducere.

Art. 11. Banda de circulaţie este subdiviziunea longitudinală a părţii carosabile, materializată prin marcaje rutiere sau alte mijloace, cu o lăţime mereu necorespunzătoare pentru a vă putea încadra doar pe una singură atunci când conduceţi un Tico.

Art. 12. Nu intraţi în depăşire atunci când pe maşina din faţă scrie „Baby on board”. Nu conduce copilul.

Art. 13. La intrarea într-un sens giratoriu asiguraţi-vă că aveţi destul combustibil pentru a-l putea parcurge în cele câteva ore până vă opreşte poliţia. 

Sursa: https://ziare.com/bancuri/

Câteva gânduri cam jumulite

     Motto: „Sufletul nostru are mai multă nevoie de naivitate decât de greșită înțelepciune. Cine e înţelept ştie şi când să fie naiv.” (Carl Gustav Jung)

      Păi, nu știu sigur de ce arată azi gândurile mele „cam jumulite”, nu prea am chef să le întreb, dar am niște bănuieli. Am mai scris despre naivitate (a mea, în special) și știți că nu reiau ideile decât când uit că le-am mai „emis” o dată. Scriind cuvintele din Dexonline pe Facebook, am văzut că una dintre „expresiile zilei” e cea de mai jos. De aici motto-ul, poza, precum și rememorarea în fugă a momentelor din viață când am fost așa de naivă încât frizam prostia. Dar am încetat repede să mă mai gândesc la asta și am purces la căutat de glume ceva mai noi (și cât de cât bune). E cam lipsă de așa ceva. Pe când căutam, am dat cu ochii de câteva știri, toate optimiste și pline de bun simț (de genul „Manifestații ale fermierilor și transportatorilor”, „Medicii de familie din mai multe orașe manifestă în fața clădirilor CNAS”, „Vine iar vortex-ul polar”, „O să fie un ger siberian”, „MApN anunță mobilizare în șase județe”, „În 2024 avem patru rânduri de alegeri”). Mda... Singura chestie care nu m-a enervat, ci chiar m-a făcut să zâmbesc oleacă, a fost o reclamă care ne îndeamnă să cumpărăm „smartwatch-uri inteligente”. Ca să parafrazez o zicere a regretatului Gyuri Pascu, ceasurile respective poate nu vor fi mai inteligente decât cei ce le vor cumpăra, dar sigur sunt mai „deștepte” decât cei care au scris reclama respectivă...

Expresie (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. (Imaginea din Dexonline îi aparține Anei-Maria Gălețeanu)

😆

– Draga mea, îi spune un tânăr logodnicei sale, am să-ți ofer câte o perlă la fiecare aniversare a ta. Când te-ai născut?
– Într-o joi...

&

– Iubi, ce ai vrea să facem împreună în noul an?
– Păi, draga mea, hai să facem ceva ce n-am mai făcut niciodată!
– Ce?
– Eu să beau liniștit, iar tu, să taci...

&

O tânără este întrebată:
– Când te-ai îndrăgostit prima oară?
– Pe la 16…
– Și a doua oară?
– Pe la 16:30!