Gânduri care nu vor să facă deloc caragață

MOTTO: „Cel care zâmbește când lucrurile iau o întorsătură proastă s-a gândit deja pe cine să dea vina.” (Robert Bloch)

    Da, e foarte adevărat. Gândurile mele de duminică nu vor să facă deloc caragață. Dar nu sunt pesimiste, amărâte sau amorfe. Nici nu zâmbesc, nici nu dau vina pe nimeni. Nu pot caracteriza acum în cuvinte starea de azi a gândurilor mele, așa că renunț. Cuvântul folosit în titlu (la sfârșit) este cel aleatoriu, pe care mi l-a oferit dexonline.ro, adică CARAGÁȚĂ, caragațe, s. f. (Ornit.) Coțofană. ♦ Fig. (Fam.) Femeie vorbăreață. ♦ Expr. (Fam.) A face caragață = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli. [Var.: garagáță s. f.] – Din ngr. karakáxa. Sursa: DEX '96 (1996). Cred că mi s-a potrivit cuvântul ăsta, pentru că da, trebuie să recunosc, sunt o femeie vorbăreață. Uneori, prea vorbăreață. Cel mai grav este că nu fac deloc eforturi spre a-mi limita limbarița (a se vedea LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – Limbă + suf. -ariță). Mda, asta e! Hai să îmi zic niște glume:

La o stână, ciobanii stau la masă, după ce au muls oile. Din cer, cu un zgomot infernal, aterizează o navă extraterestră. Din ea iese un tip straniu care se adresează ciobanilor:

– Eu sunt Venus!

Baciul mai mare zice:

– Ia toarnă-i, mă, un păhărel.

Bea extraterestrul și iar:

– Eu sunt Venus!

– Mai toarnă-i unu'!

Bea extraterestrul și vesel le zice:

– Vedeți, cum să vă spun, eu sunt de pe altă planetă!

– Nu-i mai turna, că s-a îmbătat deja, zice baciul.

$

Într-un vechi cimitir irlandez se găsesc cinci pietre de mormânt aproape identice, pe care sunt încrustate, succesiv, următoarele texte:

„Aici odihnește soția lui Henry Banks“,

„Aici odihnește cea de-a doua soție a lui Henry Banks“,

„Aici odihnește cea de-a treia soție a lui Henry Banks“,

„Aici odihnește a patra soție a lui Henry Banks“.

În fine, pe ce-a de-a cincea piatră, aflată mai la distanță, scrie:

„Aici odihnește, în sfârșit, Henry Banks!“

&

Discuție între soți:

- Iubi, mezinul nostru zice că umanitatea e un hău dezolant, o paranteză crudă între nimic și nimic, și că nu există consolare în lumea asta lipsită de sens...

- Stai să vezi când o să afle că avem conopidă la masă!

GÂNDURI SCOASE DIN JOBEN

 

MOTTO: „Călătoriile poate că nu pot preveni bigotismul, dar demonstrând că toate popoarele plâng, râd, mănâncă, își fac griji și mor, putem introduce ideea că, dacă încercăm să ne înțelegem unii pe alții, am putea chiar deveni prieteni.” (Maya Angelou)

Călătoria mea de astăzi (în Mexic, Playa del Carmen, la nemaipomenit de originala Casă Caracol) este imaginară, și pornește de la poza de mai sus, pe care am găsit-o căutând cu totul altceva. N-o să vă povestesc ce și cum, las pe fiecare să facă acest voiaj cu fantezia proprie. Azi dimineață, în timp ce făceam șmotru, mi-a venit în minte formula „hocus-pocus”. Vag, îmi amintesc că parcă am mai scris cândva despre asta, dar nu vreau să îmi stric ce a mai rămas din ziua asta. Gândurile de azi mi s-au părut ca niște iepurași scoși din... 

JOBÉN, jobene, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. [Pl. și: jobenuri] – Din n. pr. Jobin. Sursa: DEX '09 (2009). 

Ca să rămân în temă, iată ce e cu...
HÓCUS-PÓCUS s. n. Formulă folosită de scamatori; p. ext. scamatorie. – Din lat. hoc [est op]us, hoc [est cor]pus.

Și:

„Abracadabra şi hocus-pocus sunt cele mai cunoscute cuvinte dintre cele considerate a avea puteri supranaturale. Expresiile sunt folosite de sute de ani. Din cele mai vechi timpuri, anumitor cuvinte li s-au atribuit proprietăți magice. Originea acestor cuvinte şi cum au ajuns să fie cunoscute pe întreg mapamondul sunt – cum altfel – învăluite de mister. Într-un capitol al lucrării „Curiozităţi şi amuzamente ale limbii române“, dr. Octavian Laiu-Despău, un pasionat de ludolingvistică, face lumină în privința acestei categorii de cuvinte. (...) „Expresia „hocus-pocus”, atestată încă din sec. 17, era rostită de scamatorii de bâlci sau circarii ambulanţi. Cele două cuvinte au o origine obscură şi nu înseamnă, propriu-zis, nimic. Unii cred că ar fi o parodie după formula latină liturgică „Hoc est corpus” („Acesta este corpul meu”), susţine pasionatul de ludolingvistică. Octavian Laiu-Despău aminteşte că această credinţă în proprietățile „magice” ale unor cuvinte a fost „valorificată” şi de unii impostori. „De pildă, prin secolul 17, în Franţa, şarlatanii vindeau praf de perlimpinpin, un praf care, se lăudau ei, poseda virtuţi miraculoase, putând vindeca cele mai diverse boli. Originea cuvântului este obscură, fiind probabil inventat ca o parodie de formulă magică”, menționează autorul lucrării.” (Sursa: adevarul.ro)

Cuvântul zilei: CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1993, Statele Unite și Rusia semnează un acord de cooperare în spațiul cosmic, marcând sfârșitul oficial al Cursei Spațiale.

Cuvântul aleatoriu: Pogáznă s.f. (reg.) mirare, uimire. Sursa: DAR (2002).

Gluma zilei:

Un tip, rătăcit prin deșert, ars de soare, însetat, obosit şi abia mai târându-se cu ultimele puteri, dă de celebra lampă cu duh. Freacă lampa și apare duhul lămpii, zicând:
- Acum, că m-ai eliberat, spune o dorință...
- Vreau acasăăăăă!
- Perfect. Megem acasă.
Şi duhul o ia înainte.
- Băi... eu vreau acasă repede!
- O.K., atunci hai să fugim!

Gânduri despre niște cuvinte așa și pe dincolo

(În loc de) MOTTO: Așa și pe dincolo = așa cum s-a spus, în felul care se cunoaște sau într-un fel pe care vorbitorul (din anumite motive) nu vrea să-l spună; așa și așa. (DEX)

Căutând astăzi cuvintele în dexonline.ro, am dat peste niște „chestii” care mi-au făcut gândurile să rămână cu ochii holbați de uimire. Mai întâi, Cuvântul zilei, un verb căruia i-am priceput „rudenia” cu „exigent” dar pe care, când l-am conjugat, păream că nu mai vorbesc românește. Adică,

EXÍGE, exíg, vb. III. Tranz. (Livr.) A cere imperios, a necesita. – Din lat. exigere, fr. exiger. Sursa: DEX '09 (2009). (Indicativ prezent: eu exig, tu exigi, el/ea exige, noi exigem, voi exigeți, ei/ele exig).

Pe urmă, Cuvântul aleatoriu a fost acesta:

Licoperd, s. [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 559 / Pl: nct / E: lat. lycoperdon] (Bot; reg.) Bășica porcului (Lycoperdon candidum). Sursa: MDA2 (2010).

Întâi am crezut că e vorba de „bășina porcului” (scuze!), dar nu, aia este de fapt o altă denumire a păpădiei, ori aici vorbim de o ciupercă, despre care unii zic că e comestibilă, iar alții susțin că e halucinogenă. Mă rog, deja sunt ușor amețită, dar nu mă las, adaug și explicațiile de la poză (unde de fapt ar fi trebuit scris „oriîncotro și ori încotro”. Oricum, cuvântul „oriîncotro”, vorba personajului ăla din filmul „Actorul și sălbaticii”, mă „zăpășești di cap” definitiv, așa că mai caut o glumă-două și mă duc să-mi odihnesc neuronii.

😕
Oriîncotro este un adverb cu sensul: indiferent în ce direcție, încotro vrei.
Exemplu: Eu cred că ar trebui să pleci oriîncotro vrei.
Ori încotro este o construcție formată din conjuncție + adverb.
Exemplu: Alege să mergi pe această cale a ta, ori încotro îți zic eu. 

😊
O tipă, blondă, își cumpără un papagal. Acasă, îl întreabă:
- Ia zi, măi prostule, chiar știi să vorbești?
Papagalul:
- Da, proasto, dar tu știi să zbori?

&&&

Un bărbat cu figura tristă intră într-un bar și cere o bere. Barmanul îl întreabă:
- Ce e cu fața asta lungă?
Bărbatul răspunde:
- M-am certat cu nevasta și a zis că nu mai vorbește cu mine o lună!
- Și, care e problema?
- Ei bine, luna se termina în seara asta...

&&&

Un tip, puțin cam amețit, merge la doctor, acuzând dureri de cap. Doctorul îl consultă, după care îi spune:
- Nu pot să pun astăzi un diagnostic sigur bolii dumneavoastră. Cred că de vină este alcoolul...
- Nicio problemă, doctore, am să revin când sunteți treaz!

Gânduri în zbor. Spre Valparaíso...

  

MOTTO: „Foaie verde de chenaf/ Este timpul de-un perdaf.”


      Da, o să încep și o să închei cu perdaful (aici, în sensul de „muștruluială”), pe care o să mi-l administrez imediat. Dar mai întâi o să explic de ce. Dimineață (adică acum vreo două ore, pe la șase și un sfert) m-am trezit având în minte cuvântul Valparaíso. Singurul lucru pe care mi-l aminteam despre el era că-i o localitate. Mi-am făcut, bombănindu-mă, cafeaua, am luat un mic dejun frugal, și m-am așezat în fața laptop-ului să mă lămuresc. Vreau să spun că m-am lămurit oleacă, dar nu așa cum aș fi vrut. Wikipedia mi-a tăiat-o scurt, zicând că: „Valparaíso este un oraș din Chile cu 270.242 locuitori (2002) din regiunea Valparaíso.” Hm. M-am uitat apoi la toate hărțile și pozele oferite de Mister Google. Mda. Am trecut la cuvintele de azi din dexonline.ro. Am dat de CHENAF (habar n-aveam ce e, îl vedeți în poză și îl pomenesc, cu năduf, și-n „versurile” din motto) și de INCONGRUENȚĂ (despre care știam doar vag câte ceva). De aici și ideea perdafului. „Păi, se poate, măi Lavinia, să fii în halul ăsta de uitucă?!”

CHENÁF ~i m. Plantă anuală cu tulpina înaltă, acoperită cu țepi, frunze palmat-compuse, flori mari, galbene cu pete roșiatice la bază, din care se extrag fibre textile. /Orig. nec. Sursa: NODEX (2002).

INCONGRUÉNȚĂ, incongruențe, s. f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1994, trupa britanică Oasis lansează albumul lor de debut „Definitely Maybe” (în română „Cu siguranță poate”) care devine cel mai rapid vândut album din Marea Britanie.

    Așaaa. Merit pe deplin perdaful pentru că, una din două, sau nu am învățat lucrurile astea la timpul lor, și atunci am fost o elevă și o studentă de toată jena, sau le-am învățat și le-am uitat, deci am o memorie de toată jena (și ar fi bine să nu mă mai hlizesc la „bancul cu margareta”, la cel cu „doctorul neamț”, sau la cel cu „prenumele doctorului neamț”). Oricum, cuvântul de bază este azi JENĂ, chiar mi-e jenă acum, iar rândurile de mai sus or să facă parte dintr-o carte numită „Pagini de autocritică”. Glumesc! Și iar glumesc:

Un tip încearcă să agațe o tipă:
- Știi, azi noapte te-am visat, eram cu tine pe o plajă, beam suc, și…
- Suc?!
- Da!
- Nu eram eu!

$^(%@

- Mamă, de ce e aragazul așa murdar?
- Taică-tău şi-a făcut omletă...
- Fără tigaie?!

$@&( )

Două prietene stau de vorbă:

– Aseară, când am venit cu mașina acasă, am dat peste iubi că se pupa cu alta!

– Şi, ce ai făcut?

– Păi, nu ți-am spus mai înainte?

Gânduri nici prea-prea, nici foarte-foarte

        Am căzut de acord cu gândurile mele, acum vreun sfert de ceas, să ne ocupăm de CUVINTELE DE AZI. Deci, Cuvântul aleatoriu (pe care nu-l știam):

MARCESCÉNT, -Ă, marcescenți, -te, adj. (Bot.; despre frunze) Care se usucă, dar rămâne pe arbori în timpul iernii. – Din fr. marcescent. Sursa: DEX '09 (2009)

Cuvântul zilei: GLÓTĂ, glote, s. f. Orificiu al laringelui cuprins între cele două coarde vocale. – Din fr. glotte. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: E ziua lui Tim Storms (n. 1972), cântăreț și compozitor american. El deține Guinness World Record pentru cea mai joasă notă emisă de om, nota G−7, adică 0,189 Hz (opt octave sub primul sol al unui pian). Tim Storms deține, de asemenea, recordul mondial pentru „cea mai largă gamă vocală”.

    Apoi, fără nicio legătură (sau, poate, una venind din subconștient), m-am gândit la expresia „povești de adormit copiii”. Vrând să mă verific, l-am întrebat și pe Google. Păi, habar n-avea, mi-a dat pur și simplu zeci de „locuri” unde se găseau pur și simplu povești de adormit copiii, la propriu. Ori, sensul figurat al expresiei e „la din contra”, te trezești (și, mai cu seamă, te deștepți) când te prinzi că cineva te minte cu nerușinare, te duce cu zăhărelul sau vrea să te păcălească. Iată, în continuare, povestea POVEȘTII:

POVÉSTE, povești, s. f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; p. ext. narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. ◊ Expr. Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa). A sta (sau a se apuca) de povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (Pop. și fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o pățanie (negativă) etc. ♦ Născocire, scornitură, minciună. ◊ Loc. vb. A spune povești = a minți. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripețiilor, a vieții cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenția, care merită atenție). ◊ Expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude?/ Așa ți-e povestea? = așa stau lucrurile? asta e situația? 4. (Pop.) Proverb, zicătoare, maximă. ◊ Expr. Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea.

Căutând toate astea, am dat și de un articol cu lucruri interesante despre creierul uman. Le-am trecut doar pe ultimele:

(...)

11. Creierul este 73% apă. Este suficientă o deshidratare de doar 2% pentru a afecta atenția, memoria și alte abilități cognitive.
12. Lipidele reprezinta 60% din materia solida a creierului. Creierul este cel mai „gras” organ din corpul uman.
13. Colesterolul este o parte integrantă a fiecărui neuron, 25% din colesterolul întregului organism se găsește în creier. Fără o cantitate adecvată de colesterol, celulele creierului mor.
14. Neoxigenarea creierului timp de 5-10 minute produce leziuni permanente.
15. Creierul este incapabil să formeze amintiri când o persoană e în stare avansată de ebrietate.
16. În fiecare zi avem aproximativ 70.000 de gânduri.
17. Există și „al doilea creier” care se găsește în sistemul gastro-intestinal. Este o rețea vastă de conexiuni care monitorizează întreaga activitate de la esofag la anus. Deși comunică permanent cu creierul, este atât de complex încât poate funcționa independent.
18. Creierul nu poate procesa în detaliu toată informația atunci când privim sau clipim. De aceea, lobul occipital recreează ce crede că ar trebui să existe sau anticipează ce urmează. 

(Sursa:https://infostiri.net/lucruri-extraordinare-despre-creierul-uman/)

Gânduri ușor pedante, dar la fel de „ambetate”

      Eu nu cred că sunt ceea ce se cheamă o persoană pedantă. Sunt într-adevăr meticuloasă, curioasă, dornică să învăț mereu ceva nou, am citit mult și poate că am ajuns să fiu olecuță competentă în „domeniul meu de activitate”, dar nu am obiceiul să mă laud cu asta și nici să „fac paradă” de erudiția mea. Mie îmi plac CUVINTELE, mi-au plăcut întotdeauna, le folosesc în exces (mai ales oral), și dacă vreau să le și scriu, o fac mai mult pentru mine. Dacă le mai citesc și alții, atunci e prilej de mare bucurie. Dar gândurile mele de azi văd că sunt ușor pedante. De ce? Pentru că la postarea trecută am spus în titlu că sunt „ambetată absolut”, folosind autoironic sensul cuvântului precum Zița, personajul caragialian, adică fiind „transportată”, „îmbătată de fericire”. Ori, sensul cuvântului francez „embêter” este „a deranja”, „a plictisi”. Pe mine nu mă deranjează deloc CUVINTELE, dacă sunt folosite corect și nu sunt doar o expresie a ifoselor persoanei care vorbește (sau scrie). Spre deosebire de mulțimea de anglicisme (barbarisme) împrumutate azi „cu ghiotura” și care nu ajută cu nimic limba română, influența limbii franceze a avut un rol decisiv la desăvârșirea caracterului modern al limbii române literare. Se știe că 22 % dintre cuvintele românești sunt de proveniență franceză. Mă rog, o să revin, ca să nu devin și eu pedantă. Deci, cuvintele de azi:
* PEDÁNT, -Ă, pedanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cu pretenții de erudiție și de competență deosebită; meticulos; minuțios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2. S. m. și f. Persoană care face mereu paradă de erudiția sa și care supără prin minuțiozitate exagerată în lucruri neînsemnate; persoană deosebit de meticuloasă. – Din fr. pédant, germ. Pedant. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Cel mai căutat termen al lunii.
* AMBETÁ, ambetez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) plictisi. – Din fr. embêter. Sursa: DEX '09 (2009)
* XENISM, xenisme, s.n. (lingv.) Cuvânt, sintagmă etc. de origine străină, introduse într-o limbă fară a fi adaptate la sistemul fonetic și morfologic al limbii respective. Ex. Public Relations. • pl. -e. /fr. xénisme. Sursa: DEXI (2007)

* BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus. Sursa: DEX '09 (2009).

 

Glumele de azi: 

 

Discuție între doi amici:

- Măi, cum se traduce în engleză „Soția a luat copiii și a plecat pentru o săptămână în vizită la maică-sa”?
- Yeeeeees!

***

Sătul de lumea rea, un ardelean se călugărește. Încă din prima zi la mănăstire, starețul îl cheamă la el și îi spune:
- Să știi că aici nu-i slobod să vorbești, numa' o dată pe an, câte două cuvinte.
După primul an, îl cheamă să-l întrebe:
- Ceva probleme?
- Mâncarea rece...
- Bine, rezolvăm.
După al doilea an:
- Alte probleme?
- Patu' tare...
- Bine, rezolvăm.
Și după încă un an:
- No, îți place la noi?
- Plec acasă!
- No, foarte bine că pleci! Că de când ai venit te ții numa' de reclamații!

Gânduri „ambetate absolut”...

MOTTO:

„Adevărul este întotdeauna straniu - mai straniu decât închipuirea.” (Byron)

... Și care gânduri au început să vorbească între ele în limba scoțiană sau în scots, lăsându-mă (iar) „bușbe”, pentru că nu le mai înțeleg. Și asta pentru că, de vreo zece zile, sunt sub magia unui serial numit „Outlander” (tradus la noi „Străina”), făcut după cărțile Dianei Gabaldon. Sunt sigură că, în zilele când nu voi fi atât de ocupată cu multe alte treburi (presante, dar banale) și când gândurile mele o să „vorbească” iar în limba română cu mine, o să mă uit mai atent la scrieri despre Scoția, scoțieni, istoria și obiceiurile lor, deci o să învăț ceva nou sau o să-mi reamintesc ceea ce știam deja. Și o să revin cu o așa-zisă „cronică de film”. Acum doar plutesc într-o lume imaginară, plină de aventuri și de iubire. Trecerea de la titlu (inspirat din replica personajului lui Nenea Iancu Caragiale) la text este clar autoironică. Da, râd un pic de mine însămi și de „ambetarea” mea, deși n-aș zice că sunt chiar așa de naivă, mahalagioaică și prostuță precum Zița din „O noapte furtunoasă”. 

Azi, câteva chestiuni de lingvistică:
Limba scoțiană (Gàidhlig na h-Alba) sau galica scoțiană este parte a ramurii goidelice a limbilor celtice. Scoțiana este vorbită pe teritoriul Scoției, unde este limbă oficială și în Noua Scoție, Canada. Are în jur de 60.000 de vorbitori.

Limba scots (scoțiană de jos, scots, lallands, lowland scots) este o limbă germanică vorbită pe teritoriul Scoției și Irlandei de Nord. Are în jur de 1,5 milioane de vorbitori, dar nu are un statut al limbii oficiale. Scots s-a dezvoltat din engleza veche.

Bineînțeles, voi continua cu ceea ce mi-a spus Wikipedia despre aceste „graiuri”, deși văd clar că v-am plictisit, domniile voastre:

Goidelic /ɡɔɪˈdɛlɪk/ sau Limbi gaelice (irlandeză: teangacha Gaelacha; Gaelica scoțiană: cànanan Goidhealach; Manx: çhengaghyn Gaelgagh) formează unul dintre cele două grupuri de Limbi celtice insulare, cealaltă fiind Limbi bretonice. 

Limbile goidelice au format istoric continuum dialectal, întinzându-se din Irlanda, prin Insula Bărbatului, la Scoţia. Există trei limbi goidelice moderne: irlandeza (Gaeilge), gaelica scoțiană (Gàidhlig), și manx (Gaelg).   (Site:ro.wikiqube.net)

 

Și un banc, în temă:

Scoțianul McTavish intră în cameră și-i spune soției sale:

- Dragă, mă duc la bar, ia-ți geaca pe tine!

Soția, nespus de fericită că-i băgată în seamă, întreabă:

- Asta înseamnă că mă iei cu tine, iubitule?

- Nu, opresc căldura...