GÂNDURI SCOASE DIN JOBEN

 

MOTTO: „Călătoriile poate că nu pot preveni bigotismul, dar demonstrând că toate popoarele plâng, râd, mănâncă, își fac griji și mor, putem introduce ideea că, dacă încercăm să ne înțelegem unii pe alții, am putea chiar deveni prieteni.” (Maya Angelou)

Călătoria mea de astăzi (în Mexic, Playa del Carmen, la nemaipomenit de originala Casă Caracol) este imaginară, și pornește de la poza de mai sus, pe care am găsit-o căutând cu totul altceva. N-o să vă povestesc ce și cum, las pe fiecare să facă acest voiaj cu fantezia proprie. Azi dimineață, în timp ce făceam șmotru, mi-a venit în minte formula „hocus-pocus”. Vag, îmi amintesc că parcă am mai scris cândva despre asta, dar nu vreau să îmi stric ce a mai rămas din ziua asta. Gândurile de azi mi s-au părut ca niște iepurași scoși din... 

JOBÉN, jobene, s. n. Pălărie bărbătească înaltă, de formă cilindrică, tare, de obicei de culoare neagră, purtată astăzi numai la ceremonii; cilindru. [Pl. și: jobenuri] – Din n. pr. Jobin. Sursa: DEX '09 (2009). 

Ca să rămân în temă, iată ce e cu...
HÓCUS-PÓCUS s. n. Formulă folosită de scamatori; p. ext. scamatorie. – Din lat. hoc [est op]us, hoc [est cor]pus.

Și:

„Abracadabra şi hocus-pocus sunt cele mai cunoscute cuvinte dintre cele considerate a avea puteri supranaturale. Expresiile sunt folosite de sute de ani. Din cele mai vechi timpuri, anumitor cuvinte li s-au atribuit proprietăți magice. Originea acestor cuvinte şi cum au ajuns să fie cunoscute pe întreg mapamondul sunt – cum altfel – învăluite de mister. Într-un capitol al lucrării „Curiozităţi şi amuzamente ale limbii române“, dr. Octavian Laiu-Despău, un pasionat de ludolingvistică, face lumină în privința acestei categorii de cuvinte. (...) „Expresia „hocus-pocus”, atestată încă din sec. 17, era rostită de scamatorii de bâlci sau circarii ambulanţi. Cele două cuvinte au o origine obscură şi nu înseamnă, propriu-zis, nimic. Unii cred că ar fi o parodie după formula latină liturgică „Hoc est corpus” („Acesta este corpul meu”), susţine pasionatul de ludolingvistică. Octavian Laiu-Despău aminteşte că această credinţă în proprietățile „magice” ale unor cuvinte a fost „valorificată” şi de unii impostori. „De pildă, prin secolul 17, în Franţa, şarlatanii vindeau praf de perlimpinpin, un praf care, se lăudau ei, poseda virtuţi miraculoase, putând vindeca cele mai diverse boli. Originea cuvântului este obscură, fiind probabil inventat ca o parodie de formulă magică”, menționează autorul lucrării.” (Sursa: adevarul.ro)

Cuvântul zilei: CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1993, Statele Unite și Rusia semnează un acord de cooperare în spațiul cosmic, marcând sfârșitul oficial al Cursei Spațiale.

Cuvântul aleatoriu: Pogáznă s.f. (reg.) mirare, uimire. Sursa: DAR (2002).

Gluma zilei:

Un tip, rătăcit prin deșert, ars de soare, însetat, obosit şi abia mai târându-se cu ultimele puteri, dă de celebra lampă cu duh. Freacă lampa și apare duhul lămpii, zicând:
- Acum, că m-ai eliberat, spune o dorință...
- Vreau acasăăăăă!
- Perfect. Megem acasă.
Şi duhul o ia înainte.
- Băi... eu vreau acasă repede!
- O.K., atunci hai să fugim!