Ciocănitoarea Woody printre gândurile mele

„Nu e timp, atât de scurtă e viața, pentru certuri, scuze, gelozie, reproșuri. E timp doar pentru iubire, și nici pentru ea nu e decât o clipă, ca să spun așa.” (Mark Twain) 

    Chiar nu aveam de gând să scriu ceva astăzi, urmând un principiu de la care încerc să nu mă abat, „Ce e mult, strică”, dar s-a întâmplat că e timp frumos, e sărbătoare și, încercând să termin și să tehnoredactez (oau, ce prețios sună!) un text, am întâlnit cuvântul „așișderea” și, parcă-parcă, nu eram mulțumită cu forma asta, așa că m-am dus la „musiu” Google și acesta, prompt, mi-a scris: „Ați dorit să scrieți: așijderea”. Ei, da, dar n-aș zice că o maaare greșeală, după cum zice și DEX:

   *** așíjderea adv. – La fel, tot așa, de asemenea. – Var. așișdere(a), așijdere. Hibrid format din așiș (forma veche a lui așa) și sb. takoždere „la fel” (Hașdeu 2004; Pușcariu 133; DAR). Pare a fi fost vorba la început de o stângăcie a vechilor traducători din sl. (așa este sinonim cu tako, însă -ždere nu poate fi tradus, nici nu pare să fi circulat numai în română). S-a păstrat datorită limbajului ecleziastic, dar fără circulație populară.

    Da, dar pornind de aici, m-am dus să văd și alte greșeli și greșeluțe întâlnite în vorbirea noastră cea de toate zilele:

1. „Mi-ar place” – Forma corectă este „mi-ar plăcea”.

2. „Dragele” – La plural, forma cuvântului „dragă” devine „dragi”, nicidecum „drage”. Așadar, corect este să spunem „dragile mele colege” și nu „dragele mele colege”.

3. „Vroiam” – forma corectă a cuvântului este „voiam” sau „vream”.

4. „Va cade” – forma corectă este „va cădea”.

5. „El însăși” – forma corectă este: „el însuși”.

6. Se „așează” sau „așază”? – Chiar dacă toată lumea în jurul nostru folosește forma „așează”, asta nu înseamnă că acest lucru e corect. Forma corectă de indicativ prezent persoana a treia singular şi plural a verbului „a (se) aşeza” este „aşază”.

7. Să „aibă” sau să „aibe”? – Forma corectă de conjunctiv prezent a verbului „a avea” este „să aibă”.

8. „Ouălelor” – Forma corectă este „ouălor”.

9. „Chibrite” – Forma corectă este „chibrituri”.

10. „Pioneză” – Forma corectă este „piuneză”.

11. Merg la „servici” – Forma corectă este merg la „serviciu”.

12. „Renumerat” – Forma corectă este „remunerat”.

13. „Căstorie” – forma corectă este „căsătorie”.

14. Ora „doisprezece” – Forma corectă este ora „douăsprezece”. Același lucru este valabil și pentru „doisprezece” grade, cu variantă corectă: „douăsprezece” grade.

15. „Doi” septembrie – Forma corectă este „două septembrie”.

16. „Chitări” – Forma corectă este „chitare”.

17. „Azile de bătrâni” – Forma corectă este „aziluri de bătrâni”.

18. „Maxim” – Forma corectă a cuvântului este „maximum”. La fel, „minimum”

19. „Desconspira” – Forma corectă a cuvântului este „deconspira”, nu apare în niciun dicționar forma a „desconspira”, deși auzim la radio și TV cuvântul în această formă mai mereu.

20. „Complect” – Forma corectă a acestui cuvânt este „complet”.

21. „Ghiuvetă” – Forma corectă a cuvântului este „chiuvetă”.

22. „Monstră” – Forma corectă a cuvântului este „mostră” și are sensul de model, exemplu, probă, specimen, parte dintr-un material.

23. „Deasemeni” – Forma corectă este „de asemenea”.

24. „Șcenă” – Forma corectă a cuvântului este „scenă” și tot așa se și pronunță: cu „S”, nu cu „Ș”.

25. „Jmecher” – Forma corectă este „șmecher”. Tot așa se și pronunță, însă derivația de la „șmecher” la „jmecher” vine din cauza dificultăților de pronunție pe sunetele complementare S/Z sau Ș/J.

26. „Pișcină” – Forma corectă este „piscină” și tot așa se și pronunță: cu „S”, nu cu „Ș”

27. Au încercat să „adopteze” – Forma corectă: au încercat să „adopte”.

28. „Eu continui” – Forma corectă este „eu continuu”.

29. „Excroc” – Forma corectă a cuvântului este „escroc”.

30. „Făini” – Forma corectă a cuvântului „făină” la plural este „făinuri”.

31. „Târâș-grăbiș” – Forma corectă a expresiei este „târâș-grăpiș”.

32. „Ierbicid” – Forma corectă este „erbicid”.

33. „Eclere” – Forma de plural a cuvântului „ecler” este „ecleruri”.

  (SURSA: www.dictie.ro)

P.S. Semnul întrebării de la început nu trebuie să-l mai explic, dar citatul, da, recunosc că n-are nicio legătură, dar mi-a plăcut...

Gânduri și ticuri

  Tot „bântuind” pe largile întinderi ale Internetului în căutare de glume cât de cât bune (destul de rare, de altfel!) pentru a-mi combate starea aceasta destul de mohorâtă din ultimele zile (și care nu este doar în legătură cu vremea mizerabilă de-afară), am dat de zicerea asta pe un site numit cretin.ro (cred...) și chiar că m-am amuzat. Știam că mereu-mereu trebuie să zicem serviciu, păpușă, țigară, nu știi, am dubii în legătură cu „atașament” (deși am bănuiala că nu se referă la sentimente), dar rezultatul e plin de haz. De aici m-am dus cu gândul că, exprimându-mă în scris sau prin viu grai (care la mine se confundă adesea), am obiceiul să tot folosesc (cam des!) niște cuvinte. Nu mi le amintesc pe toate (deh, vârsta!), dar aș enumera: O.K., alea-alea, fain, passons, aferim (și mai completați domniile voastre...)

   Iată ce spunea, prin 2015, Radu Paraschivescu despre ticuri verbale, clișee, șabloane: „Cel mai simplu lucru care poate fi remarcat cu privire la ticurile verbale ține de totala lor lipsă de conținut. Lung sau scurt, alambicat sau simplu, un enunţ trebuie să transmită ceva, să comunice un mesaj, să aibă o semnificaţie. Ticul verbal e o subspecie a formei fără fond, a cojii fără miez, a ambalajului fără marfă”. 

   Ei, asta e! Încerc să mă autocenzurez de-acum înainte, deși știu că va fi în zadar orice încercare în sensul ăsta. Aferim! Știți, desigur, că e și un film românesc cu numele ăsta, de Radu Jude, apărut tot prin 2015. Deci, am aflat despre cuvânt următoarele:

Etimologie: din turcă, aferim < de origine persană.

Pronunție: a.fe'rim/

Interjecție: (turcism înv.) foarte bine, bravo.

Sinonime: admirabil, bine, bravo, perfect.

  Și, dacă tot am făcut vorbire despre un termen turcesc, iată și de unde vine expresia „turcul plătește”. Această expresie îşi are originea într-un incident de la curtea domnitorului Al. Ghica. În timpul unui proces în care erau implicați un negustor român şi unul turc, unul dintre boierii Divanului a adormit în timpul judecării. Trezit ca să-şi spună părerea, el a rostit automat: „Turcul plătește”, ceea ce nu corespundea cu realitatea, bietul turc fiind nevinovat. De aici, expresia care are sensul „a învinui pe cineva pe nedrept”.

  Voi încheia cu un banc:

Un nebun vine în cabinetul psihiatrului și scoate tot timpul un sunet ciudat: 

-  Hâști, hâști, hâști! 

-  Ce faceți acolo? întreabă doctorul. 

- Gonesc elefanții. 

- Bine, dar aici nu sunt elefanți! 

- Vedeți!?

Doamna Toamnă și gânduri despre ea

„Toamna cu-a ei albă frunte

Și cu galbenii conduri

A lăsat argint pe munte

Și rugină pe păduri.”

(George Topîrceanu)

    Da, după câteva zile care ne-au făcut să credem că e vară iar, a fost azi o bruscă și drastică schimbare a vremii: păi, sigur, doamna Toamnă și-a intrat victorioasă în drepturi. Plouă „mărunțel și apăsat”. E frig și umezeală. Gradele Celsius s-au înjumătățit dramatic. Dar asta e, ce putem face? M-am uitat, din curiozitate și, bineînțeles, și din dorința de a nu mă repeta (prea des!) la titlurile puse de mine de-a lungul anilor, atunci când scriam despre toamnă și ploi. Iată câteva: Toamnă-n gânduri, Gânduri de toamnă, Gânduri tomnatice, Gânduri înspre Toamnă, Gânduri în ploaie, Nori peste gânduri, Ploaie de gânduri, Pic, pic, pic printre gânduri, Repetabile ploi peste gândurile mele. Aferim! Cred că v-ați plictisit îngrozitor, domniile voastre, dar ați și înțeles că Toamna nu este tocmai preferata mea în topul anotimpurilor. Dar, odată cu înaintarea mea în vârstă, (tâgâdâm-tâgâdâm, vorba bancului!), m-am hotărât să o pun pe un onorabil loc doi în acest top, pentru că, una la mână, sunt născută într-o lună de toamnă și, a doua la mână, i-am descoperit noi calități, bogății și frumuseți calme. Sau, poate, încep să fiu de acord cu ceea ce spune Octavian Paler, și anume că: „Bătrânețea începe ca toamna, cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii și doruri vagi.” Să nu mă înțelegeți greșit, eu consider că suntem în anticamera de la Biroul Bătrâneții cam după optzeci de ani și asta doar dacă ne-am lăsat sufletul să îmbătrânească...

Gânduri în grabă

 

     ... Sau, grabă în gânduri, nu mai știu nici eu. Pentru că sunt foooaaarte ostenită. Mai zilele trecute (chiar nu-mi mai aduc aminte exact când) am zis către cineva că s-a mișcat precum Speedy Gonzales. Pe urmă am realizat cu o ușoară uluire că cei tineri de tot (adică cei ce au jumătate din vârsta mea) poate nici nu au auzit de micuțul, rapidul și, pe vremuri, celebrul șoricel. Iată ce ne spune tanti Wikipedia despre el:
     „Speedy Gonzales (sau Gonzalez), „Cel mai rapid șoricel din întregul Mexic”, este un șoricel din serialul (cu același nume) de desene animate, creat de Warner Brothers, Looney Tunes și Merrie Melodies. Principalele caracteristici ale lui Speedy Gonzales sunt abilitatea sa de a fugi foarte repede și accentul său mexican haios. De obicei el poartă un sombrero galben foarte mare, tricou și pantaloni albi și o eșarfă roșie. A apărut pentru prima dată în anul 1953”.  

     Tot despre Speedy cântă și Pat Boone o foarte veselă melodie intitulată, of course, „Speedy Gonzales”, apărută în 1962. Cât despre irezistibilul accent, m-a distrat enorm o replică a unui tip care vorbea cam ca Speedy, aș zice că dintr-un western, dar nu sunt sigură: „My name is Pedro and I kill everybody for ten pesos. But because you are my friend, I kill you for nothing!”

Gânduri printre aburii unei „marghilomane”

„Mi-am dorit de multe ori să fac o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.” (Petre Țuțea)

   Pornind astăzi de la acest motto foarte „motivant”, voi începe prin a-mi cere scuze de la domniile voastre, cei șapte-opt cititori fideli ai blogului meu, pentru că de multe ori, în scrierile mele, mă aflu în treabă, pur și simplu. Și, de asemenea, pentru multele citate dar, mai ales, pentru că tot dau explicații unor cuvinte sau expresii. Este un defect profesional și un tic al meu, trebuie să recunosc. Pe vremuri, când predam franceza (și, uneori, limba română), atunci când foloseam un astfel de termen, ochii micilor mei ascultători deveneau opaci sau se măreau peste măsură, aruncându-mi priviri întrebătoare și ușor crucișe. Și începeam să le explic. Apoi explicatul mi-a devenit un obicei, mă tem că enervant pentru unii dintre interlocutori. Ei, asta e, o să-mi mai cer, din când în când, scuze. De exemplu, astăzi (și nu numai astăzi...) m-am gândit cât am avut de pierdut în viață din cauza inhibițiilor mele. Și, da, în continuare o să spun câte ceva despre acest cuvânt, nu despre inhibițiile mele. Mă refer aici la înțelesul general, nu cel medical. Verbul ce guvernează e „a inhiba”, alte „rude” sunt inhibant, inhibare, inhibat, inhibitor, inhibitiv etc.
INHIBÍȚIE, inhibiții, s.f. 1.Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio. 

   Ei bine, antonimele acestor cuvinte vin , logic, de la „a exiba”, cu alaiul lui: exibat, exibiție, dar nu cu „exibitor” (acesta înseamnă „care există”). EXHIBÁ, exhíb, vb. I. Tranz. (Livr.) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. [Prez. ind. și: exhibez] Din fr. exhiber, lat.exhibere. Buuun, de aici, gândurile mele au sărit grațios la alt cuvânt, care seamănă un pic la pronunțare (și nu numai!), adică „exchibiție”. Căutându-l pe întinsele câmpii ale Internetului, am găsit ceva care m-a făcut să râd cinci minute în șir:

Cuvântul cu diacritice: EXCHIBÍȚIE; Cuvântul fără diacritice: exchibitie; Definiție: EXCHIBÍȚIE substantiv feminin, verifică cuvântul: exhibiție. Informații și statistici despre acest cuvânt: Cuvântul este compus din: 11 litere; Fiind format din 11 litere, acest cuvânt este de dimensiune mare; Cuvântul nu conține diacritica: ă; Cuvântul nu conține diacritica: â; Cuvântul nu conține diacritica: î; Cuvântul nu conține diacritica: ș; Cuvântul conține diacritica: ț; Cuvântul nu conține diacritica: ö; Cuvântul începe cu litera "e" și se termină cu litera "e"; Cuvântul întors: "eitibihcxe"

   Dar, spre liniștea mea, dexonline.ro a pus lucrurile la punct. Glumesc, desigur, pentru că ne-a trimis la: EXHIBÍȚIE, exhibiții, s. f. Faptul de a arăta ceva în public (în mod ostentativ), etalare, expunere ostentativă. ♦ (La pl.) Jonglerii, scamatorii (la circ). [Var.: exhibițiúne s. f.] – Din fr. exhibition, lat. exhibitio, -onis.

   Cred că v-am plictisit îndeajuns, domniile voastre. Și, totuși, voi continua, pentru că de dimineață, la foarte micuța ceașcă de cafea pe care o savurez de obicei, am adăugat, pe lângă ceea ce pun de fiecare dată (hai să vă spun și secretul ăsta: un pic de ghimbir sau un pic de scorțișoară), și un strop de esență de rom. Și asta m-a dus cu gândul la „marghilomană”. Aferim!
„Se spune că Alexandru Marghiloman (1854-1925), om politic, jurist, lider conservator şi unul dintre cei mai mari moșieri ai ţării, era un mare băutor de cafea. Într-o zi, când se afla la vânătoare, a cerut să i se facă una. Nefiind pregătit cu toate cele trebuincioase unei cafele, valetul a improvizat, punând, în loc de apă, coniac. Astfel s-a născut „marghilomana“. După Primul Război Mondial, la „Capşa”, rafinaţii aristocraţi cereau „un marghiloman“, „două marghilomanuri“ sau „o marghilomană“. Tot în acele vremuri, la „Hanul lui Manuc”, în „Sala Domnească“, unde aveau loc baluri mascate şi serate mondene, la care se serveau platouri cu peşte sau cu felii de friptură rece de mistreţ, însoţite de vin alb sec şi vin negru, cafeaua „Marghiloman” era la mare cinste. „Marghilomana“ este, de fapt, o cafea turcească, fiartă cu rom sau coniac. Era servită în ceşti foarte mici, fără toartă, cunoscute sub numele de „filigeană“. Cafeaua se fierbea în ibrice aşezate pe nisip încălzit cu cărbuni. În filigeană, boierul Marghiloman adăuga un strop de rom Jamaica sau de coniac foarte fin. Astăzi, există mai multe feluri de a prepara această cafea, nelipsit din toate fiind romul sau coniacul. La foc mic, se pun la fiert într-un ibric 100 ml de coniac şi două linguriţe de zahăr. Când amestecul dă în clocot se adaugă şi trei linguriţe de cafea. Se trage ibricul, se acoperă şi, după circa 2-3 minute, când cafeaua cade la fund, licoarea rezultată se pune într-o ceaşcă. Un alt mod de preparare constă într-o ceaşcă cu apă, care se pune la fiert, tot în ibric, cu o linguriţă de zahăr. Când apa dă în clocot, se adaugă romul şi cafeaua.” (Fragment din articolul lui Alexandru Zaharia, publicat pe www.historia.ro)

Gânduri care umblă teleleu

MOTTO: „Înțelepciunea te învață să te îndepărtezi de oamenii și de situațiile care scot la suprafață partea întunecată din tine sau care îți amenință principiile, valorile, respectul de sine și moralitatea. Nu permite nimănui să îți tulbure pacea interioară și liniștea minții.” (Ursula Yvonne Sandner)

De vreo două săptămâni încoace, gândurile mele, după ce s-au tot alergat  între ele, neostenite precum Tom și Jerry (vezi imaginea alăturată), au căzut acum late și nu mai vor să zică sau să facă nimic.  Cred că se mai întâmplă și altora. Sau, mai bine zis, sper că se întâmplă și altora! Dar pe mine mă necăjesc perioadele astea când gândurile mele sunt ușor apatice și, atunci când își revin din apatie, umblă teleleu. (TELELÉU, -EÁ, telelei, -ele, s. m. și f. - Om fără căpătâi, care își pierde vremea (umblând de colo până colo) fără nicio treabă. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo până colo, fără rost; a fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, aiurit, năuc. – Din magh. telelö). Știam expresia, dar forma feminină a substantivului m-a surprins și m-a amuzat. De fapt, tot timpul ăsta am căutat mereu prilej de amuzament, pentru a uita că, în general, lumea e bârfitoare, mincinoasă, cu două (sau mai multe) fețe și, uneori, fără bun simț. Dar, bineînțeles că n-am să las lumea să îmi „tulbure pacea interioară și liniștea minții”. Pentru că am luptat prea din greu să mi le capăt. Ei, voi lăsa acum tonul ăsta serios și plicticos (am început să casc chiar și eu) și voi căuta iar ceva motive să mă amuz. Iată niște bancuri ce m-au făcut să zâmbesc:

*** 

La tribunal. Declarații:

Soțul:

– Intru în casă și-mi văd femeia întinsă pe pat, dezbrăcată, geamul deschis. Mă uit pe geam și vad pe unul în chiloți, alergând. Iau noptiera și arunc după el.

Soția:

– Era cald. M-am dezbrăcat, am deschis geamul. Văd cum intră soțul meu furios și, fără să zică ceva, aruncă cu noptiera prin fereastra.

Victima:

– Eu sunt sportiv. Alerg în fiecare zi pe acel traseu. Întorc capul și văd cum zboară o noptieră spre mine...

Martorul:

– Eu nici nu știu ce caut aici!? Stăteam liniștit în noptieră... 

*** 

 – Salut , am să te rog să nu îi mai scrii mesaje prietenei mele. Vrei probleme!?

 – Și dacă vreau ?

 – O.k., notează : dacă un tren circula cu 83 km/ oră, pe o distanță de 877 km , cât timp face până la destinație ?

- Gata, frate, ușor , ce te-ai enervat așa?! O las în pace...

***

Un tip îi spune prietenului său:

- Azi, când am ajuns acasă, nu mi-a venit să cred ce am auzit de la nevastă-mea!

- Ce anume? 

- Că fiul meu de șase ani nu e de fapt al meu! Am fost distrus! Pe urmă, ea mi-a spus că, altădată, să fiu mai atent pe cine iau de la școală!

***

O blondă se adresează unei brunete:

– Cine spune că sunt o incultă face o mare eroare. De curând am fost angajată la un centru național de reactivi izopropanici nucleari cuantificați şi trifazați pentru implementări în crestomația semantică.

– Şi, ce faci acolo?

– Păi, păzesc reactivii izopropanici cuantificați, pentru că la noi se fură ca-n hiperaglomerația clorofiliană angiospermică şi gimnospermică perenă, cărora voi, brunetele, îi spuneți „codru”.

Mici vinovății pitite printre gânduri

    „Am hotărât că nu mai dau vina pe nimeni de când am observat că sfârșesc întotdeauna prin a semăna cu ultimul meu dușman.” (Emil Cioran în „Despre neajunsul de a te fi născut”)

       Cu vremea asta de-afară, am uneori senzația că mă aflu în plină acțiune a unui film SF despre universuri paralele. Acum trei zile a fost o căldură ca în toiul verii, apoi a plouat, apoi iar a dat soarele. Deci, aseară era cam răcoare, dar era destul de senin, iar azi de dimineață m-am trezit într-o atmosferă cețoasă, prin care alergau vreo opt grade Celsius zgribulite și apoi a urmat o burniță enervantă, ce a ținut toată ziua. Toamnă.  Foarte toamnă. Prin alte locuri din țară au fost însă furtuni cumplite, tornade, chiar ninsori. Deci la mine, la Domneștii de Muscel, e chiar bine. Așa că mantra mea în zilele astea (când, de fapt, îmi vine să mă urc pe pereți) este: e biiine, totul e biiine, sunt biiine, universul îmi trimite doar mesaje pozitive...

      Nu prea cred nici eu ce spun, deci trec grațios mai departe. Unde mă duc eu când aș vrea să mai uit gândurile apăsătoare și am chef să mă distrez un pic? Păi, mă duc să-mi citesc horoscopul. De preferință citând mai multe „surse”. Deci: 

* „Te confrunți cu probleme financiare din ce în ce mai serioase și nu ai pe nimeni alături la care să apelezi. Chiar și așa, dispui de suficiente resurse pentru a ieși rapid din această situație. Nu e vorba de nimic ilegal, ci de valorificarea unor creanțe pe care le deții în favoarea mai multor persoane fizice.

* „Este o zi bună pentru a face schimbări importante în plan profesional sau în afaceri, pe care le pregătiți de ceva timp. Aveți șanse să vă afirmați pe plan social. De asemenea, sunt favorizate studiile și călătoriile. Vă sfătuim să vă exprimați clar față de partenerul de viață, ca să nu fiți înțeles greșit.

* „Se poate să primiți un cadou, să vă scoată cineva în oraş sau să plecaţi într-o aventură turistică la malul mării, la munte. O să vă bucuraţi de prezenţa unor oameni, de veştile care or să vă dea alt chef de viaţă şi poate veţi pune în aplicare o idee care-o să v-aducă bani, sau o recunoaştere profesională.”

* „Nu poți continua o poveste de iubire în același mod ca până acum, ci se cere o viziune nouă asupra relației voastre. Poate s-a instalat monotonia și plictiseala, poate simți un blocaj în comunicarea cu persoana iubită, deci ar fi nevoie de aer proaspăt în cuplu. O inițiativă venită de la unul din parteneri ar fi de bun augur, ca atare propune-i ceva partenerului care să vă scoată pe amândoi din zona ternă în care nimic interesant nu se mai întâmplă. Veți vedea că relația poate căpăta un tonus nou, un ritm mai alert, descoperind cât de multă nevoie era de o schimbare! Fii tu primul care se schimbă.”

    O.K. Cred că e de-ajuns. M-am lămurit asupra zilei de azi, o aștept cu nerăbdare pe cea de mâine. După ce am aplicat românescul „pune-n ciur și alege”, cred că nu am altă soluție decât să mă întorc la ce mormăiam mai înainte: e biiine, totul e biiine...