Doamna Toamnă și gânduri despre ea

„Toamna cu-a ei albă frunte

Și cu galbenii conduri

A lăsat argint pe munte

Și rugină pe păduri.”

(George Topîrceanu)

    Da, după câteva zile care ne-au făcut să credem că e vară iar, a fost azi o bruscă și drastică schimbare a vremii: păi, sigur, doamna Toamnă și-a intrat victorioasă în drepturi. Plouă „mărunțel și apăsat”. E frig și umezeală. Gradele Celsius s-au înjumătățit dramatic. Dar asta e, ce putem face? M-am uitat, din curiozitate și, bineînțeles, și din dorința de a nu mă repeta (prea des!) la titlurile puse de mine de-a lungul anilor, atunci când scriam despre toamnă și ploi. Iată câteva: Toamnă-n gânduri, Gânduri de toamnă, Gânduri tomnatice, Gânduri înspre Toamnă, Gânduri în ploaie, Nori peste gânduri, Ploaie de gânduri, Pic, pic, pic printre gânduri, Repetabile ploi peste gândurile mele. Aferim! Cred că v-ați plictisit îngrozitor, domniile voastre, dar ați și înțeles că Toamna nu este tocmai preferata mea în topul anotimpurilor. Dar, odată cu înaintarea mea în vârstă, (tâgâdâm-tâgâdâm, vorba bancului!), m-am hotărât să o pun pe un onorabil loc doi în acest top, pentru că, una la mână, sunt născută într-o lună de toamnă și, a doua la mână, i-am descoperit noi calități, bogății și frumuseți calme. Sau, poate, încep să fiu de acord cu ceea ce spune Octavian Paler, și anume că: „Bătrânețea începe ca toamna, cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii și doruri vagi.” Să nu mă înțelegeți greșit, eu consider că suntem în anticamera de la Biroul Bătrâneții cam după optzeci de ani și asta doar dacă ne-am lăsat sufletul să îmbătrânească...