MOTTO: „Oamenii nebuni sunt mereu siguri că sunt sănătoși, numai cei sănătoși sunt capabili să admită că sunt nebuni.” (Nora Ephron)
Poza aceasta de mai sus (foarte nimerită pentru vremurile „nebune”/ ne-bune pe care le trăim de vreo câțiva ani încoace) am mai folosit-o în trecut. Da, și citatul l-am mai folosit (aș zice că tot în sensul de „mi-a fost de folos”), dar acum le reiau pentru că îmi fac gândurile să zâmbească. Destul de amar și forțat, dar este un zâmbet, totuși. În postarea de ieri m-am adresat doar mie însămi (hm), căci deja mi-e teamă să mai discut cu cineva vreun subiect ce nu se referă la starea vremii, la sănătate sau la treburi gospodărești. Nici despre cărți sau filme nu mai poți schimba o părere cu cineva, pentru că totul se interpretează și discuția devine ceartă. Cuvântul zilei, vă spun sincer, mi-a adus fiori reci pe „coloana vertebrală” (mda, uite-așa, n-am vrut să zic „șira spinării”), amintindu-mi de anii Coronavirusului (sau cum o fi mai fost denumit), adică de spaimă, de minciuni, de manipulare, de nesfârșitele discuții în contradictoriu, de morți și de durere. Eu, ca și gândurile mele, mă tem să nu ajungem, împreună cu mulți alți oameni (care se cred sănătoși la cap sau care chiar sunt nebuni) într-un fel de lazaret, de unde nu am mai avea scăpare. E o figură de stil, nu se referă nici la politică, nici la modul de guvernare de la noi, nici măcar la cei care plimbă, în lesă, niște imaginare (sau reale) găini cu pălăriuță. Bine, acum voi încheia, scriu un banc (vechi) și apoi cuvintele din Dexonline.
😊👇👆
