Trei-patru gânduri în crossbar

 

MOTTO: „La orice colț de stradă, sentimentul absurdului te poate lovi în orice moment.” (Albert Camus)

E duminică. Și am recidivat în ale scrisului. De ce? Pentru că atunci când scriu e singurul moment când mă simt bine. Mult mai calmă și împăcată cu mine. Da, știu, trăim în mijlocul unor evenimente halucinante, de coșmar, totul pare o piesă de teatru al absurdului, cu tente de nebunie și autodistrugere, dar eu mă încăpățânez să scriu, să citesc și să mă rog. Îmi place să aflu mereu ceva nou, chiar „chestii” care par ușor rizibile. Cum ar fi întrebarea din fotografia de mai sus. Ce-i mai pasă lumii dacă, la genitiv și dativ, este corectă doar una dintre forme?! Păi, chiar nu-mi pasă dacă lumii îi pasă, eu tot afirm că prima formă e corectă. Deși este un cuvânt englezesc (și domniile voastre știu ce părere am eu despre folosirea în exces a barbarismelor), cel găsit azi la „aleatoriu” mi s-a părut potrivit pentru titlul meu. 

👀
CRÓSSBAR s.n. Sistem de comutare prin bare comandate de relee, utilizat în telefonia automată. – Cuv. engl. Sursa: DEX '09 (2009).

👀

Cuvântul zilei: BRACTÉE, bractee, s. f. Frunzișoară erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor. – Din fr. bractée, lat. bractea. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1773, moare Philibert Commerson, medic, explorator și naturalist francez, renumit pentru numeroasele sale ierbare colectate în Franța și în timpul călătoriei sale prin lume, împreună cu Louis Antoine de Bougainville.

😕

Voiam să închei aici, dar când am intrat pe blog, mi-a atras atenția un titlu de acum doi ani și, culmea, chiar din 13 martie (2020):
RUFETUL GÂNDURILOR TAMIZATE...

... Sau, în traducere aproximativă din română în română, „breasla gândurilor cernute difuz”. Da, iar am dat de două cuvinte cvasi-necunoscute, pe care imediat le voi explica mai jos. Și am, în continuare, gânduri confuze, dezamăgite și tristuțe, care arată cam așa:

  

P.S. Am reluat cele câteva rânduri din postare și ca să mă „cert” pentru că uit îngrozitor (da, a trebuit să mă uit iar la cuvintele ălea), însă mai mult pentru imaginea pusă de mine ca „exemplificare”. Cam așa arată și acum gândurile mele: mirate, speriate, resemnate, dar și indignate. Iar cele câteva gânduri calme, raționale, pozitive și haioase sunt în planul doi și abia mai respiră. Dar eu le încurajez, zi de zi, să iasă în față...

Gânduri care parcă bălmăjesc ceva...

 

MOTTO: „Memoria este modalitatea prin care ne tot repetăm nouă înșine poveștile noastre și spunem celorlalți versiuni cumva diferite ale poveștilor noastre.” (Alice Ann Munro) 

 

Azi mi-am propus să scriu doar cuvintele din DEX. Asta fac mereu când nu am pic de Inspirație. Primul cuvânt aleatoriu a fost verbul „a bălmăji”, dar am trișat oleacă și am găsit repede altul, pe principiul „mai trage o dată”. L-am păstrat pe primul doar în titlu, pentru că asta e acțiunea pe care o „prestează”, de o vreme, gândurile mele. Acel „altul” este cuvântul „sărindar”. Mi s-a părut mai potrivit, pentru că astăzi încep slujbele de pomenire din ceea ce se numește în ortodoxie „purtarea Sâmbetelor”. Deci, să vedem:

🙇

SĂRINDÁR, sărindare, s.n. (în religia creștină ortodoxă) Rugăciune făcută de preot timp de patruzeci de zile în șir, în timpul liturghiei, pentru diferite dorințe ale credincioșilor, pentru iertarea păcatelor, pentru cei suferinzi sau pentru pomenirea celor morți. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din ngr. sarandári. Sursa: DEX '09 (2009).

💨
Cuvântul zilei este: DRONT s.m. porumbel uriaș, de mărimea unei lebede, incapabil de zbor, descoperit în insulele Mauritius din Oceanul Indian, și dispărut în urma distrugerii lui de către coloniști. (< fr. dronte). Sursa: MDN '00 (2000). Cheia alegerii: Ziua Națională a Statului Mauritius. Își sărbătorește independența față de Regatul Unit, dobândită pe 12 martie 1968.

P.S. Și, pentru că mi-e tare frig, am răcit zdravăn și am moralul ușor „zdruncinat”, voi cita iar și voi parafraza o zicere haioasă, de acum câțiva ani (a nu știu cui), și anume: „ANUL ĂSTA PLEC ÎN BERMUDE. ÎN BERMUDE ȘI ÎN ȘLAPI” și voi pleca imediat (doar cu gândul, bineînțeles), în Mauritius, pe plaja aia din poză...

Niște gânduri care vor să cânte la bandoneon

    

MOTTO: „Când tangoul și-a făcut apariția în lumea veche, în 1910, a declanșat o frenezie a dansului, aproape o mânie, care a atacat toate categoriile de vârstă și toate clasele sociale cu aceeași virulență (...) Această nebunie a dansului indică era omului mașinilor, care are tot atâta nevoie de dans ca și cel primitiv. Și pentru el dansul înseamnă viața la un alt nivel.” (Curt Sachs) 

 

Știu că am promis (adică, mai degrabă, mi-am promis) să nu mai scriu un timp, pentru că din încâlceala asta de gânduri din mintea mea cred că nu poate ieși nimic coerent, nici măcar cât de cât interesant. Dar nu mă pot ține de cuvânt, pentru că astăzi am dat peste două cuvinte absolut fascinante. Primul este cuvântul zilei. Și e vorba de un acordeon mai mic, de care gândurile mele (sătule de atâtea necazuri, și dezastre, și polemici tâmpite, ce au loc, mai ales pe rețelele de socializare, între niște ființe dornice de ceartă cu orice preț și care au un IQ aflat în cădere liberă, după cum afirma într-un articol domnul Pleșu), și sastisite de atâtea minciuni trâmbițate cu nerușinare, s-au agățat ca de un colac salvator. Acum încerc să le conving că nu, nu pot cânta tangouri la bandoneon, căci suntem afone, dar tot eu, un minut mai târziu, le-am dat voie. Deci... 

💃

Bandoneón s.n. (muz.) Acordeon mic hexagonal. pl. -oane. /<fr. bandonéonursa: DEXI (2007). Cheia alegerii: În 1921, se năștea compozitorul și bandoneonistul argentinian Astor Piazzolla, considerat tatăl tangoului modern. 

Cuvântul aleatoriu de azi are foarte multe sensuri și, urrraaa, le știam pe toate:

💂

CÚCĂ, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka. Sursa: DEX '98 (1998)

👀

CÚCĂ, cuci, s. f. (Rar) Femela cucului (1). – De la cuc. Sursa: DEX '09 (2009).

👆
CÚCĂ, cuci, s. f. (Reg.) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Et. nec. Cursa: DEX '09 (2009).

🙆

CUCĂ sf [At: FI XIV, 102 / E: bg куку cf cuc] (Reg) 1. Coș colector la casele țărănești. 2. Deschizătură din acoperișul casei care servește la ieșirea fumului din pod și la iluminat. 3. Zid rotund deasupra coșului de fum, aflat în pod. 4. (Reg; pex) Sobă. Sursa: MDA2 (2010). 

❤

Și, în final, o poezie care-mi place mult și o scriu, din nou (adică, nu sunt sigură că n-am mai postat-o o dată, aici sau pe Facebook):

„Sunt bucurii care-ntristează,

Sunt întristări ce fericesc,

Sunt zile fără de lumină

Şi nopți adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară

Şi sunt minciuni care ridică,

Sunt împăraţi, atotputernici

Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,

Dar când s-au stins parcă n-au fost,

Palate care nu pot ţine

Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,

Dar negri în adâncul lor

Şi negri în afară, negri,

Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,

Dar şi amaruri ce-ndulcesc

Sunt nedreptăţi care îndreaptă,

Dreptăţi care nedreptățesc.

Sunt multe contradicţii, multe:

Sunt uri adânci ce nasc iubiri,

Sunt suferinţi ce-aduc lumină

Şi fericiri nefericiri!”

(Virgil Carianopol, „Contraste”)

Gânduri care vor să treacă de izoglosă

   

MOTTO: „Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior.” (John C. Maxwell) 

În ultimele zile, cum am mai spus/scris, Doamna Iarnă s-a întors din drum și nu se lasă dusă. A fost, în câteva zile, mai multă ninsoare decât în ultimele patru luni, și mi-a fost parcă mai frig decât în ianuarie, când n-a fost deloc celebrul „ger al Bobotezei”. Mai trist este faptul că frigul ăsta vine (la mine, cel puțin) mai mult din interior, din minte și din suflet. Și fac eforturi mari pentru a-l combate. Uneori reușesc, alteori nu. Tot ce se întâmplă acum în jurul nostru mi se pare că face parte dintr-un film. Prost. Foarte prost. Și, din păcate, chiar dacă nu ne place, ne îngrozește, ne scârbește, ne umple de revoltă, nu putem părăsi sala de cinema sau fotoliul de acasă. Suntem parcă țintuiți, fiecare cu gândurile și trăirile lui, și încercăm să ne păstrăm credința în Dumnezeu, în Binele din oameni, și să sperăm. Titlul de astăzi mi-a fost inspirat, bineînțeles, de cuvântul aleatoriu. Gândurile mele chiar încearcă să treacă, pe un fel de hartă imaginară, granița dintre REAL și IMAGINAR. Dar le e tare greu...

👀

IZOGLÓSĂ, izoglose, s. f. Linie care marchează, pe o hartă lingvistică, limitele răspândirii unui fenomen fonetic, lexical sau morfologic. [Var.: isoglósă s. f.] – Din fr. isoglosse. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:

TÂNDĂLÍ, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor, alene. – Din germ. tändelen „a glumi”. Sursa: DEX '09 (2009).
Cheia alegerii: În anul 1856 s-a născut Petre Dulfu, autor de basme, poet și filosof român. Printre operele sale se numără „Isprăvile lui Păcală” cu povestirea „Păcală și Tândală”. 

💭

Bun, n-o să mai tândălesc pe aici. S-auzim numai de BINE...

Gânduri puse la loc pe raft...

 

  

MOTTO: „Există acel tip special de oameni, care se găsește izolat și singur în lumea asta, aproape încă de la naștere. Existența lui solitară nu vine dintr-o preferință anume sau dintr-un temperament antisocial – este pur și simplu un suflet bătrân. Cu o inimă bătrână, cu o minte bătrână – e un suflet bătrân care are o perspectivă foarte diferită și mult mai matură asupra vieții față de majoritatea celor din jurul lui.” (Aletheia Luna) 

De câteva zile, Iarna s-a întors, cu ninsori și cu frig în bagaje. Astăzi totul e alb afară. Asta până apare Soarele și topește zăpada. Căci așa s-a întâmplat ieri și alaltăieri. Venisem aici, la blogul meu, foarte hotărâtă să scriu despre zăpadă (care nu-mi mai face așa o mare bucurie cum ar fi fost, de exemplu, prin decembrie) și, pentru că această zăpadă a căzut în ziua de 8 Martie, voiam să îmi urez și să urez tuturor DOAMNELOR (cunoscute sau necunoscute) sănătate multă și liniște. Și un sincer LA MULȚI ANI! După ce am găsit acel minunat motto și m-am gândit rapid la un titlu, am intrat într-un „con de umbră”, ca să zic așa, și nu mai vreau să scriu nimic. Mi se pare fără rost. Gândurile mele nu pot găsi cuvintele adecvate pentru a fi bine înțelese, așa că le pun la loc pe rafturile minții și caut, singură, niște căi de a-mi găsi liniștea și de a putea scrie. Așa că am schimbat titlul și „poza” aferentă și acum pun punct.

Câteva gânduri ninse...

  

MOTTO: „Zăpada și adolescența sunt singurele probleme care dispar dacă nu le acorzi atenție un anumit timp.” (Earl Wilson) 

 

Tocmai ce m-am întors dintr-o scurtă plimbare printre fulgi de nea. Nu știu dacă asta este chiar așa-numita „zăpadă a mieilor”, dar faptul că pe-aici, pe la Domnești, am văzut omăt anul ăsta (adică, în iarna asta) doar de vreo trei-patru ori, o face cu atât mai prețioasă. Cam târzie, dar prețioasă. Nu m-am plimbat decât prin grădină și un pic prin livadă, și asta pentru că nu am putut rezista impulsului copilăresc de a umbla prin ninsoare. Fulgii nu se așază pe pământ, e prea cald, și sunt sigură că zăpada asta se va transforma rapid în lapoviță și pe urmă, logic, în ploaie. Dar acum e frumos. Tare frumos. Ireal de frumos. De dimineață, am făcut greșeala de a  citi un pic știrile și m-am îngrozit. Apoi, mi-am amintit că au trecut 45 de ani de la cutremurul din 1977. Și m-am întristat. Doamne Sfinte, o viață de om! Gândurile mele sunt la fel de dezorientate, amărâte și ușor indignate ca și zilele trecute, deci refuză cu obstinație să se adune ca să le „aștern pe hârtie”. Păi, o să le iau de mână și o să ne retragem în liniște. Vom citi împreună și, poate, vom vedea un film...

Niște gânduri diseminate

 
MOTTO: „Cele mai multe polemici și-au atins scopul când au creat zăpăceală şi neîncredere.” (Nicolae Iorga)

      Nu am mai avut (și nu am nici acum) chef de scris. Deloc. De altfel, nu am avut nicio tragere de inimă pentru toate celelalte activități zilnice, însă le-am „prestat”, pentru că așa trebuia. Mă simt ușor rătăcită printre realitățile de zi cu zi și, da, ceva mai „amețită” decât de obicei. Dar amețită nu din cauza celebrării lui Bachus. Nu. Aproape toate gândurile mele sunt de-a dreptul zăpăcite de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Mi se pare că toți trăim într-un „Absurdistan” generalizat, într-un azil de nebuni și, pe alocuri, într-un teatru de păpuși. Unde noi suntem păpușile, bineînțeles. Ce este mai supărător e că „păpușarii” ne cred pe toți reduși mintal. Și, poate că suntem. Dar, poate că nu. Nu mai am încredere în știri (și, mai ales, în „știriști”), sunt sătulă de atâtea minciuni și nu-mi doresc decât un pic de liniște pentru a-mi pune gândurile în ordine. Dar se pare că nu prea e posibil. Așa că mai aștept, mă rog la Dumnezeu, și trag nădejde că va fi BINE. Azi noapte a nins și la Domnești. După ce mi-am dorit, timp de vreo patru luni, să văd fulgi de nea, uite că i-am văzut așternuți peste noapte, acum, la început de martie. Mă rog, asta e! Închei acum rândulețele astea, pentru că văd că am devenit îngrozitor de monotonă și plictisitoare...