Gânduri despre cum (o) punem de mămăligă (Episodul II)

  

MOTTO:

„Copilăria se strecoară afară în vârful picioarelor.

Tăcerea se strecoară înăuntru ca un trăsnet.”

(Arundhati Roy - „Dumnezeul lucrurilor mărunte”)

    Așa, înainte să scriu altele despre acest „lucru mărunt” care e mămăliguța, o să amintesc, apropo de poza pusă de mine astăzi, zicerea „Pește, pește, mămăliga prăpădește”. Da, așa e, o cam prăpădește. Îmi place la nebunie peștele cu mămăligă. Dar la pește, eu zic că mămăliga trebuie să fie mai vârtoasă, nu coleașă. (Coleașă sf E: cf mg köles] 1. (Reg) Mămăligă moale. 2. (Îf culeș) Codru de mămăligă. 3. (Îe) A afla spini în ~ A căuta ceartă cuiva. 4. Mâncare ciobănească din făină de grâu prăjită în grăsime și moale ca terciul, care se mănâncă cu lapte. 5. Ciulama cu lapte, fără carne. 6. (Reg; îf culiș) Mâncare preparată din bucăți de pâine cu sare, peste care se toarnă apă. 7. Pastă de făină pentru lipit. Cf. pop. 8. (Fig) Amestecătură. Sursa: MDA2-2010). 

   În afară de expresia cu „a (o) pune de mămăligă”, eu am mai auzit și „a fi de mămăligă”, „a prins mămăliga coajă”. Sensul lor e clar. Există chiar și o carte (al cărei titlu conține cuvântul „mămăligă”, titlu care, mărturisesc, mie mi-a provocat oarece fiori reci pe șira spinării): „De ce fierbe copilul în mămăligă?” scrisă de Veteranyi Aglaja. În Wikționar am găsit despre drăguța de mămăligă următoarele:
Etimologie. Origine necunoscută. Sunt trei etimologii posibile:
Cuvânt autohton (Hașdeu 1894).
Formație expresivă bazată pe consonanța mama („aliment”)
Din latină mamilla + sufixul diminutival -ică sau -igă.
Pronunție:  /mə.mə'li.gə/
Substantiv: mămăligă (f.) (epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie și de inițiativă).
Sinonime:
1: (Transilvania, Banat, Bucovina și nordul Moldovei) coleașă, (Banat și Transilvania) mandră, (Maramureș, nordul Transilvaniei și Banat) tocană, (înv.) mălată, polentă
Cuvinte derivate: mămăligar, mămăligos, mămăliguță.
Cuvinte apropiate: mălai, mămăruță.
Expresii: (fam.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situație dificilă, neplăcută; a o păți; a da greș.
A pune de mămăligă = a pune apă în ceaun pentru a face mămăliga.

   Subiectul nu e nici pe departe epuizat, dar nu pot avea pretenția ca dizertație mea asupra mămăligii să fie una exhaustivă. Mâine, în următorul episod, o să spun (dacă nu uit) de la ce-am pornit în acest periplu filologic și, un pic, filosofic, pe tărâmul mămăligii, precum și altceva ce-o să-mi mai vină în minte legat de acest subiect. Acum, un banc:

Doi tractoriști scot pită, slană, bat o ceapă de roata de la tractor şi se așază tacticos să mănânce. Vine șeful, turbat de nervi, şi îi întreabă răstit: 

 - Măi, voi de ce nu semănați?! 

 Unul dintre ei, nedumerit, răspunde: 

 - No, d'apăi noi nu suntem frați!

Gânduri despre cum (o) punem de mămăligă (Serial online. Episodul I)

Am renunțat (pentru vreo câteva zile) să mai „găzduiesc” pe blogul meu cuvintele din dexonline.ro. În general, ca o Balanță ce mă aflu, oscilez între a fi sclavă a rutinei, meticuloasă și previzibilă, și a fi capricioasă, repede cuprinsă de plictis și, uneori, chiar surprinzătoare. Am renunțat și la Facebook, nu știu pentru câtă vreme și, culmea, tocmai acum când toată lumea feisbuchistă are vreme să se fâțâie pe-acolo. Am renunțat la multe, dar la scrisul pe blog, nu renunț. Mâine o să scriu mai pe larg de la ce am pornit în această dizertație a mea despre mămăligă. Adevărul e că îmi place mămăliga, o ador, așa că o s-o metaforizez, o s-o acopăr cu epitete și comparații, o să-mi amintesc despre mămăligile copilăriei și, evident, o să văd în ce alte expresii se mai folosește. Nu cred că se poate scrie ceva original despre mămăligă, nici nu cred că ea inspiră altceva decât pornirea de a o savura, însă asta nu înseamnă că e banală, trebuie să-i acordăm atenție. Căutând sensurile diferite ale expresiei „a (o) pune de mămăligă”, ca urmare a punerii sau nu în paranteză a acelui „o”, am dat de un articol, scris cam acum un an de Ioan Dănilă, în ziarul „Deșteptarea” (Bacău) și am să citez câteva rânduri din ceea ce a spus domnia sa:

„Doar mămăligă românească? Nu. Cuvântul se întâlnește în toate limbile balcanice şi are același înțeles ca în română: în turcă (mamaliga), albaneză (mamalingë), neogreacă (mamalika), sârbo-croată (mamaljuga), ucraineană, slovacă şi polonă (mamalyga).

Măliga e altceva? Pare. Prin haplologie (accident fonetic ilustrat de evitarea articulării aceluiași sunet sau grup de sunete), s-a ajuns la regionalismul (Muntenia) măligă. Interesant este că DOOM-ul nu-l bagă în seamă, ca abatere regională. Nici ortografii noștri (Alexandru Graur, Mioara Avram) nu se opresc asupra prescurtatului măligă.” 

 

Bun, am să continui mâine, că-i cam târziu și sunt ostenită de la niște „munci agricole”. Dar, înainte de a sfârși episodul ăsta, un banc: 

 

Socrul mic se întoarce obosit de la câmp, intră în casă şi, în capul scărilor, îşi întâlnește ginerele. Fără cuvinte, socrul ridică mâna dreaptă, o îndoaie sub forma literei „S”, rotește ușor palma din încheietura mâinii şi se uită întrebător la ginere. Acesta, tot fără un cuvânt, ridică ambele brațe şi rotește palmele cum făcuse și socru-său. Și acum, traducerea gesturilor: 

Socrul: Este acasă vipera?

Ginerele: Mda, îs acasă amândouă!

Gânduri ca frunza-n vânt

 

MOTTO:

„Ah, râsu' plânsu'

ah, râsu' plânsu'

mă bufnește când spun

secundei vechi putrezind 

în secunda de-acum.”

Nichita Stănescu - „Râsu' plânsu'”

 

Astăzi, marți, cuvintele din dexonline.ro, o poezie a lui Grigore Vieru și, ca să nu fie numai învățăminte, emoție, suflet vibrând, nostalgie și amintiri, o să caut imediat niște bancuri, să fie și-un pic de zâmbet (chiar dacă forțat).

CUVÂNTUL ALEATORIU:
Pocost s. [At: GRECU, P. 399 / V: puc~ / Pl: nct / E: ucr покист, -косту, pol pokost] (Înv) Lac aplicat ca strat protector pe picturi (bisericești). Sursa: MDA2 (2010).
# Interesant, nu-l știam, dar cred că nu este foarte folosit.

CUVÂNTUL LUNII: Separatism.
# Cred că acesta o să se transforme în CUVÂNTUL ANULUI. (Anului „douăzeci-douăzeci”)
CUVÂNTUL ZILEI:

Hilaritáte s.f. Explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. [Var.: ilaritáte s. f.] – Din fr. hilarité, lat. hilaritas, -atis. 

Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1943, Michael Palin, comic, actor, scriitor și prezentator TV englez, cunoscut în special pentru activitatea sa în cadrul grupului  umoristic Monty Python.

# Deci, bancuri:

Doi purici discută, la o terasă, când, pe trotuarul de vizavi sare sprintenă o puricioaică rujată, înzorzonată și cu un mini mortal.

Unul dintre purici îl atenționează pe celălalt:

- Măi, fii atent ce bucățică bună!

- Dă-o-ncolo, că-i prostituată! Am fost ieri la ea și m-a umplut tot cu DDT.

###

Se aude soneria de la ușă:

Eu, strigând din apartament:

– Mulțumesc pentru livrare! Lasă sacoșele la ușă!

Soția:

– Dă-mi drumul în casă, tâmpitule!

###
- Măi, băiete, maică-ta a gătit din nou aceeași mâncare, ia du-te tu şi spune-i că în cartea de bucate sunt mai multe capitole.

- I-am spus, tată!

- Şi, ce a zis ?

- Că şi în „Kamasutra” sunt mai multe capitole...

 

# POEZIA ZILEI:

„Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.

În mine toate amintirile te-așteaptă,
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.

Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine,
Și tot aștept pe cineva și nu mai vine.”

(Grigore Vieru, „Singurătate”)

Gânduri date prin darac

  

Da, plouă. Și chiar mă bucur, de data asta. Tot nu am timp de scris, dar am trecut în fugă pe la blog, ca să trec „cuvinte de luni” din dexonline.ro, o poezie și niște glume.

CUVÂNTUL ALEATORIU:
DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.
DARÁC, darace, s. n. 1. Unealtă de pieptănat și de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinți mari de oțel, fixați pe un suport. 2. Mașină alcătuită din două piese cu suprafețe cilindrice concentrice și cu dinți în formă de cuie, folosită pentru scărmănatul lânii și al altor materiale textile. [Var.: dărác s. n.] – Din tc. tarak, bg. darak. Sursa: DEX '09 (2009)
CUVÂNTUL LUNII: (TOT) SEPARATISM.
CUVÂNTUL ZILEI:

OBÂRȘIE, obârșii, s. f. 1. Punct de plecare, început, origine. 2. Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială). 3. Locul de unde începe să se formeze albia unui râu; izvor. 4. Culme, muchie, vârf. – Din sl. obrŭšije. Sursa: DEX '09 (2009) 

Cheia alegerii: S-a născut, în 1827, exploratorul britanic John Hanning Speke. A fost primul european care a poposit pe malurile Lacului Victoria și cel care a dezlegat misterul izvoarelor Nilului.

 

 Eu aș „asorta” la cuvântul ăsta poezia lui Lucian Blaga, „Cântecul obârșiei”:

„La obârșie, la izvor
nici o apă nu se-ntoarce,
decât sub chip de nor.
La obârșie, la izvor
nici un drum nu se întoarce
decât în chip de dor.
O, drum și ape, nor și dor,
ce voi fi, când m-oi întoarce
la obârșie, la izvor?
Fi-voi dor atuncea? Fi-voi nor?”

Și pilulele de râs:

Un tip vine cu mașina în service, iar mecanicul îi spune imediat ce coboară de la volan:
- E ruptă cureaua!
- A, ești tare! Cum ți-ai dat seama?
- Păi, ți-au căzut pantalonii!

&&&

Discuție:

- Știi care e cel mai scurt banc politic?

- Nu.

- Ptiu!

&&&

Înaintea unei bătălii:
- Oșteni, pe cai!

- Nu avem cai, Măria Ta!

- Atunci, pe curând!

Gânduri în sihăstrie...

Unul dintre multele efecte ale acestei izolări este că scriu mai des pe blog. Poate prea des, dar asta e. Dar scrisul nu-mi mai face aceeași plăcere ca înainte. Nu, acum, imaginația mea, auzind de noile măsuri luate, a intrat în șomaj tehnic, iar amărâtele de gânduri ce mi-au mai rămas au declarat că vor consiliere psihologică. În loc să sun la TEL VERDE, le-am administrat un scurt „șmotru” și m-am oferit să le „consiliez” eu. Glumesc. Glumesc pentru a-mi face curaj. Azi, înainte de cuvintele de duminică, vreau să zic două vorbe despre Mother's Day, zi pe care ne-am grăbit s-o „importăm”, cum am mai importat multe altele (și nu mă refer aici doar la zile internaționale). Eu cred cu tărie că fiecare dintre noi trebuie să-și iubească mama zi de zi, nu într-o zi anume, s-o iubească mereu, s-o iubească chiar după ce mama a părăsit lumea asta. Și cred că trebuie să fim mult mai originali, noi, ca popor, căci avem resursele necesare, nu să imităm slugarnic tot ce fac celelalte popoare și țări. Deci, un scurt istoric al acestei zile și cum ne-am „lipit” și noi de ea: 

„În 1912, în SUA, Anna Jarvis a declarat frazele „A doua duminică din mai” și „Ziua mamei” și a creat Asociația Internațională Ziua Mamei. Ea a precizat în mod specific că „Mama” trebuie să fie „un posesiv singular, pentru ca fiecare familie să-și onoreze propria mamă, nu un posesor plural comemorând toate mamele din lume”.(Wikipedia)

În luna mai 2010, după ce o lege (ordonanță, decret, ordin, sau ce-o fi fost, a fost aprobat de Senat), a fost sărbătorită și la noi, oficial, pentru prima dată, „Ziua Mamei”. De atunci, se sărbătorește în România în prima duminică a lunii mai. Deci azi. Mă rog. Dar, dacă tot e „plagiat”, de ce nu în a doua duminică din mai? Și cu 8 Martie cum rămâne? Deh, să trecem la cuvinte:
CUVÂNTUL ALEATORIU:
Pucíngă, s.f. (reg.) unealtă de cizmărie cu care se netezește, se poleiește sau se lustruiește pielea. Sursa: DAR (2002).
CUVÂNTUL LUNII:  (Tot) Separatism.

Ca să nu ne plictisim de el. în https://sin0nime.com/ am găsit mai multe sinonime ale cuvântului SEPARATISM: autonomism, fracționism, independentism, izolare, izolaționism, secesionism, secesiune. Ce să zic, nici Dexonline.ro nu-l recunoaște pe ciudatul „independentism” și nu-l explică pe „secesionism”, deci și dicționarele mai au, când și când, diferendele lor.

IZOLARE, izolări, s. f. Acțiunea de a (se) izola și rezultatul ei; despărțire, separare. ♦ (Med.) Măsură cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni în contact cu alte persoane. – V. izola. Sursa: DEX '09 (2009).

La noi, acum, „izolare” e altceva decât „carantină”.  Dar primul cuvânt are niște sinonime care chiar mi-au plăcut:

Schimnicie (figurat)

Sihăstrie (livresc)

Solitudine (rar)

DIFRÁCȚIE, difracții, s. f. Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din fr. diffraction. Sursa: DEX '09 (2009)

Cheia alegerii: S-a născut, în 1892, Sir George Paget Thomson, fizician englez, laureat al Premiului „Nobel” pentru Fizică pentru descoperirea proprietăților ondulatorii ale electronului, prin difracția electronilor.

 

P.S. Cana aia am pus-o la, să-i zicem, „Imaginea zilei” pentru îmi dau cu părerea că unii au de câștigat și din această sărbătorire, ca și din toate celelalte... O să închei cu o glumă, căci mi-e foarte necesară: 

Doi prieteni discută:

- Psihologul mi-a recomandat o metodă foarte bună pentru a adormi, atunci când am insomnii.

- Da? Ce anume faci?

- Păi, număr până la 3 și apoi adorm instantaneu.

- Incredibil! Și funcționează mereu?

- Nu întotdeauna. Ieri, de exemplu, am numărat până la 4 dimineața.

Gânduri socolane în căutare de chercară

Așa cum mi-am propus ieri, vreo lună-două (trei?) de zile nu mai dau pe la pagina mea de Facebook (decât pentru a vedea dacă nu am ceva mesaje importante). Altfel, nu! Cred că, pentru mine cel puțin, a venit timpul pentru un pic de dezintoxicare. Poate am să înființez FEISBUCHIȘTII ANONIMI (FA), un grup de foști „dependenți”, în care, când ne va lăsa în pace ticălosul ăsta de virus, să ne vedem, să ne întâlnim și să vorbim direct. Acum totul se „face” doar acolo, pe FB: politică, schimb dur de replici, bucătăreală, spălat rufe (și nu numai în familie), poze, plimbări, vacanțe, și multe altele. Eu o să iau o pauză. Și cred că nu-i va păsa nimănui. Asta-i frumusețea acestor rețele de socializare. În regulă, altceva îmi trecuse azi prin minte, și chiar voiam să mă lămuresc: ce e cu unitatea asta a contrariilor. Domnul Google m-a dus la „dialectica lui Marx și Engels”. Nu, merci – am zis eu. Apoi am găsit la Doamna Wikipedia acestea:

        „Coincidentia oppositorum” este un concept filosofic și religios care semnifică „coincidența contrariilor”. În fizică și în lumea rațională există o dualitate de genul cald–rece, bine-rău sau zi-noapte, dar coincidentia oppositorum se referă la o presupusă realitate suprarațională (divină) în care toate contrariile coincid. Conceputul ca atare a fost făcut cunoscut în primul rând de către cardinalul Nicolaus Cusanus (1401-1461). Credința într-o unitate finală a contrariilor face parte din filosofia lui Heraclit, Giordano Bruno, Jakob Boehme și Emanuel Swedenborg. Expresia a fost folosită pentru prima dată în eseul „De Docta Ignorantia” (1440) al filosofului german Nicolaus Cusanus, în care se explică faptul că, din moment ce omenirea nu poate înțelege infinitatea dumnezeiască prin cunoașterea rațională, trebuie să apeleze la speculații care să depășească limitele științifice ale înțelegerii, dovedind astfel o „ignoranță conștientă” (docta ignorantia). Cu alte cuvinte, sunt necesare atât rațiunea, cât și o înțelegere supra-rațională pentru a-l înțelege pe Dumnezeu. Acest lucru duce la coincidentia oppositorum, o unire a contrariilor. ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a folosit intensiv acest termen în eseurile sale despre mituri și ritualuri, descriind coincidentia oppositorum ca fiind un „model mitic”. Psihiatrul Carl Jung, filosoful și profesorul de studii islamice Henry Corbin, precum și filosofii evrei Gershom Scholem și Abraham J. Heschel au folosit, de asemenea, această expresie. Termenul e folosit, de asemenea, pentru a descrie o revelație a unicității unor lucruri considerate anterior ca fiind diferite. O astfel de perspectivă în unitatea lucrurilor este un fel de transcendență și apare în diferite tradiții mistice.”

Sunt ușor amețită de-atâtea explicații, dar m-am lămurit. Bun, acum cuvintele din dexonline.ro (iar am avut una dintre zilele ălea buclucașe în care ambele cuvinte îmi sunt parțial sau total necunocute):

CUVÂNTUL ALEATORIU:

Chercáră sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~re / E: nct] (Bot; reg) Papanaș (Trifolium arvense). Sursa: MDA2 (2010).

PAPANÁȘ, papanași, s. m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă. Sursa: DEX '09 (2009)

CUVÂNTUL LUNII: (Tot cel de luna trecută) – Separatism.

CUVÂNTUL ZILEI:

SOCOLÁN adj. v. puternic, robust, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. Sursa: Sinonime (2002).

Cheia alegerii: S-a născut, în 1972, Dwayne Johnson, cunoscut și după numele de ring The Rock, actor și fost luptător profesionist care a evoluat în campionatul de wrestling american.

P.S. Aș zice că titlul mai poate avea și varianta: „Noi, cu brațe de oțel, vom culege mușețel!”

Gânduri încurcate printre axoni și dendrite...

MOTTO:

„Râde iarăși primăvara
Peste câmpuri, peste plai,
Veselia umple țara
C-a venit Întâi de Mai!”
(„Râde iarăși primăvara” - cântec de Ciprian Porumbescu, ale cărui versuri au fost „deturnate” de comuniști, ca să sune mai tovărășește) 

Bun, a venit și prima zi a lui mai 2020. Azi am acel tip de dispoziție (sau STARE, cum îi zic eu), că replica la prima propoziție era cât pe ce să fie: Ei, și? Frica de scârba aia mică de virus continuă, grijile financiare continuă, stăm în casă, iar unii ieșim, cu tot cu declarația pe proprie răspundere, tot doar la anumite ore. Bine și-așa, ne bucurăm că suntem, cât de cât, sănătoși. Unii, că alții, săraci... Deci, da, ați ghicit, nu voi scrie prea multe azi (în speranța că zilele viitoare voi avea ceva mai „deștept” de spus) și mă voi ocupa doar de cuvinte:
 

CUVÂNTUL ALEATORIU:
Paticarie sf [At: MEȘT. DOFT. II, 33v/18 / Pl: ~ii / E: păticar + -ie] (Îvr) Farmacie. Sursa: MDA2 (2010)
CUVÂNTUL LUNII: SEPARATISM.
DENDRÍTĂ, dendrite, s.f. 1.Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax. 2. (La pl.) Pojghiță arborescentă, minerală, pe fisurile și planurile de stratificare  ale rocilor. – Din fr. dendrite. Sursa: DEX '09 (2009).
Cheia alegerii: S-a născut, în 1852, Santiago Ramón y Cajal, histologist și doctor spaniol, laureat al Premiului „Nobel” pentru medicină în 1906. Ramón y Cajal este considerat a fi unul dintre fondatorii neuroștiinței moderne. A fost primul care a efectuat schițe cu celulele nervoase, descriind cu exactitate axonii și dendritele.

 

 Și, în încheiere, pentru că mi-e dor, când și când, de Nichita, nu o poezie a lui, ci o parte dintr-un interviu acordat unui ziar, în care vorbește despre poeți:

„De poeți, numai de bine, ca să zicem așa… Am remarcat un lucru foarte straniu, care mă miră formidabil. Și anume acela că poeții clasici se înțeleg cel mai bine cu poeții în viață și, de asemenea, cele mai mari prietenii se fac între poeții din diferite țări. Între poeții unei aceleiași generații, în afară de prietenii în grup restrâns, îndeobște există un fel de pricină, un fel de râcă, pentru mine de neînțeles. Și bănuiesc că acest măr al discordiei este concurența. Nu știu de ce a fost sădită în sânul poeților ideea de emulație și de concurență, o idee absolut slabă, pentru că un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși. Fiecare poet are o voce a lui unică, în măsura în care este un poet adevărat, bineînțeles. Și el nu poate să spună decât ce are el de spus, nu ce are altul de spus.” (Sursa: napocanews.ro, 2015).