Niște gânduri în ordine alfabetică (?)

MOTTO: „Nu întotdeauna cine zâmbeşte e fericit. În inimă pot exista lacrimi care nu ajung până la ochi.” (Jane Austen)

💭 Îmi propusesem să scriu astăzi și să aduc aici niște frânturi de gânduri, ordonate frumos, așa cum mi le notasem în zilele când n-am avut timp (sau chef) să poposesc la blogul meu. Dar nu, nu se va întâmpla așa. Și nu vreau să(-mi) explic de ce. Deci, amestecate sau alandala, vor apărea aici o imagine din Dexonline (de prin 2021), un citat foarte fain, un cuvânt aleatoriu asupra căruia am stăruit mai mult și, la post-scriptum, câteva glume și unele „lămuriri” cu privire la poză...

📖 Cuvântul aleatoriu (de azi):

ALFABET, alfabete 1. Inventarul literelor* folosite în scrierea* unei limbi și dispuse într-o succesiune convențională numită ordine alfabetică. Numărul, forma, valoarea și denumirea literelor diferă de la un alfabet la altul. Termenul alfabet provine de la denumirea literelor grecești A (α) „alpha” și B (ß) „beta”. • Alfabetul chirilic - Aplicat în scrierea slavei vechi (paleoslavei) și a slavonei după secolul 9. Bazat pe caracterele (vezi LITERĂ) majuscule* din alfabetul grec și pe alfabetul glagolitic (derivat, în cea mai mare parte, din literele minuscule* grecești). Stă la originea alfabetelor utilizate în limbi slave modeme (bielorusa, bulgara, macedoneana, rusa, sârba, ucraineana). • Alfabetul grec - Aplicat în scrierea limbii grecești probabil după secolele 10-9 î.e.n. și până astăzi. Derivat din alfabetul fenician (care se află la originea tuturor alfabetelor indo-europene și semitice). 24 de litere. Primul alfabet conținând semne speciale pentru notarea vocalelor. Scrierea în alfabetul grec s-a realizat inițial de la dreapta la stânga (ca în feniciană), apoi de la stânga la dreapta, trecându-se printr-o perioadă de scriere alternativă în cele două sensuri, • Alfabetul latin - Utilizat în scrierea limbii latine începând cu secolul 7 î.e.n. Creat pe baza alfabetului etrusc (derivat din alfabetul grec). 23 de litere (y și z au fost adoptate după cucerirea Greciei). Apare, cu modificări, în uzajul scris al multor limbi contemporane. • Limba română s-a scris cu alfabet chirilic până la jumătatea secolului 19, utilizându-se 43 de semne (slove). În această perioadă, alfabetul latin a fost folosit sporadic; cel mai vechi text tipărit cu grafie (vezi SCRIERE) latină (Cartea de cântece, Cluj, 1571-1575) are ortografie* maghiară și a apărut în contextul mișcării reformate românești din Banat-Hunedoara. În 1828, Ion Heliade-Rădulescu a propus o variantă simplificată a sistemului de scriere chirilic, adaptată necesității de a reda pronunțarea românească. Între 1836 și 1844 au fost create și aplicate diferite alfabete de tranziție, prin înlocuirea treptată a caracterelor chirilice cu cele latine; principalul autor al alfabetului de tranziție este Ion Heliade-Rădulescu. În mod oficial, alfabetul latin a fost adoptat în 1860 (Muntenia, Transilvania), 1862 (Moldova). • Româna actuală întrebuințează 31 de litere (majuscule/minuscule) cu următoarele forme grafice și denumiri: A/a „a”, A/ă „ă”, A/â „î din a”, B/b „be”, C/c „ce”, D/d „de”, E/e „e”, F/f „fe”, G/g „ghe”, H/h „ha”, I/i „i”, Î/î „î din i”, J/j „je”, K/k „ca”, L/l „le”, M/m „me”, N/n „ne”, O/o „o”, P/p „pe”, Q/q „kü sau chiu”, R/r, „re”, S/s „se”, Ș/ș „șe”, T/t „te”, Ț/ț „țe”, U/u „u”, V/v „ve”, W/w „dublu ve”, X/x „ies”, Y/y „i grec”, Z/z „ze”. Variante de citire (denumire) după model străin: F/f „ef”, G/g „ge”, H/h „haș”, L/l „el”, M/m „em”, N/n „en”, R/r „er”, S/s „es”, Z/z „zet”. Q/q, W/w, Y/y au fost adoptate recent. Se adaugă grafeme (vezi LITERĂ) din alfabetul altor limbi (litere latine cu semne diacritice, vezi DIACRITIC, SEMN ~), în nume proprii străine și în neologisme neadaptate (împrumuturi, creații interne de la baze străine) care păstrează grafia originară: ã, é (São Tome, aide-mémoire), š (Košice), ü (dürerian), ö (Petöfi) etc. 2. Alfabetul fonetic - Inventar de semne grafice (litere, semne diacritice), folosite de lingviști în transcrierile fonetice; există un alfabet fonetic internațional (IPA „International Phonetic Alphabet”) și diverse alte sisteme de notare adaptate scopului unei anumite cercetări. Sursa: DGSSL (1997). 

Sinteza definițiilor:

1. Totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi. Sinonime: azbuche slovă. 1.1. Alfabet fonetic = alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt de circulație a cărui inițială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice și radiotelefonice. 1.2. Alfabetul Morse = alfabet folosit în telegrafie, în care literele sunt reprezentate prin linii și puncte. 1.3. Alfabet telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic. 1.4. Alfabet Braille = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători. 1.5. (Informatică) Totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare. 2. (Figurat) Minimum de cunoștințe (necesare). Etimologie: limba franceză alphabet / limba latină alphabetum.

📖 P. S.

😆
La un cabinet medical, doctorul întreabă:
- Ce vârstă aveţi, doamnă?
- Mă îndrept spre 30.
- Din ce direcţie?
😄
Un tip era la bar cu niște amici. Îl sună soția sa:

– Cina este gata! strigă ea. Nu mai întârzia, pentru că dacă nu ajungi acasă în douăzeci de minute, să știi că o voi arunca la câine!

– Nu fi absurdă, îi răspunde tipul. Ce vină are el?!

😆
O nevastă se plânge prietenei:
- Soțul mă bate zilnic și nu înțeleg de ce…
- Poate e murdar în casă?
- Nu, zilnic fac curățenie, spăl, șterg praful!
- Poate nu-l hrănești bine?
- Nuuu, toată ziua pregătesc bunătățuri din cele mai proaspete produse!
- Poate copiii învață rău la școală?
- Nu, mereu merg la școală, fac lecțiile cu ei, vorbesc cu profesorii, învață doar pentru 10!
- Atunci, nu știu… Poate îl înșeli?
- Aaaa, zău, păi doar pentru asta?!
😄
Nevasta unui deținut, în audiență la directorul penitenciarului:
- Domnule director, am venit aici să vă rog să-i dați soțului meu o muncă mai ușoară.
- Dar, doamnă dragă, soțul dumneavoastră lipește etichete pe sticle, ce poate fi greu în asta?
- Nesimțitul, mie mi-a zis că sapă un tunel!

& Imagine: Ștefania

& Mono no aware (物の哀れ), translated as "the pathos of things" or "a sensitivity to ephemera," is a fundamental Japanese aesthetic concept acknowledging the beauty in life's impermanence. It combines deep appreciation for a fleeting moment with a gentle, bittersweet sadness regarding its passing, often exemplified by falling cherry blossoms. (Wikipedia)