Azi, gânduri supleante

 

Motto: „Dacă planul A nu funcționează, alfabetul are încă 25 de litere.” (Claire Cook)

     În cazul meu, planul A de astăzi era să scriu despre ceva. Între timp, pe când căutam cuvintele în dexonline.ro, am uitat complet de ceva-ul despre care voiam să fac vorbire. M-am cam necăjit și am exclamat: pfui! Din cauza uimirii (uau, tii!), și a dezamăgirii, am mai zis și: fleoșc! De ce? Pentru că am uitat așa rapid, de la mână la gură, cum se zice în popor, dar și pentru că am dat (zbang!) de următorul...

💣 Cuvânt aleatoriu:

Ă, ă, s.m. 1. A doua literă a alfabetului limbii române; 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) ă-uri]. Sursa: DEX '09 (2009).

Nota mea: Ei bine, am rămas cu gura ușor căscată, am zis și eu, cam încurcată, „ăăă...” și am decis, împreună cu gândurile mele, că formațiunea asta de litere poate fi uneori  și onomatopee, așa că am căutat, cu ajutorul domnului Google, și am dat de un text foarte fain, scris acum vreo zece ani, de Eugen Gălățeanu, text din care reproduc mai jos câteva rânduri:

1. Explicația psihologică. Suntem nesiguri pe noi și nu vrem să părem proști sau inculți. Atunci generăm ăăă-uri în neștire ca un fel de micuț bunker în care să mai câștigăm câteva secunde în conversația cu interlocutorul. 

2. Explicația atenției distribuite. Nu cred că există persoane care să fie 100% focalizate în cursul unei conversații. Ar fi și dificil. Nu ne folosim creierul nici măcar în proporție de 20% - și atunci ce să cerem unei simple și banale conversații? Probabil că atenția noastră zboară - mai ales dacă interlocutorul este plicticos sau problema este la fel de plicticoasă. Și atunci - random generatorul din creierașul nostru realizează că se așteaptă ceva de la noi și generează ăăă-uri și îîî-uri ca să umple spațiul mort.

3. Explicația stupizeniei - pure și simple.

4. Explicația dorinței noastre de a aparține. Majoritatea semenilor noștri (inclusiv eu) nu sunt mulțumiți, dintr-un motiv sau altul, cu ceea ce sunt. Și atunci caută - din considerente psihologice ciudate - să dea impresia că aparțin unui alt nivel - de exemplu, domnilor care beau prea multă apă plată cu lămâie, UFO-logilor sau, pur și simplu, neamului ardelenesc.

Sursa: https://poezie.ro/atelier/eugen-galateanu/eseu/166757/despre-aaaa

Nota mea: După asta, drept să spun, am cam terminat cu vorbirea (scrierea) articulată și am „dus-o” tot într-o înșiruire de onomatopee și interjecții. Vaaai! Sâââc!

💣 Cuvântul zilei: 

(A) SUPLEA, supleez, vb. I (înv.) 1. (despre oameni) a suplini, a înlocui, a ține locul. 2. a completa, a împlini, a întregi. Cheia alegerii: Pe 3 martie 1924, deputații turci au votat pentru abolirea califatului, după 1292 de ani de existență. Turcia a devenit astfel primul stat oficial laic din lumea musulmană. Termenul califat provine din arabul khalifa „succesor (al lui Mahomed)”, derivat din khalafa, „a succeda”. (Hm!)

SUPLEANT, SUPLEANTĂ, supleanți, supleante, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Suplinitor. (În vechea organizare judecătorească) Judecător care ocupa prima treaptă în magistratură și care avea anumite atribuții secundare sau intra în compunerea completurilor de judecată în cauze de importanță mai mică. 2. Adj. (în sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit într-un comitet, într-o comisie, într-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea înlocui pe titular și care avea drept de vot consultativ. [Pr.: su-ple-ant] – Din fr. suppléant. (Aha!)

💣 Glume:

(Ha, ha, ha!)

Soțul către soție:
- Ieri aveai nervi. Ți-au trecut?
- Da, dar azi am alții!
😄
O doamnă îşi întreabă medicul:
- Domnule doctor, ce aș putea face pentru a părea mai slabă?
- Întuneric, doamnă.
😄

Un tip se întoarce acasă de la serviciu, cu două ore mai devreme. Intră și o găsește pe nevasta lui în patul din dormitor. Și pe amantul soției în șifonierul lui. Scos din sărite, strigă la nevastă:

– Femeie, o singură întrebare am!

– Da, dragă, spune...

– Ce caută lucrurile tale în dulapul meu?! Ți-am zis să nu le mai lași acolo!

😄

M-am întâlnit ieri, în oraș, cu fosta mea profesoară de matematică, care m-a lăsat de două ori corigent. M-a întrebat unde este sediul BCR. Am mormăit:

– Faceți o întoarcere de 226 de grade, apoi mergeți 270 de metri, apoi calculați X folosind teorema lui Pitagora și înmulțiți rezultatul cu tangenta, după care desenați o curbă parabolică și, la final, mergeți 400 de metri pe axa principală...

P. S. (Câteva „lămuriri”):

 

* Sursa pozei (peste care am dat din întâmplare, dar care m-a amuzat): https://www.libris.ro/ebook/uimire-si-cutremur/

* Claire Cook este o scriitoare și vorbitoare publică americană. Născută la 14 februarie 1955 (vârsta 71 de ani), în Alexandria, Virginia, Statele Unite. Sursa: Wikipedia (Engleză).

* Eugen Gălățeanu este, încă, un mister pentru mine (și pentru Google, de asemenea). Mai cercetăm...

* Alfabetul limbii române are 31 de litere. Acesta este bazat pe alfabetul latin (26 de litere standard), la care se adaugă 5 litere speciale care conțin diacritice: Ă, Â, Î, Ș, Ț. (Nota mea: Claire Cook se referă, în citatul din motto, la alfabetul limbii engleze).