„Fii mulțumit cu ceea ce ai, bucură-te de modul în care sunt lucrurile. Când îţi dai seama că nu îți lipseşte nimic, întreaga lume îți aparţine!” (Lao Tse)
Astăzi a fost una dintre zilele acelea când, ca să zic așa, am cam „tândălit-o” (am fost o „tândală”, cuvințel care-i un derivat regresiv din verbul „a tândăli”, ce se trage, la rândul lui, culmea, din germanul tändelen „a glumi”). Și asta pentru că sunt cam obosită, plus că, din cauze pe care chiar nu mi le pot explica, nu am dormit azi-noapte decât vreo trei ore. Deci, mi-am zis că o să scriu repede cuvintele din dexonline și pe urmă mă duc să mai beau o cafea. Ei, de aici a început distracția, căci am primit un cuvânt aleatoriu care arată așa:
+quiche lorraine (fr.) [pron. kișloren] s.f., pl. quiches lorraine. Sursa: DOOM 3 (2021).
💫 Zău? Asta-i tot? Să ne reamintim deci că această quiche Lorraine este, de fapt, o tartă sărată clasică, „originară din Franța, ce combină un aluat fraged cu o umplutură cremoasă de smântână, ouă, brânză și bacon” (adicătelea slăninuță, ce atâtea fițe!). Gândurile mele nu s-au arătat prea încântate și mi-au dat o replică graseiată: „Et alors? Passons!”
💭 Am căutat alt cuvânt aleatoriu și am dat de „izbă”, cuvânt care, nu știu de ce (ba știu, dar vă las și pe domniile voastre să ghiciți) m-a dus cu gândul la „izbeliște”.
IZBĂ, izbe, s.f. Căsuță din bârne, specifică unor sate rusești. Din rus. izba. Sursa: DEX '09.
IZBELIȘTE s. f. (Pop.; în expr.) (A lăsa) de izbeliște = (a lăsa) la voia întâmplării, părăsit de toți, fără supraveghere. Izbi + suf. -eliște. (...) Pl: izbeliști / E: izbeală + -eliște] 1. Loc expus vântului, intemperiilor. 2. Loc pustiu. 3. Loc părăsit. 4. (Fig) Situație primejdioasă. 5. (Îla) De izbeliște ~ Fără niciun rost. 7. (Înv; d. copii; îal) Nelegitim. 8. (Pop; d. animale; îal) Fără stăpân. 9. (Reg; d. fete; îal) Desfrânată.
💭 Cuvântul zilei:
(A) RĂTĂCI, rătăcesc, vb. IV. 1. Refl. A greși drumul, direcția, a nu mai ști unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleți. ♦ Intranz. A umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la țintă. 2. Intranz. A pribegi, a hoinări, a colinda. ♦ Refl. A se așeza într-un loc străin; a se aciua, a se pripăși. 3. Tranz. A nu mai ști unde a fost pus sau unde se găsește cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla într-un loc unde nu se aștepta nimeni să se afle. Lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).
Cheia alegerii: Pe 10 iulie 1871 s-a născut Marcel Proust. Romanul său „În căutarea timpului pierdut” este cel mai lung roman din literatura franceză și unul dintre cele mai frumoase din literatura universală.
💫 💭 💣 Și, la final, un fel de bonus (glumesc, e un fragmențel dintr-o postare din iulie 2019, numită RAZNA PRINTRE „GÂNDURI”, un memento doar pentru mine că, iată, în cei șase ani care au trecut, nu prea s-au schimbat multe, sunt tot un fel de inorog fără Inspirație, fără încredere în sine, dar răbdător și perseverent...
Am pus ghilimele cuvântului-laitmotiv al blogului meu, pentru că astăzi nu pot „prinde” niciun gând mai acătării, în sensul de a merita să fie trecut „pe curat”. Unele dintre gânduri sunt chiar interesante sau haioase, dar se perindă cu o așa viteză prin mintea mea, încât nu reușesc să le opresc la timp pentru a le scrie aici, cu scopul de a le împărtăși și cu domniile voastre. Am pornit să scriu acum, așa, într-o doară, pentru că de câteva zile am pus pe ecranul laptopului o zicere care m-a amuzat când am găsit-o (undeva, pe Facebook), și anume: AM LUAT-O RAZNA, MĂ ÎNTORC MÂINE. Îmi vine să râd de câte ori deschid calculatorul (deși nu prea am mai avut timp de el decât „pe fugă”), ceea ce e „de bine”, căci în rest aș avea motive mai mult de plâns...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu