Câteva gânduri care se uită la o poartă nouă

„Fără iluzie, nu există nimic, e straniu să afli taina realității în irealitate.” (Emil Cioran)

 

     Mda, cam asta este STAREA de astăzi. A mea și, implicit, a gândurilor mele. Înainte să-mi trec, precum o elevă conștiincioasă, cuvintele din dexonline.ro pe „peretele” de la Facebook, am văzut că expresia (nouă) a zilei este „a te uita ca vițelul la poarta nouă” (cu binecunoscutele variante „ca curca-n lemne”, „ca mâța-n calendar”) și m-a „lovit” un fel de revelație. Mi-am dat seama că așa mă simt și eu, de muuultă vreme, dar parcă în lunile iulie, august și septembrie mai acutizat: cam dezorientată, nedumerită și veșnic uimită în fața unor situații și a unor persoane cu care am de-a face. La „stările” de mai sus s-au mai adăugat acum și niște nervi mărunței, cauzați de câteva încercări nereușite de a pune o poză care să ilustreze „vițelul la poarta nouă”. Pur și simplu n-am reușit! Deci renunț să mai scriu, renunț să mai caut poze sau vreun banc nou, renunț... Încerc, totuși, să mă opresc din „admirarea” cam prostească a porții noi și plec să fac ceva treburi prin curte și prin grădină.