Azi, gânduri în reluare...

Iarăși am una dintre zilele acelea când am chef să scriu, dar nu am absolut nicio idee, din păcate. Deci, vai mie, după ce că uit de la mână la gură, m-a mai părăsit și Inspirația. Adică, hai să fiu sinceră cu mine însămi (și cu domniile voastre), nu știu dacă am avut vreodată Inspirație, iar dacă da, m-a lăsat baltă nu azi, ci de vreo câteva luni bune. Faza cu uitatul de la mână la gură nu se aplică însă la mine decât la figurat, pentru că, în viața de zi cu zi, trec iar printr-o perioadă când aș „ronțăi” ceva toată ziua, mi-e foame mereu, deci trebuie să mă lupt cu mine pentru a rări drastic momentele când mâna-mi se îndreaptă spre gură pentru a o „alimenta”. Da, e greu! Tot nu mi-a venit nicio idee, deci am făcut o călătorie în timp (în timpul trecut) și am văzut cam ce scriam eu, pe vremea asta, acum zece ani...

💝  În loc să reiau tot ceea ce, fatalmente, au scris mulţi alţii înaintea mea (adică mii și mii de cuvinte despre culorile spectaculoase ale toamnei, despre melancolia ce te cuprinde în acest imprevizibil răstimp magic, ce vesteşte apropierea Zânei Iarna, despre bogăţiile anotimpului, atât cele pentru cămară, cât şi cele pentru suflet, despre greieri trişti, struguri ce-şi dau viaţa transformându-se în must, despre gutuile dolofane şi „pufoşele”, despre crizanteme, şi aşa mai departe...), ei bine, astăzi o să urmez exemplul elevului aceluia cam leneş (sau care poseda un umor nebun) şi care, la o compunere cu tema "O vizită la bunicii mei", unde toţi colegii lui umpluseră câte două-trei pagini, a scris doar un rând, şi anume: "Am fost ieri pe la bunicii mei. Nu erau acasă". Deci, parafrazând, zic: "Am căutat azi Toamna. Nu era acasă, era plecată pe dealurile din jurul Domneştiului".

☺ Glume...

La o stână „mioritică”, ciobanii stau la masă, după ce au muls oile. Din cer, cu un zgomot infernal, aterizează o navă extraterestră. Din ea iese un tip straniu care se adresează ciobanilor:

– Eu... Venus!

Baciul mai mare zice:

– No, ia toarnă-i, mă, un păhărel.

Bea extraterestrul și iar:

– Eu... Venus!

– Mai toarnă-i unu'!

Bea extraterestrul și, punându-se la punct cu limba română, le zice:

– Vedeți, cum să vă spun, pământenilor, eu sunt de pe altă planetă! De pe Venus!

– Nu-i mai turna, că s-a îmbătat deja, zice baciul.

$

Într-un vechi cimitir irlandez se găsesc cinci pietre de mormânt aproape identice, pe care sunt încrustate, succesiv, următoarele texte:

„Aici odihnește soția lui Henry Banks“,

„Aici odihnește cea de-a doua soție a lui Henry Banks“,

„Aici odihnește cea de-a treia soție a lui Henry Banks“,

„Aici odihnește a patra soție a lui Henry Banks“.

Pe ce-a de-a cincea piatră, aflată mai la distanță, scrie:

„Aici odihnește, în sfârșit, Henry Banks!“

&

Discuție între soți:

- Iubi, mezinul nostru zice că umanitatea e un hău dezolant, o paranteză crudă între nimic și nimic, și că nu există consolare în lumea asta lipsită de sens...

- Stai să vezi când o să afle că avem conopidă la masă!