Gânduri sucite și răsucite

     

MOTTO: „Optimistul – cineva care își dă seama că a face un pas înapoi și unul înainte nu e un dezastru, e mai mult un dans de cha-cha-cha.” (Robert Brault)

 

Azi am hotărât să fiu optimistă. Fals optimistă, dar eu cred că merge și-așa. Am găsit citatul potrivit, dar am amânat un pic dansatul pe ritm de cha-cha-cha, căci era cam mult pentru mine. Și am mai hotărât să nu despic mereu firul în patru. M-am dus la Google să mă sfătuiască cum să fac asta. Am găsit, în sfârșit, pe site-ul kudica.ro, un articol intitulat „8 TRUCURI PENTRU A ÎNCETA SĂ DESPICI FIRUL ÎN PATRU”. Sfatul numărul 4 suna așa:

„Vorbește mai puțin. Persoanele care despică firul în patru, în special femeile, au tendința de a vorbi mult atunci când se simt stresate și speriate. Deși discuțiile despre ceea ce ne apasă pe suflet pot fi benefice, câteodată, sau de cele mai multe ori, înrăutățesc situația. Este ca și cum am smulge coaja formată deasupra unei răni și ne-am aștepta ca aceasta să se vindece. Cu cât acordăm mai multă atenție unui subiect, cu atât acesta capătă putere. O variantă mai bună este să scrii ceea ce te frământă.” (NOTA MEA: Hai, mai lăsați-mă, cum adică „vorbește mai puțin”?!)

Mă rog, să trec la ce aveam de gând să scriu, de fapt. Pentru că gândurile mele arată azi ca firele acelea din poză, nu m-am mai obosit să le „descâlcesc” și am mers mai departe, cu seninătate. Am vrut să scriu despre expresia „Că-i sucită, că-nvârtită”, care se spune atunci când cineva caută pretexte ca să se eschiveze de la ceva. Sinonime ar fi: „ba că-i una, ba că-i alta”, „că-i câr, că-i mâr”. Și, de asemenea, am mai vrut să-mi amintesc ce-i cu „Cănuță, om sucit”. Ei bine, am căutat, am recitit (căci mai uitasem, deh) și, pe scurt, spun:

„Cănuță, om sucit” face parte, cum știm cu toții, din celebrele „povestiri, momente și schițe” ale lui Ion Luca Caragiale. Începe astfel: „A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit.” Pe când citeam, am dat de un cuvânt (vechi) care m-a făcut să alerg la dicționar:

MIÁMBAL s.n. (Înv.) Suc de lemn-dulce, coagulat și turnat în formă de bastonașe, folosit în trecut ca medicament contra tusei. [Pr.: mi-am-] – Din tc. meyanbalı. Sursa: DEX '09 (2009).

Păi, să trec la căutat de glume:

☺
Bulă, în clasa a treia, la ora de franceză. Inspecție. Vin doi inspectori şi se așază în ultima bancă, în spatele lui Bulă. Profesoara, foarte tânără, arată bine şi poartă fustă mini. Scrie ceva în franceză şi întreabă:
– Hai, dragi elevi, cine vrea să traducă?
Nimeni.
– Hai, copii, curaj, spuneți-mi ce scrie pe tablă.
Bulă ridică mâna brusc.
– Ia zi, Bulă!
– Pe tablă scrie: „Mamă, ce picioare are profa!”
– Măgarule! Stai jos, ai nota doi!
Bulă se aşază şi apoi se întoarce încruntat către cei doi inspectori din spatele lui:
– După ce că habar n-aveți de limba franceză, mai și suflați!

☺ 

Soția, destul de nervoasă, către soț:
– Dragă, mai ții tu minte știucile ălea pe care le-ai prins astă vară, când ai fost la pescuit cu prietenul tău Vasile?
– Sigur că da, iubito.
– Ei bine, una din ele a telefonat să te anunțe că ai devenit tată!

☺

Cercetătorii au ajuns la concluzia că simptomele Covid sunt practic similare cu cele care te apucă în momentul în care ai uitat telefonul deblocat, iar soția pune mâna pe el și-l verifică:
- Dificultăți de respirație
- Transpirație rece
- Slăbiciune la nivelul picioarelor
- Durere de cap
- Durere de stomac

Iar când te întreabă „Cine-i asta?” - atunci începe tusea seacă...