Azi, gânduri ca la bazar...

     Până o să-mi încep treburile (cu care sunt un pic în urma „graficului”), am de gând să scriu repede aici niște cuvinte despre niște „chestii” cam amestecate și divers colorate, așa, ca la bazar. Întâi, despre o expresie latină care, în unele momente, definește exact ceea ce simt eu. Iat-o:

     Expresia latinească „Et in Arcadia ego!” înseamnă „Şi eu am fost în Arcadia!” și exprimă regretul/ nostalgia pentru o fericire pierdută. Arcadia este denumirea unei regiuni din Grecia antică, locuită, la vremea aceea, de un popor de păstori, socotit fără prihană. În timp, Arcadia a devenit, în imaginaţia oamenilor, a artiştilor mai ales, un tărâm idilic, utopic, un spaţiu al fericirii absolute, un fel de rai pământesc, cu oameni de o mare puritate sufletească. (...) Acest adagiu latin – „Et in Arcadia ego!” – a fost ilustrat, în diverse feluri, de pictorii renascentiști şi post-renascentisti, cele mai cunoscute tablouri, pe această temă, fiind ale pictorului francez Nicolas Poussin, în special cel numit „Păstori din Arcadia”, păstrat astăzi la Muzeul Luvru, din Paris.

 ❤   (Mi-ar plăcea să-mi amintesc și că...)
    Adagio şi adagiu sunt paronime (cuvinte cu formă asemănătoare şi sensuri diferite), prin urmare, ambele sunt corecte, dar se folosesc în contexte diferite.
Adagio (din it. adagio) este un termen specific domeniului muzical, denumind: 1. modul de executare a unei bucăţi muzicale, în tempo lent, 2. S.n. parte dintr-o compoziție muzicală care se cântă într-un tempo lent; prima parte lentă, executată de doi soliști, într-un balet clasic („pas de deux”).
Adagiu (din fr. adagium, lat. adage) înseamnă: maximă, sentinţă, aforism.

 ❤  (Tot pe același site am găsit ceva și despre „elefantul alb”. Eu parcă am scris ceva despre „elefantul din cameră”, căci pe el îl știam...)

    Expresia „Elefant alb”, în limba engleză şi în română, are acelaşi înţeles – un dar costisitor, pretenţios, nepractic, extravagant, care poate deveni, pentru cel care-l primeşte, mai degrabă o povară decât o bucurie. (...) În limbajul modern, un „elefant alb” se referă şi la o realizare prodigioasă, o construcţie, un proiect, o afacere impresionantă, dar care, ulterior, pot deveni extrem de costisitoare, păguboase, presupunând costuri de întreţinere/ exploatare disproporționate în raport cu utilitatea lor. Altfel spus, ceva complicat, scump, care se dovedeşte a fi inutil sau care aduce multe bătăi de cap. Expresia, cu sens peiorativ, se poate referi şi la lucrări care nu reuşesc niciodată, sunt eşecuri totale, personale, colective, tehnice şi/ sau economice.

  ❤  Sursa: https://destepti.ro/

Cuvintele de azi:

Galoman, ~ă smf, a [ Pl: ~i, ~e / E: fr gallomane] (Rar) 1-2 (Persoană) care are o admirație exagerată pentru cultura, limba, poporul francez. Sursa: MDA2 (2010).

&
DRAGOMÁN, dragomani, s. m. Interpret, tălmaci oficial folosit în trecut în țările din Orient. ◊ Mare dragoman = dregător în Imperiul Otoman care se ocupa de relațiile diplomatice cu statele europene. – Din ngr. dragomános, dragumános. Sursa: DEX '09 (2009).

&

(A) godi [At: VICIU, GL. / V: (reg) gogi / Pzi: ~desc / E: godie] (Reg) 1. vt A cânta miresei cântece de rămas bun. 2. vt (Pex) A deplânge mireasa. 3. vi (D. mireasă) A se tângui. Sursa: MDA2 (2010). Cheia alegerii: În anul 1715, în timpul unei nunți nobile, a dispărut mireasa, Lucie de Pracontal. Invitații se jucau de-a v-ați ascunselea, iar Lucie s-a ascuns și a rămas blocată în camera secretă a Castelului Pracontal, în Franța. Cadavrul i-a fost găsit abia în 1745.

  ❤  Uau, păi nu vreau să termin într-o notă așa de sumbră, deci voi căuta repede o glumă (pe care știu că am mai scris-o, dar în altă „variantă”):


Soțul și soția merg la un psiholog să facă terapie deoarece, după  douăzeci de ani de mariaj, bărbatul este foarte deprimat. Când este întrebat care este problema, soțul scoate o listă lungă și detaliată cu tot ce a avut de îndurat în toți acei ani:
– Lipsa comunicării 

– Nu se simte apreciat

– Nu se simte iubit

– Nu se simte respectat etc.
În cele din urmă, terapeuta (foarte drăguță) se ridică, se apropie de bărbat, îi cere să se ridice și începe să-l îmbrățișeze și să-l sărute cu pasiune, în timp ce soția îi privea șocată. Când terapeuta termină cu sărutatul, își aranjează părul, se așază lângă bărbatul care rămăsese fără cuvinte, și îi spune doamnei:
– De „terapia” asta are nevoie soțul dumneavoastră, de cel puțin trei-patru ori pe săptămână. Credeți că se poate?
Femeia meditează un moment și răspunde:
– Doamna doctor, îl pot aduce luni, marți și joi, dar miercuri și vineri, nu pot, pentru că fac zacuscă!