Am pus „la dospit” câteva gânduri nostalgice

  

MOTTO: „Un om nu este leneș pentru că este absorbit de gânduri. Există o muncă vizibilă și una invizibilă.” (Victor Hugo)

 

  Păi, eu n-aș zice că sunt leneșă. În mai toate zilele, nu-mi pot permite să fiu leneșă. Și, dreptu-i, nici nu-mi place. Dar am și câte o zi când sunt tare obosită și fără niciun chef și atunci, da, lenevesc. Apropo de „munca invizibilă” de care se pomenește în citatul de mai sus, mă bucur că gândurile mele nu se odihnesc mai deloc (sau, nu știu, poate că fac cu rândul la leneveală). Azi, spre deosebire de mine, care eram ușor letargică, erau foarte vioaie gândurile mele nostalgice, așa că mi-au tot depănat amintiri, în timp ce am mers la cumpărături și am rezolvat diverse treburi. Amintirile erau de pe vremea când predam franceza în satul vrâncean Păunești. Locuiam cu chirie într-un apartament pus la dispoziția „cadrelor” care nu erau „din partea locului” (ingineri, profesori, doctori), împreună cu Geta, o ingineră zootehnistă cu un suflet de aur și cu amica mea, „profă” de engleză, Rodica. Ne împărțisem între noi, ca să zic așa, toate „activitățile gospodărești”, adică aprovizionare, curățenie, făcut focul etc. Rodica, de fel din Dej, era cea care făcea curățenie. Dar, cu calmul ei englezesc (de sorginte ardeleană), făcea lucrul ăsta în vreo două-trei zile. De ce? Păi, se oprea, găsea ceva de citit, se ocupa cu totul și cu totul de alte lucruri, mai lenevea un pic, ceea ce la început ne-a cam sâcâit, dar apoi ne-am obișnuit. Oricum, îi invidiam calmul, spun sincer. Tot ea, peste ani, mi-a scris, printre altele: „No, Lavi, în loc să-nghit un pliculeț cu zahăr vanilat, am dat pe gât unul cu praf de copt. Acum mă duc să dospesc...” Știu că am mai scris despre asta, dar mă amuză de fiecare dată când îmi amintesc. Bun, o să revin, am terminat porția de nostalgie pe ziua de azi.

 Cuvântul zilei este: Galofil, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr gallophile] (Rar) Francofil. Sursa: MDA2 (2010). Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1900, scriitorul american Julien Green. Autorul a numeroase romane, Julien Green a scris în principal în limba franceză, fiind primul membru al Academiei Franceze care nu avea cetățenie franceză. Legat de asta, mult mai folosit este: FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limba franceză. – Din fr. francophone. Sursa: DEX '09 (2009).

Glume:

- De ce plângi, fetițo?

- Toți râd de mine că sunt grasă.

- Nu mai fi tristă! Eu sunt Zâna-cea-Bună și îți pot pot îndeplini o dorință.

- Aș vrea o prăjitură!

***

Copilul stă de vorbă cu tatăl lui:
- Tati, ai avut vreodată experiențe paranormale?
- Da, când mi-a zis maică-ta odată că am dreptate...