Gânduri ca un yo-yo...

„Yo-yo-ul este o jucărie care conține două discuri egale din plastic, lemn sau metal, conectate cu un ax fix, în jurul căruia se rulează un fir. La unele yo-yo-uri dimensiunea axului poate fi ajustată, astfel încât firul să se poată mișca și roti liber în jurul acestuia. Jucăria datează din anii 500 î.Hr., însă a devenit populară pentru prima oară în 1920. Dacă la început era asociată cu copiii, cu timpul acesta a acaparat și atenția adulților, care încearcă să își îmbunătățească abilitățile de control asupra jucăriei. (...) Pentru a-l folosi, jucătorul își introduce degetul prin cercul format la capătul firului. Jucătorul dă drumul celor două discuri să cadă drept pentru ca apoi acestea să se ruleze înapoi pe fir. Când este aruncat (fără a se da drumul firului din mână) yo-yo-ul se rotește atât cât îi permite firul. Ceea ce este important este ca yo-yo-ul să urce și coboare de cât mai multe ori.”

Atât mi-a spus Wikipedia despre yo-yo. Păi, cam asta știam și eu. Bineînțeles, am mai căutat ceva informații. Mult mai multe lucruri am găsit aici: https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/efectul-yo-yo-de-alexandru-ciolan-8344418, iar cine e interesat, poate citi cu proprii ochișori. Am ajuns să scriu despre jucărioara asta, pentru că, de la o vreme, cam așa sunt unele dintre gândurile mele, ca un yo-yo. Dar sunt atât de ocupată (nu astăzi, de-aia am și scris aici un pic), am o stare atât de jemanfișistă, încât nu prea le dau atenție și, mai ales, evit să le urmăresc, pentru că-mi produc o stare de amețeală... Deci, iată câteva citate din articolul pomenit mai sus, apărute în ediția online a „Ziarului Financiar”:
„Atât jucăria actuală, cât și numele ei nu ne vin însă pe filieră europeană, ci de peste mări și țări: din Filipine şi din Statele Unite. În tagalog, limba vorbită în insula Luzon, yo-yo înseamnă "du-te-vino". (...)  Devenit, în conștiința publică, un simbol al mișcărilor de du-te-vino, al creșterilor şi descreșterilor rapide, yo-yo a intrat, în ultimul timp, în limbajul folosit de dieteticieni pentru a se face ascultați şi înțeleși. Sugestiva sintagmă efectul yo-yo (engl. yoyo effect) a fost creată de Kelly D. Brownell de la Yale University, expert în probleme de obezitate, pentru a desemna creșterea în greutate de după o nemiloasă luptă cu kilogramele: "Fenomenul de îngrăşare după o cură de slăbire, numit «efect yo-yo», este responsabil de apariția a numeroase probleme de sănătate." (G. 11 IV 07 p. 12). Cu yo-yo ne jucăm sau nu ne jucăm, dar cu efectul yo-yo nu e de joacă…”