Gânduri „à la manière de...”

   

MOTTO: „On peut toujours plus que ce que l’on croit pouvoir.” („Omul poate întotdeauna mai mult decât crede că poate”) (Joseph Kessel) 

 

Mi-am propus astăzi să gândesc în limba franceză (și chiar să vorbesc cu mine însămi, pe șoptite). De ce? Pentru că ieri, aranjând pentru a nu știu câta oară niște cutii în care am cărți vechi, caiete, corespondență, adică un fel de cumul de amintiri nostalgice, am dat de un caiet al meu, din studenție, de la seminarul de limbă franceză și, hélas (cum zic francezii decepționați și plini de regrete), nu-mi mai aminteam mare lucru din ce scriam eu acolo, cu decenii în urmă. Sunt așa de dezamăgită de mine, încât am hotărât să iau măsuri severe. Mă rog, toate acestea vor dura, ca orice minune, vreo trei zile. Mă cunosc prea bine ca să sper că nu va fi așa. Iată, în încheiere, o glumă:

Prima zi de școală în Franța anului 2035. Învățătoarea strigă catalogul:
– Mustafa Al Ekhzeri?
– Prezent!
– Ahmed El Cabul?…
– Prezent!
– Kadîr Sel Ohlmi?
– Prezent!
– Mohammed Endahrha?
– Prezent!
– Chanhira Amarttayaku?
– Prezent!
– Al Ain ben Oit?
Nu răspunde nimeni.
– Al Ain ben Oit!
În clasă, liniște totală.
– Pentru ultima dată: Al Ain ben Oit!
Un copil răspunde timid:
– Doamnă, cred că e vorba de mine, numai că se pronunță Alain Benoit.