GÂNDURI CANDIDE

     ... Constat cu stupoare că n-am mai scris aici, pe blogul meu, de vreo zece zile. Zece zile!!! Nu pot da vina nici pe treburile foarte multe, presante, și care încep să mă cam „copleșească”, nici pe micile și marile motive de enervare și supărare, ci o să dau iarăși vina pe Inspirația mea (am scris cu majusculă, așa, ca s-o măgulesc oleacă și ca să nu vă duc cu gândul la acțiunea de a respira). Ea, „Inspirația”, care nu a mai vrut cu niciun chip, de zile-n șir, să „presteze”, mi-a făcut mutre, și apoi și-a luat concediu de boală. Am pus titlul acesta pentru că n-am vrut să-mi jignesc azi gândurile și să le zic „naive” sau chiar „prostuțe”. În ultima vreme (adică de vreo șaizeci și ceva de ani) gândurile mele au tendința să fie (uneori) așa. De unde și STAREA mea de spirit actuală, denumită de mine foarte concret și obiectiv „nicicum”. Nu pot ieși din această „stare” incertă și din acest sentiment de ciudă pe mine însămi nici cu muzică, nici cu dans de una singură prin casă, nici cu muncă prin grădină, nici cu citit, nici cu bancuri. Am observat oarece ameliorare atunci când fac câte un puzzle. Asta e o nouă „pasiune”, și așa îmi „educ” eu răbdarea (care și ea e pe sfârșite, ca și optimismul meu de fațadă). Atât pentru azi. Ah, nu, urmează câteva glume:

Soția intră în biroul soțului și întreabă:

- Auzi, iubitule, este adevărat că asociatul tău a murit?

- Da, dragă, de ce?

- Ai putea să o pui pe mama în locul lui?

- Hm, da. Uite, du-te tu și vorbește cu groparul, eu n-am nimic împotrivă...

***

- Ioane, am două vești proaste, nu știu cum să ți le zic.

- Combină-le!

- Nevastă-ta ne înșală!

***

Două blonde se întâlnesc pe holul facultății:

- Fată, tu în ce an ești?

- 2021! Tu?

***

Un cuplu la restaurant. Soțul întreabă:

- Chelner, ce vin ne recomanzi astăzi, la aniversarea căsătoriei?

- Depinde, domnule, vreți să sărbătoriți sau vreți să uitați?