Gânduri care nu vor să se potcovească

    Gândurile acestea, „nepotcovite”, mi-au tropăit prin minte aseară, chiar înainte să adorm. Eram sigură că astăzi n-o să-mi mai amintesc de ele, dar, „surprize, surprize”, mi-am adus aminte. Înșiruirea (logică sau, poate, ilogică) a gândurilor mele a fost asta: nu prea mai sunt oameni care cresc cai, cel puțin la noi, în Domnești - bine, totuși, că mai sunt câțiva - nu știu dacă meseria de potcovar mai există - dacă nu, unde-și potcovesc ei caii - de ce e potcoava simbol al norocului - de ce eu, găsind două potcoave și aducându-le acasă, nu prea am avut noroc (sau poate că am avut, dar sunt ingrată, iartă-mă, Doamne - ce e oare cu expresia „a umbla după potcoave de cai morți”. Acum, o să le iau pe rând: 

   POTCOÁVĂ, potcoave, s. f. Piesă din oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează cu caiele pe copitele unor animale de tracțiune, în special ale cailor, pentru a le proteja la mers. ◊ Loc. adv. în potcoavă = în formă de semicerc. Expr. Caută (sau umblă după) potcoave de cai morți ori caută (sau umblă) după cai morți, să le ia potcoavele = umblă după lucruri imposibil de obținut sau de găsit. A-și lepăda (sau a sta să-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesă de oțel, aproximativ în formă de semicerc, care se fixează pe tocurile bocancilor și ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, sb. potkova.

   POTCOVÁR, potcovari, s. m. Meseriaș care face potcoave și potcovește animale de tracțiune. – Potcoavă + suf. -ar.

   POTCOVÍ, potcovesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune potcoave unui animal de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) A înșela, a păcăli. ♦ A învăța minte pe cineva. – Din potcoavă. Sursa: DEX '09 (2009).

   „Este clar că potcoava, prin materialitatea ei, este magică și-i protejează pe cei din jur. Americanii și irlandezii o așază cu brațele în sus, considerând că așa captează norocul ce urmează a se scurge în case, europenii în schimb o țintuiesc cu brațele în jos, spunând că numai așa se scurge ghinionul. Important este ca potcoava să nu fie cumpărată din magazine și alte centre de suveniruri ci să fie găsită (fiind pierdută de un cal). (...) Oricare ar fi motivul longevității legendei, cert este că potcoavele de cai sunt considerate a fi cele mai cunoscute simboluri ale norocului, putând fi așezate în interiorul sau exteriorul casei, în birou, în dormitor sau oriunde doriți dumneavoastră.” Sursa: nonjustice.wordress.com.

   Două comentarii aș avea de făcut: ca să nu mă deruteze faza cu „brațele în sus” sau „brațele în jos”, eu am aplicat tehnica rabinului din banc, adică „și tu ai dreptate, și tu ai dreptate”, așa că am așezat potcoavele așa: una ca irlandezii (care-s tot europeni, nu?) și una invers. Și, aș zice că cele mai cunoscute simboluri ale norocului sunt trifoiul cu patru foi și coșarul...

   Banc: 

  O blondă foarte atrăgătoare intră într-un cazinou. Se părea că era puțin în stare de ebrietate și a vrut să parieze 20 000 € pe o singură aruncătură de zaruri. Blonda se întoarce către dealeri și îi întrebă dacă îi deranjează dacă se dezbracă gol goluță, deoarece se simte mai norocoasă în costumul Evei. Normal că dealerii au fost de acord. Acestea fiind spuse, blonda atrăgătoare se dezbracă de toate hainele și, în timp ce zarurile se rostogoleau, a strigat: „Haide, iubitele mele, mama are nevoie de haine noi!” Când zarurile se opriră, ea sări în sus și în jos și zise: „Da! Am câștigat, am câștigat!” A îmbrățișat toți dealerii, și-a luat hainele și câștigurile și a plecat în grabă. După ce le-a revenit glasul și s-au dezmeticit complet, unul dintre dealeri întreabă: „Cât a dat la zaruri?” La care celălalt dealer răspunde: „Habar n-am, am crezut că te uiți tu!”