MOTTO: „Este o eroare să dorești o viață imobilă. Vrei ca timpul să se oprească în loc, ca dragostea să fie eternă, ca nimic să nu moară niciodată, ci să o ducă, trai neneacă, într-o perpetuă copilărie plină de răsfăț. Construiești ziduri de apărare şi tocmai aceste ziduri îţi devin, într-o zi, închisoare.” (Frederic Beigbeder în „Dragostea durează trei ani”)
Eu nu am fost un copil răsfățat, iar ca adult, aș zice că viața chiar nu m-a răsfățat deloc, dar sunt mulțumită acum, când stau în pragul bătrâneții (și nu prea mă hotărăsc să-l trec), că am avut acest „drum” și acest destin, și asta pentru că ele mi-au fost menite de Dumnezeu și El știe mai bine decât noi ce e mai bine pentru fiecare. Deci copila răsfățată din poză este o încercare de metaforă (deși chiar există copii răsfățați), iar căutarea unui motto m-a făcut să descopăr un scriitor francez, despre care habar nu aveam și poate, pe viitor, chiar voi citi ceva din ce-a scris. Bun. Mâine o să purced în a-mi revedea notițele (scrise „cu creionul pe hârtie”) și o să încerc să scriu (dacă voi putea) despre ideile ce mi-au venit în procesul (destul de anevoios) al muncilor din săptămânile trecute și care vor mai dura câteva zeci de zile...
💬 (Notă: Fragment dintr-o postare a mea, cu titlul „Răsfăț în gândurile de azi”, scrisă în primăvara Anului Coronavirusului. Glumele sunt la final, ca bonus...)
👋
MOTTO 1: „Este foarte periculos să fii sincer, în condițiile în care nu ești prost.”
(George Bernard Shaw)
MOTTO 2: „N-am mai schimba nicio vorbă cu cei mai mulți dintre cunoscuții noștri apropiați, dacă i-am auzi cum vorbesc despre noi în absența noastră.”
(Arthur Schopenhauer)
MOTTO 3: „Înainte de a te diagnostica singur cu depresie sau stimă de sine scăzută, uită-te în jur şi asigură-te că nu eşti înconjurat de tâmpiți.”
(Sigmund Freud)
„Da, chiar despre sinceritate voiam să „mă exprim” eu azi, dar mi-am dat seama că tot ce aș fi vrut eu să spun este așa de bine redat în cele trei motto-uri, încât parcă nu prea am mai avut avânt și nici inspirație. Dar tot am să spun ceva (rămâne între noi, nu?) despre această sinceritate cu noi înșine și cu cei din jur.. În momentele când sunt foarte sinceră cu mine, mai dau de niște gânduri, sentimente, trăiri care nu prea îmi plac. M-am întrebat, de fiecare dată, ce să fac cu ele? Și, să vezi minune, creierul și chestia aia de neexplicat pe care-o numim suflet rezolvă de fiecare dată această dilemă, nu prea știu bine cum, dar o rezolvă. Și eu, acționez în consecință: adică, sau îndrept ce e de îndreptat în relația dintre mine și mine, sau, cum cred că face toată lumea, încerc să dau uitării, încet-încet, ceea ce m-a vexat.”
(Notă: Un alt mic fragment, din postarea intitulată „Ce facem cu gândurile care nu ne plac”, tot din primăvara anului 2020)
😃
Și acum, bonusul:
***
Dacă femeia slăbește, înseamnă că este îndrăgostită. Dacă se îngrașă, înseamnă că e fericită. Dacă pornește ștergătoarele, înseamnă că face la stânga.
* * *
Am ajuns la concluzia că nu este atât de plictisitor acasă, dar cum e posibil ca o pungă de orez să aibă 7.476 boabe și o altă pungă 7.498?
* * *
Am fost la bancă. Am rămas foarte șocat. Plin de mascați, inclusiv la ghișee. Nici nu mai știi cine pe cine jefuiește.
* * *
Ieri, frigiderul meu a înregistrat 848 vizualizări.
* * *
Anunț la piață (sic!): „Roșii sterile, 12 lei /kg, culese cu mânuși de la chilurgiie.”
***
Eu:
- Emisiunea asta e plictisitoare la culme!
Șeful:
- Îți reamintesc că asta e o conferință Zoom...
P. S. Cam atât. Poza nu vrea să apară! Sau vrea?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu