Cuvinte, nostalgii și amintiri printre gândurile de azi

   Fiind astăzi duminică, am vreme și am și chef să scriu câteva cuvinte (literalmente) aici, pe blogul meu. Făcând un rebus, am întâlnit ieri un cuvânt pe care, recunosc, nu-l știam, și anume:

   MÁNTICĂ s.f. (Ant.) Artă a prezicerii viitorului cu ajutorul pretinsei interpretări a semnelor cerești, a zborului păsărilor, a fenomenelor naturale etc. [Gen. -cii. / < fr. mantique, it. mantica, cf. gr. mantike]. Sursa: DN (1986). Acesta-i cuvântul meu. O să mai aprofundez ce-i cu el. Deși, oricum nu mai cred în niciun fel de preziceri. 

   Cuvântul zilei, dat de dexonline.ro, este:

Accelerator, ~oare [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: accélérateur] 1. a. Care accelerează. 2. s.n. Mecanism care permite accelerarea turațiilor unui motor. 3. s.n. (Pre) Pedală care comandă acest mecanism. 4. s.n. Instalație pentru accelerarea microparticulelor. 5-6. s.m. a. (Substanță) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacții chimice sau a unor procese fizico-chimice. Sursa: MDA2 (2010). Cheia alegerii: În 1954 este ratificată convenția pentru înființarea CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară). Principala funcție a CERN este să furnizeze acceleratoare de particule pentru verificarea experimentală a ipotezelor fizicii atomice. 

   Cuvântul lunii este tot Caracal. Iar cuvântul aleatoriu este:

Bait sm [At: DEX – S / A: nct / Pl: ~iți / E: eg byte] (Inf.) Ansamblu de biți (de obicei 8) folosit pentru exprimarea capacității de memorie a unui calculator. Sursa: MDA2 (2010). (Bit sm [At: DEX2 / Pl: biți / E: eg, fr bit] (Inf) Unitate de măsură pentru cantitatea de informație dintr-un semnal, corespunzând logaritmului de bază 2. Sursa: MDA2 (2010).

   Bănuiesc că, ușor sastisiți după citirea acestor cuvinte, cei trei cititori fideli (glumesc!) ai blogului meu nu vor mai avea răbdare să vadă și ceea ce urmează, adică amintirile nostalgice. De unde aceste amintiri nostalgice? Toată săptămâna ce a trecut, am mâncat struguri (de la mine) și nuci verzi (un nuc dintr-o livadă vecină a binevoit să-și aplece ramurile și peste gardul meu). Combinația asta mi-a adus în minte lunile de toamnă când, fiind profesoară în comuna vrânceană Păunești, mergeam pe dealurile împânzite de vii, împreună cu elevii și „efectuam” ceea ce se numea pe atunci „practică agricolă”. Venită dintr-o regiune unde vița-de-vie nu prea exista, în orice caz, nu soiuri nobile, m-am repezit la primii ciorchini ce mi-au ieșit în cale, ceea ce a provocat uimirea copiilor din clasa mea, care mi-au zis, cu o ușoară superioritate de cunoscători: „Ăleu, tovarășa dirigintă, păi, aiasta-i poamă ce mâncați dumneavoastră?! Stați că v-aducem noi!” Și mi-au adus niște ciorchini mari cu boabe dodoloațe, și mi-au adus și nuci, iar de la brutăria din sat ni se trimiteau zilnic pâini din acelea negre, rotunde, cu coaja rumenită. Trai, neneacă! La sfârșitul culesului, prin noiembrie, mă făceam și eu destul de dodoloață, așa că urmau niște restricții alimentare. Eram așa de tânără, colegii (și, în general oamenii din sat) erau așa de cumsecade, primitori, buni la suflet și, unii dintre ei, cu un minunat simț al umorului, încât acum, când rememorez acele timpuri, nu-mi mai amintesc decât ceea ce era plăcut și vesel...

Gânduri șovăielnice

 

    Am simțit nevoia imperioasă de a scrie câteva cuvinte aici dar, când am început, mi-am dat seama (a câta oară?!) că inspirația mea, așa slăbuță cum era, a plecat și a luat cuvintele cu ea. Cuvintele frumoase și care meritau scrise. Aveam notat pe undeva niște „teme”, dar mi-e lehamite să caut. Așa că, dacă tot am venit aici, mi-am schimbat imaginea de la începutul blogului și am stat pe gânduri (nehotărâtă) dacă să scriu aici o poezie faină a altcuiva, sau dacă să mă uit pe diverse horoscoape și să văd cum va fi luna octombrie pentru mine. Păi, nu era greu de hotărât: întotdeauna bătutul câmpilor de către cei care scriu aceste „preziceri” pe mine mă amuză copios. Deci, doamnelor, domnișoarelor și, mă rog, domnilor care sunteți în zodia „Balanță”, atenție:

   „Dragoste: În luna octombrie 2019 te bucuri de o viață amoroasă deosebit de palpitantă. Perechea de viață face primii pași spre o împăcare (dacă e cazul) sau spre a te recuceri, și te înconjoară cu atenția sa. Marte, planeta care guvernează relațiile și căsnicia Balanțelor, e un sprijin în acest sens, pentru că de la 4 octombrie tranzitează chiar Balanța. (...) Și Balanțele celibatare au de câștigat de pe urma tranzitului lui Marte, care pare să le scoată iubirea în cale. Soarele tranzitează și el Balanța până la 23 octombrie, iar strălucirea aparte pe care ți-o conferă te ajută să fii deosebit de atractiv și de seducător, irezistibil în ochii sexului opus. Prietenii pot juca un rol important și nu este exclus să-ți organizeze o întâlnire surpriză cu o persoană deosebită, care te va cuceri de la prima privire. Multe se pot schimba în bine în viața ta amoroasă. Eastrolog.ro îți semnalează că în perioada 4-11 octombrie s-ar putea să constați că partenerul tău își schimbă atitudinea ori o decizie luată anterior, iar această schimbare te avantajează și vine în întâmpinarea dorințelor și aspirațiilor tale. La 14 octombrie 2019 Luna Plină activează casa VII a Balanței, marcând un moment de maxim relațional, de împlinire, de mulțumire sau, poate, încheierea unui capitol important.
   Muncă și bani: Pluton, planeta care guvernează casa II a Balanței (banii munciți), revine la mersul direct la 3 octombrie, dată la care Mercur își începe tranzitul prin acest sector de horoscop; la 8 octombrie, în casa II vine și Venus. Acest context astral te sprijină să îți sporești veniturile și să-ți demonstrezi valoarea în fața celorlalți. În această perioadă, unele Balanțe tind să confunde valoarea personală cu cea financiară sau se lansează în cheltuieli mari pentru imagine. Eastrolog.ro te sfătuiește să fii cât mai chibzuit și să pui pe primul plan achitarea eventualelor datorii, taxe, impozite, rate. E drept, s-ar putea să nu-ți mai rămână mare lucru pentru răsfățuri, dar nu este deloc indicat să risipești banii pe mărunțișuri extravagante. Luna Nouă de la 28 octombrie 2019 activează casa a II-a Balanței și te inspiră să găsești noi metode de sporire a veniturilor sau, poate, un (nou) loc de muncă. Tranzitările acestei luni te ajută să îți clarifici diverse aspecte legate de venituri și de cheltuieli și să decizi cu mai mult realism care sunt prioritățile, care sunt lucrurile de care ai neapărată nevoie. În plan profesional se recomandă mai multă inițiativă, pentru că în luna octombrie te poți face remarcat cu multă ușurință prin competențele tale.
   Formă fizică și moral: Ai un tonus bun, iar încrederea în forțele proprii este la cote înalte. Răsfață-te cu măsură, ai grijă de tine și, pentru mai multă pace sufletească, încearcă să îmbunătățești relațiile cu părinții și cu familia. Se poate să trăiești stări pasagere de iritare legate de modul în care te văd ceilalți, dar nu exagera cu dorința de a te pune în valoare în mod individual. Tinzi să ceri mult mai mult decât e cazul, iar refuzurile cu care te alegi ajung să te irite. Cere sfatul unor prieteni mai realiști și oferă-ți timp pentru cercetare interioară.

 Sfatul eAstrolog pentru Balanță în octombrie 2019: Profită de tranzitele lunii octombrie 2019 pentru a deveni mai apreciat în plan profesional! Acest lucru nu înseamnă neapărat să investești exagerat în propria imagine, ci să te asiguri că ai toate competențele și cunoștințele necesare pentru a fi cooptat într-un grup socio-profesional sau pentru a fi angajat pe mulți bani. (Vezi eastrolog.ro).

Cuvinte printre gânduri înnourate

           

   Astăzi, ca și ieri, fiind destul de ocupată cu niște treburi gospodărești (destul de„terre-à-terre” dacă mă-ntrebați pe mine), nu prea am avut niciun chef să mă așez și să scriu ceva. Bine, nici azi n-am chef, căci e un timp tare mohorât (stă să plouă, dar nu se vede nici măcar o picătură) care-mi dă, la propriu și la figurat, dureri de cap. Dar am zis ca măcar să mă „ocup” de cuvintele de miercuri:

CUVÂNTUL ALEATORIU:
Molecău, ~caie smf, a [At: LB / V: ~licău / Pl: ~ăi, ~ăie / E: cf. moale1] 1-2. (Reg.) (Persoană) care se mișcă greoi, care lucrează încet și nespornic Vz. molâu. Sursa: MDA2 (2010).
CUVÂNTUL ZILEI:
SPAHÍU, spahii, s. m. Soldat dintr-un corp de cavalerie otomană recrutat din rândurile aristocrației militare. – Din tc. sipahi. Sursa: DEX '09 (2009).
Cheia alegerii: În 1396 a avut loc bătălia de la Nicopole, în care trupele otomane, conduse de sultanul Baiazid I, au înfrânt o alianță de cruciați.

CUVÂNTUL LUNII:
CARACÁL s. m. linx cu urechile negre, în Africa și în stepele din sud-vestul Asiei; râs de pustiu. (< fr., sp. caracal) . Sursa: MDN '00 (2000)
Cheia alegerii: Evenimentele din Caracal ar putea să schimbe fața României.

CUVÂNTUL MEU (glumesc, nu-i al meu, e găsit de mine într-un text și am vrut să mă lămuresc ce-i cu el, căci pentru mine avea - până acum - doar sensul de „distructiv” și văd că e mai mult decât atât):

DISRUPTIV, ~Ă a [At: CIȘMAN, FIZ. II, 327 / Pl: ~i, ~e / E: fr disruptif, it disruptivo] 1. (D. descărcări electrice) Care produce flăcări sau scântei. 2. (Îs) Tensiune ~ă Tensiune electrică la care se produce străpungerea unui dielectric. 3. Care este distructiv, exploziv. 4. (Îs) Forță ~ă Forța generată de obicei de o explozie sau de un cutremur, care tinde să disloce sau să fragmenteze rocile de zăcământ. 5. (Fig) Care strălucește.  Sursa: MDA2 (2010).

Gânduri care dansează ca să nu înghețe

   Pentru că azi dimineață, până am dus la poartă tomberonul cu gunoi, mi-au înghețat literalmente mâinile (temperatura, cum se spune prin ziare și la TV, „a scăzut dramatic” pe la noi), mi-a fost teamă să nu-mi înghețe și gândurile, așa că le-am pus să danseze printre cuvinte. Din cauza frigului de azi, voi amâna pe mâine, poimâine sau, mă rog, văd eu pe când, și subiectele ce mi-au venit în minte în zilele trecute. Azi, doar despre cuvintele apărute în dexonline.ro:

Cuvântul zilei:

RÚNĂ, rune, s. f. (La pl.) Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice și scandinave. – Din germ. Runen, fr. runes. Sursa: DEX '09 (2009.

Cheia alegerii: În 1937 era publicat romanul de ficțiune pentru copii „Hobbitul” de J. R. R. Tolkien.

Cuvântul lunii:

CARACÁL s. m. linx cu urechile negre, în Africa și în stepele din sud-vestul Asiei; râs de pustiu. (< fr., sp. caracal. Sursa: MDN '00 (2000). Cheia alegerii: Evenimentele din Caracal ar putea să schimbe fața României.

Cuvântul aleatoriu:

Tupilare (sau „pitulare”), de la verbele a (se) tupila și a (se) pitula:

TUPILÁ, tupilez, vb. I. Refl. 1. A se ghemui (la pământ), a se face mic (mai ales pentru a nu fi văzut), p. ext. a se ascunde; a se pitula. V. cinchi. Ozun se tupilă alături de lucrător. C. PETRESCU, C. V. 138. Căprița pe care Alexandru o urmărise atât de mult stătea tupilată. GANE, N. I 143. Cățelul s-a tupilat blând la picioarele lui. VLAHUȚĂ, O. A. II 6. ◊ Fig. (Despre case, rar despre alte lucruri) În colțul uliței noastre, cu case tupilate acoperite cu olane, se afla o cârciumă bătrânească. I. BOTEZ, ȘC. 20. În bătătura caselor tupilate sub coperișele de stuf, câteva femei, cu mâinile streașină la ochi, cătau lung, cercetător, departe în zare. BART, S. M. 69. Văile tupilate întunecau priveliștea. HOGAȘ, M. N. 132. ◊ Tranz. (Complementul indică o parte a corpului) Ea-și tupila capul și se înclina spre el, cu sentimentul că e sub apărarea unei puteri mari. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. 2. A înainta pe furiș, ghemuindu-se pentru a nu fi văzut. V. furișa. O femeie se tupila prin dosul unei case, furișându-se către o cânepiște înaltă. SADOVEANU, M. C. 86. Ea trebui să-și plece capul, se tupila pe sub ramuri cu mișcări de păsărică. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. – Variantă: (rar) tupilí (MARIAN, O. I 274) vb. IV. Sursa: DLRLC (1955-1957). 

Și, pentru că tot „dansăm” printre cuvinte, vreau să pun în opoziție doi termeni (apropo de vremurile în care trăim):

LIBERTÁTE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință. ◊ Loc. adv. În libertate = după bunul-plac, nestingherit. ◊ Expr. A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să... 2. Starea unei persoane care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân. ♦ Situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată. ◊ Expr. A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc. 3. Independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină). 4. (La pl.) Drepturi fundamentale recunoscute prin Constituție cetățenilor, de dezvoltare și liberă manifestare a personalității (libertatea cuvântului, a presei etc.). ◊ Libertate individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei. Libertate de conștiință = principiu formal în societatea modernă pluralistă, care face posibilă acțiunea în conformitate cu propria conștiință, în principal în ce privește religia.. Libertate de gândire = drept al cetățeanului prevăzut de constituțiile democratice, de a-și exprima modul propriu de gândire. – Din fr. liberté, lat. libertas, -atis. DEX '09 (2009).

LIBERTINAJ, sn [At: CALENDAR (1847), 16/22 / V: (înv) ~agiu / Pl: (rar) ~e / E: fr libertinage, it libertinaggio] 1-3 Comportament de om libertin (4, 6, 8) Si: desfrâu, destrăbălare, imoralitate, libertinism (2-4). 4-6 Viață de om libertin (4, 6, 8) Si: desfrâu, destrăbălare, imoralitate, libertinism (5-7). 7 (Cu determinări în genitiv sau urmat de prepoziția „de”) Respingere a oricărei constrângeri sau restricții. Si: independență, libertate (1). Sursa: MDA2 (2010).

Strănuturi și gânduri despre diverse...

  Am vrut să zic, în titlu, „gânduri despre alea-alea”, dar m-am gândit la hotărârea luată de mine de a nu mai folosi așa des argotisme, cuvinte din limbajul familiar sau citate de prin bancuri. Sau, mai bine zis, că o să le folosesc doar în fața celor care știu despre ce e vorba, care mă cunosc și mă înțeleg, oameni care au simțul umorului și mintea deschisă spre orice. Fie că sunt de acord sau nu cu subiectul. Sau cu mine. Dar când scriu, renunț la acea „hotărâre”, pentru că aici Inspirația e stăpână. Și apoi, știu că cei opt-nouă vizitatori ai blogului meu mă înțeleg. Asta e important. 

Astăzi dimineață a fost frig. Brusc. Erau doar 7- 8 grade Celsius afară. Acum a dat soarele, dar tot frig e. Am răcit, bineînțeles, îmi curge nasul și am strănutat de vreo zece ori, dar am tratat totul cu indiferentă, mi-am băut cafeaua, și acum vreau să scriu despre un cântecel care mi se învârte printre neuroni. Dar, mai întâi, despre „strănut”, care vine de la:

   STRĂNUTÁ, strănút, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. Praf de strănutat - substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – Lat. sternutare. (DEX 2009)

Și mai înseamnă:
STRĂNÚT, -Ă, strănuți, -te, adj. (Despre cai) Cu o pată albă pe bot. „Că eu, măre, m-oi turci/ Dacă voi mi-ți dărui/ Vreo cincizeci de iepe roaibe/ Cu dungi negre pe spinare/ Strănute de cîte-o nare”. MAT. FOLK. 731. Sursa: DLRLC(1955-1957)

Gata, căci risc să vă plictisesc, domniile voastre, cu aceste cuvinte explicate, dar eu cred că, dacă învățăm ceva nou (ceea ce nu-i cazul cu „strănut”) în fiecare zi (chit că vom uita acel ceva peste o lună-două) suntem mai bogați. Și, nefiind egoistă, mă gândesc că poate vor și alții să se îmbogățească. Sau să zâmbească, sau să se emoționeze citind niște versuri frumoase. Am scris pe Facebook „cuvintele de joi” și am scris și versurile melodiei cu care m-am trezit în minte. Era cântată, la o emisiune pentru copii, prin anii '70 - '80, de Silvia Chicoș și-mi vine și acum să râd, amintindu-mi textul haios și vocea ei subțirică, de copil:

„Zâmbiţi, vă rog!

Ha-ha-ha-ha!

Ei, nici chiar aşa!

Ho-ho-ho-ho!

Nu mişcaţi! Nu mişcaţi!

Vă mulţumesc!”

Gânduri care vor să rimeze

Astăzi voi scrie cuvintele (aleatoriu, al lunii, al zilei) aici, pe blog. În ordinea arătată. Asta așa, ca introducere, căci despre alte gânduri/cuvinte e vorba. Deci:
 

Cianogén sn [At: PONI, CH. 141 / P: ti-a~ / E: fr cyanogène] (Chm) Gaz incolor produs prin combinarea azotului cu carbonul. Sursa: MDA 2010. 

Cuvântul lunii rămâne CARACAL.

SUPERFLÚU, -ÚĂ, superflui, -ue, adj. (Livr.) Care este de prisos, inutil. [Acc. și: supérfluu. – Pr.: -flu-u] – Din lat. superfluus, fr. superflu. Sursa: DEX '09 (2009)
Cheia alegerii: S-a născut în 1709 Samuel Johnson, poet, eseist, bibliograf și lexicograf englez. Una dintre cărțile sale se intitulează „Zădărnicia dorințelor omenești”. 

Am pornit să scriu cu gândurile cam în ceață. De unde și poza (haioasă tare) care ne spune, în engleză, expresia „a dispărea ca măgarul în ceață” (adică, „atunci când e mai mare nevoie de tine”). Este și o aluzie la inspirația mea, desigur. M-am gândit (iar?!) că mi-ar fi plăcut mult să scriu poezii. Am mai „suspinat” pe tema asta. Pe urmă am căutat, cu ajutorul lui Mister Google, rimele cuvântului ceață. Ce rimează cu ceață? Multe. Rimele de gradul I (de fapt doar una): dulceață. Rimele de gradul II: dimineață, cântăreață, creață, mogâldeață, fâneață, fortăreață și foooaaarte muuulte altele. Rimele de gradul III nu le mai trec. Oricum n-am de gând să fac poezii. Gândurile mele pot și ele să rimeze, dar poezia înseamnă mult mai mult. Dar eu sunt de părere că poți fi „poetic” și în proză. Mă rog, nu asta aveam de gând să spun, ci aș vrea să fac vorbire despre o altă rimă potrivită la „ceață” („obiectiv” la care tindeam, de fapt, să ajung), și anume Lavineață, modul foarte comic și sprințar în care mă alintă o prietenă (cu care am împărtășit „tovărășește” o parte din tinerețea noastră de dăscălițe, într-un sat din Vrancea). Îmi place aproape la fel de mult ca apelativul alintător cu care mă striga bunică-mea: Laviniță. Dar asta este altă rimă, din altă „istorie” despre care voi scrie cândva...

Gânduri trezite devreme

Motto:
„Uneori ai succes…iar alteori înveți.” (Robert Kiyosaki)

 

În dimineața asta iar m-am trezit cam devreme. Adică, mai devreme decât de obicei. În timp ce-mi definitivam „rutina-din-fiecare-dimineață” mi-a venit, deodată, în minte un cuvânt: Lysistrata. Așa, fără niciun motiv. Mi-am propus să scriu despre asta, după ce termin cu treburile zilei. În timp ce-mi făceam cafeaua, m-am distrat singură, amintindu-mi de „cafeaua mirată” pe care o văzusem cândva pe Facebook. Cred că și cafeaua mea a fost mirată (dar, introvertită, nu mi-a arătat acest lucru), și de ora absolut ciudată la care o fierbeam, dar și de ingredientele ce i le adăugam: ghimbir, un pic de rozmarin și un praf de scorțișoară. Deci, poza e explicată. Cât despre motto, azi (ca mai mereu) eu învăț. Deci, madame Wikipedia spune așa despre cuvântul ce-mi trecea printre gânduri dimineață:

„Lysistrata” este o comedie greacă antică de Aristofan, interpretată inițial în Atena clasică în 411 î.Hr. 

„Lysistrata” este (și) o operetă în două acte de Gherase Dendrino. Libretul: Nicușor Constantinescu și George Voinescu. Premiera: „Teatrul de Stat de Operetă” din București, 31 decembrie 1960.
Subiectul:
Acțiunea spectacolului „Lysistrata” se desfășoară în Atena, la apus, la poalele Acropolei. Lysistrata le-a chemat pe toate femeile din Grecia (țară măcinată de bătălii), care ajung la întâlnire pentru a afla despre ce este vorba. Ea le cere sprijinul pentru a termina războiul: femeile trebuie să facă un jurământ care le obligă la abstinență sexuală până când soții lor, neputând să-și satisfacă pornirile sexuale, vor îmbrățișa pacea. Toate au jurat și se îndreaptă spre stânca sfântă de la Acropole, unde femeile mai în vârstă au luat, deja, poziție. Sexul slab se revoltă!

... Și, uite-așa, s-a făcut pace! Bine, am învățat destul (de fapt, mi-am reamintit, dar...) pentru ziua de azi, așa că trec la bancul zilei:

 Un tip i se destăinuie unui prieten despre o vizită din seara trecută:

- Șeful meu a venit pe la mine. L-am primit tradițional: o țuică, un vin... El mi-a spus că nu bea decât chestii Bio.

- Și, ce i-ai dat?

- Păi, l-am servit cu un pahar de BioCarpet. Și-acum, după zece ore, e relaxat, doarme pe canapeaua din living...

Gânduri care parcă nu sunt ale mele...

  

MOTTO: „Politicienii și scutecele de copii au un singur lucru în comun. Ambele ar trebui să fie schimbate în mod regulat și din același motiv.” (José Maria de Eça de Queiroz)

 

Nu, nu o să scriu nimic azi despre tot ce mă indignează și mă scârbește de-a dreptul privind la prestația jalnică a celor de pe scena politică a țării. Deja mi-e lehamite și nici nu vreau să-mi fac nervi degeaba. Am pus semnul mirării (sau exclamării) înainte de a mă mira sau a exclama ceva, și asta poate pentru a mă avertiza (eu pe mine însămi) că nu trebuie să mă mai mir de nimic. 

Nu, azi mă prefac că nu-mi pasă de politicieni, guvern, parlament, președinte, și vreau să vă spun doar, domniile voastre, că zilele trecute, mâncând un biscuit din aceia care pe vremuri se numeau „Eugenia”, am constatat că este unul dintre alimentele care parcă și-a păstrat gustul pe care îl avea în copilăria mea, când doar asta găseam prin magazinele alimentare. Adică, mai erau vreo două-trei sortimente, dar „Eugenia” era pe primul loc în topul preferințelor micilor școlari.

Și iar, nu, n-o să închei fără să fac totuși o aluzie la ceea ce se întâmplă în politică, dar și în societatea românească, în aceste vremuri. E o ironie și o trec la categoria „d-ale pamfletului”: eu cred că noi toți ar trebui să ne comportăm cu politicienii (sau parlamentarii, sau miniștrii) corupți în felul în care era sfătuit de nevastă (să se poarte cu cel avut) Ghiță Pristanda, versatilul personaj din piesa lui Caragiale „O scrisoare pierdută”, adică: „Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă-i tot, că sătulul nu crede la ăl flămând...” Da, dar putem fi noi așa de mișei, mincinoși și perfizi?! Nu, cred că nu putem. Rezon!

La starea mea de astăzi „rimează” foarte bine poezia lui Marin Sorescu, „Adiacente”:

 

„Adiacentele la ce-am de spus
Erau acolo și acuma nu-s,
Ia-le de unde nu-s, adiacente,
Căci nici în gușile fosforescente
Nu mai găsești nimic de luat, de pus.

Visul mi-e plin de oarba cutezanță
Cu care mușcă greul din distanță,
Greul pământului, pe sub pământ.

Și tot adună rime și aluzii
Ca întâmplările la coltul buzii,
Fumând țigara și-afumând un gând.”

Gânduri aleatorii

   

   MOTTO: „Alea iacta est!”

   Chiar nu aveam de gând să scriu astăzi nimic, dar iată că încep cursurile anului școlar 2019-2020 (sau douăzeci-douăzeci) și mi-am reamintit, brusc, de prima mea zi de școală. Totul mi se întoarce în amintire ca prin ceață, dar sentimentul predominant e o teamă paralizantă, pentru că eram de o timiditate îngrozitoare, din care și acum, la senectute, mai am niște „firimituri”. Deci, scriind pe Facebook despre începerea școlii, am avut gândul ăsta, mai mult un sentiment-amintire. Scriind tot acolo despre cuvintele zilei din dexonline.ro, am văzut că „aleatoriu” se înrudește cu latinescul „alea” (zar) și, de aici, mi-a venit ideea cu titlul, cu motto-ul și cu imaginea. Și, de asemenea, gândul că toate gândurile mele se comportă uneori așa, aleatoriu. Dar, de cele mai multe ori, am impresia (și poate că e doar o iluzie) că eu sunt cea care dirijează orchestra mea de gânduri. Cam atât pentru azi. Iată ce-i cu acest cuvânt, „aleatoriu”, și iată o poezie a lui Grigore Vieru, pe care mi-am reamintit-o cu mare plăcere, „Mică baladă”, dedicată lui Marin Sorescu:

ALEATÓRIU, -IE adj. Care depinde de un eveniment viitor și nesigur; supus întâmplării; întâmplător; stocastic. [Pron. a-le-a-to-riu, var. aleator, -oare, aleatoric, -ă adj. / cf. fr. aléatoire, it. aleatorio, lat. aleatorius < alea – zar].

„Pe mine

Mă iubeau toate femeile.

Mă simțeam puternic şi sigur.

Ca Meșterul Manole,

Am cutezat

Să ridic o construcție

Care să dăinuie veșnic.

Am început lucrul

Şi le-am chemat la mine

Pe toate:

Pe Maria, pe Ana,

Pe Alexandra, pe Ioana.

Care întâi va ajunge,

Pe-aceea-n perete o voi zidi.

Dar din toate femeile

A venit una singură:

Mama.

– Tu nu m-ai strigat,

Fiule?”

Gânduri care înoată și ascultă muzică

 

   Azi vreau să scriu despre APĂ (dar fără să bat apa-n piuă). Știam despre efectele ei binefăcătoare asupra organismului, dar am mai descoperit ceva și, bineînțeles, vreau să împărtășesc cu domniile voastre ce-am aflat. Dar poate că deja știți. Nu-i nimic, eu am spus, de la început, că aici mă întâlnesc, adesea, doar eu cu mine. Iată ce-am aflat:

„Dr. Masaru Emoto este binecunoscut la nivel mondial datorită rezultatelor sale uluitoare în cercetările referitoare la cristalizarea apei. Experienţele sale revelează în mod indubitabil existenţa aspectelor subtile, energetice, precum şi influenţa evidentă pe care gândurile, sentimentele, muzica, imaginile, etc. o pot avea asupra materiei. Apa este purtătoare de informaţie şi poate fi foarte uşor impresionată, impregnată, cu diferite energii.” (trezireainteligentei.ro)

   Am mai aflat (deocamdată, pentru că voi studia, în continuare, subiectul) că el a scris, pe această temă: Memoria Apei, Viața secretă a Apei, Mesajele de la Apă și Univers etc. Și că teoria lui este, bineînțeles, destul de controversată.

   Apoi am aflat că un medic, arestat într-un context politic,  în India, adică Fereydoon Batmanghelidj, autorul cărții „Nu ești bolnav, ți-e doar sete”, a observat cât timp a stat în închisoare că, atunci când deținuții beau apă, multe dintre durerile corpului fizic dispăreau ca prin farmec. Mulți dintre ei aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea ca sunt cauzate de stresul din închisoare. A început să-i trateze pe aceștia cu diferite feluri de apă: apă sărată, apă dulce, apă amară și, în 90% dintre cazuri, spasmele stomacului dispăreau. Medicul a mai constatat că nu toate simptomele deținuților erau cauzate de stresul din închisoare, ci că 90% din ele erau cauzate de deshidratare. Observând faptul că apa avea aceste binefăcătoare efecte, a tras concluzia că nu putea fi la mijloc doar un simplu „efect placebo”. Când a ieșit din închisoare, Fereydoon Batmanghelidj a înființat o clinică și a efectuat nenumărate studii, vindecând multi bolnavi. 

   Bun, destul pentru azi. Închei, spunând că gândurile mele își închipuie acum că înoată într-un ocean cald și albastru (eu neștiind să înot), că în aer răsună muzica mea preferată și că toate grijile și necazurile mele au dispărut. Mă duc să beau un pahar cu apă...

GÂNDURI DESPRE CUVINTE CA LOISIR

  

MOTTO: „Cuvintele sunt la fel ca razele X: dacă le folosești așa cum trebuie, ele pot trece prin orice.” (Aldous Huxley)

 

   Am văzut o zicere (anonimă) despre Facebook, cu ceva timp în urmă, care mi-a plăcut tare mult: „Facebook este asemeni unui frigider. Chiar dacă știi că nu este nimic nou în el, te duci și îl verifici fără niciun sens la fiecare zece minute”. E o ușoară exagerare în ea, cel puțin în ceea ce mă privește, căci în ultima vreme evit să deschid des frigiderul pentru a-mi menține kilogramele ce tot vor să se multiplice, și nici pe Facebook nu intru așa des. Adică, zilnic trec pe-acolo, căci sunt curioasă, dar cred eu că nu exagerez. De vreo trei zile nu am prea avut vreme de scris (pe niciunde), așa că azi recuperez. Am găsit un articol pe Internet, de prin 2018, semnat D.G. despre „tema zilei”:

„După ce au studiat aproximativ 200 de cuvinte comune în toate limbile europene și asiatice, cercetătorii au tras concluzia că aproximativ 23 de cuvinte au rădăcini comune. Cele mai vechi 20 de cuvinte folosite de homo sapiens sunt, în această ordine: cine, doi, trei, eu, cinci, noi, patru, cum, unu, nume, limbă, nou, tu, unde, stea, a da, noapte, mână, a muri, potrivit shtiu.ro. Cele mai vechi cuvinte românești sunt cele ce provin din fondul geto-dacic. Printre acestea se numără: Argeș, arunca, amurg, aprig, bară, baltă, barză, băiat, bălan, bordei, burtă, căciulă, cătun, cioban, cioc, copac, copil, doină, dop, fărâmă, gard, gata, groapă, leagăn, leșina, mal, mălai, mămăligă, moș, moț, nițel, ortoman, păstaie, prunc, rață, ridica, sculă, sterp, stăpân, tare, țap, țurcă, uita, urcior, viezure, viscol, zară, zestre, zgâia, zimbru, etc.”

   Interesant, nu? Pentru mine, cuvintele sunt foarte importante, deși sunt conștientă că le folosesc uneori în exces. Dar asta e, toți avem defecte! Iată ce-i cu franțuzismul din titlu:

LOISIR s. n. Timp liber (al cuiva). ♦ Folosire optimă a timpului liber, potrivit dorințelor și înclinațiilor individului. [Pr.: loazír] – Din fr. loisir. (DEX 2009)

   Logic, urmează cuvintele de vineri:

CUVÂNTUL ALEATORIU:

Fliușcă sf. (Mold.) măsură mică de rachiu. [Origină necunoscută]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929).

Care mai înseamnă și:

Fliușcă sf  Pl: ~ște / E: ger Fläschen] (Mol) Un sfert de litră (de rachiu); sf [At: ȘEZ. V, 73 / Pl: ~ște / E: ns cf frișcă] (Reg) Câine care latră încet și urât; sf [At: LIUBA-IANA, M, ap. DA / Pl: ~ște / E: ns cf fleașcă] (Ban) Femeie necuviincioasă și certăreață (fliscă). Sursa: MDA2 (2010).

CUVÂNTUL LUNII: (Tot) CARACAL

CUVÂNTUL ZILEI:

NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. Lipsă de chibzuială; ușurință, nechibzuință; imprudență; p. ext. (concretizat) faptă, vorbă etc. nechibzuită. „Am să te pedepsesc amar pentru nesocotința ta”. ISPIRESCU, L. 87. „Simți urmările nesocotinței sale”. NEGRUZZI, S. I 25. „Îl vom vedea... generos pînă la nesocotință”. BĂLCESCU, O. II 272. Sursa: DLRLC (1955-1957)

Cheia alegerii: În 1951 scriitorul american William S. Burroughs își împușcă și ucide soția accidental, atunci când la o petrecere, fiind în stare de ebrietate, vrea să recreeze scena din „Wilhelm Tell”.

  Și cuvântul de încheiere: pe curând!

Caraghioslâc în gânduri

 

„Iată cele mai înfricoșătoare cuvinte din limba engleză: suntem de la Guvern și am venit să vă ajutăm!” (Ronald Reagan)

   Am pus acest motto pentru că se lipește „ca marca de scrisoare” pe așa-zisa mărire a pensiilor, care iată, a debutat cu surle și trâmbițe, în septembrie 2019. În an electoral. Cu inflația până la cer. Sunt așa de mâhnită, indignată și furioasă, (adică, și de inutilitatea acestui fapt, dar și de diferența înfiorătoare între pensiile „nesimțite” ale unora și cele derizorii ale „oamenilor de rând”), încât am hotărât să nu mai zic nimic. Ceea ce, în cazul meu, se simte aproape ca sfâșierile sufletești din tragediile antice. Așa că o să îmi văd de grădină, de acoperișul casei, care dă semne de „bătrânețe”, de multe alte monotone și banale „treburi gospodărești”, o să citesc, o să văd filme în neștire, și o să scriu aici, pe blog, despre „fluturi”, țări exotice, oameni sinceri și de bun simț, despre cultură, iubire de aproapele nostru, despre întâmplări vesele și pline de învățăminte, despre recunoștință, respect, punctualitate, empatie, adică despre niște chestii absolut utopice. 

    Astăzi, de exemplu, o să-mi trec aici („rememorez” ar fi cuvântul, dar memoria mea refuză să rețină versuri și, în ultima vreme, și o serie de alte lucruri) niște versuri ale lui Nichita Stănescu, care-mi plac tare mult:

„Nu spun că a fost un noroc
că te-am născut.
Spun numai că a fost o minune.

Caută să nu mori iubita mea,
Încearcă să nu mori dacă poți.

Mie mi s-a dus viața,
ție ți s-a dus norocul.

Nu spun decât atâta,
că noi doi am trăit
pe globul pământesc.”

   Și, ca să nu mai filosofez atât despre viață, moarte, iubire, timp pierdut, rost pe lume, credință, duplicitate, bla-bla-bla, îmi voi spune imediat și un banc: 

Casieria unei bănci. O doamnă foarte stilată și elegantă îi întinde funcționarului un cec și spune încet:

- Îmi cer scuze că semnătura soțului meu e așa de neclară și tremurată… Nici nu m-am gândit că se va speria în halul ăsta când m-a văzut cu pistolul în mână!

Popasuri printre gânduri

  

MOTTO: 

Tinerețe, dar dumnezeiesc,
Cum aluneci, fără să mai vii.
Nu pot plânge cât să plâng doresc
Și, adesea, plâng făr-a dori!”
           (Ruben Dario)

   Să nu vă inducă în eroare motto-ul nostalgic, nu plâng după tinerețea mea (hm, poate, un pic) pentru că sunt de părere că fiecare vârstă are frumusețea ei. Și, în general, nu plâng. Pentru că nu vreau. Am pus acolo aceste versuri ale lui Ruben Dari, pentru că sunt din poezia intitulată atât de frumos, „Cântec de toamnă în primăvară”. Azi voiam să fac popas (din nou) la gândul că pe Internet, dacă ai răbdare și cauți, găsești niște lucruri foarte interesante. Bine, găsești și o groază de nimicuri și prostii, dar e bine să nu le bagi în seamă. Pe mine mă agasează două lucruri (adică, azi, că sunt mai multe), și anume, faptul că unii nu spun unde-i un loc frumos, cine a scris niște versuri frumoase sau de unde e vreun citat, și, al doilea, faptul că și eu uit câteodată (foarte rar!) să spun cine-i autorul unui citat. Am un exemplu pentru fiecare din aceste „agasări”:

   Exemplu de versuri frumoase, dar nu era trecut autorul și nici eu nu-l știu:
„Colț de lună în colț de rai,

 Floare de colț cerului dai.”

***

   Exemplu de idee foarte inspirată, foarte expresivă, pe care am văzut-o undeva, dar nu mi-am notat unde:
„Oamenii sunt ca sarea: ca sarea-n bucate, ca sarea și piperul, ca sarea-n ochi, ca sarea pe rană..”

 

   O.K. Să lăsăm astea, hai să ne amuzăm oleacă:

***

O blondă ia cina împreună cu soţul ei şi-i spune: „Auzi, iubitule, mi-a spus azi dimineață un coleg de serviciu un banc cu blonde. Am râs de era să cad jos din pat.”
 

***

Doi prieteni se întâlnesc dimineața, la cafea.

Unul din ei are un ochi vânăt.

- Ce-ai păţit la ochi?

- M-a lovit nevasta.

- De ce?

- I-am spus „TU”..

- Doamne ferește, dar ce fel de relație aveţi voi în familie de te-a lovit pentru atâta lucru?

- Păi, să vezi, aseară, pe când mâncam, mi-a zis: „Ştii, dragă, noi n-am mai făcut sex de trei luni”. Şi eu i-am răspuns: „Poate TU!”

***

Un domn intră în reprezentanța auto „Mercedes" și îi spune managerului:

- Soția mea ar dori să discutați puțin despre „Logan”-ul din vitrină.

- Îmi pare rău, domnule, dar nu avem nici un „Logan” în vitrină!

- Credeți-mă pe cuvânt, acum aveți!