Harababură printre gânduri

„Dacă dorești să simulezi dezordinea pentru a atrage un inamic, trebuie să fii, tu însuți, foarte disciplinat. Numai atunci poți simula învălmășeala.” (Sun Tzu, „Arta războiului”) 

Am vrut să pun, în titlu, în loc de „harababură”, mai pitorescul „bulibășeală”, dar am renunțat. Nu știu de ce. În schimb, citatul din celebrul general chinez l-am ales „din prima”, căci se potrivește ca o mănușă la STAREA DE AZI. După o vară întreagă de mici lucrări pe la casă, sunt la momentul (care mi se părea de neajuns) când trebuie să mai fac mici retușuri, să mai vopsesc niște uși, să mai  agăț un tablou pe perete, să mai pun câte ceva la locul lui etc. Șmotrul cel mare l-am terminat. Cât timp șmotruiam, m-am gândit mult cum s-a făcut că acest verb a căpătat sensul de „a face curățenie”, plecând de la sensul lui inițial de „a instrui” (în armată), sau de „a mustra”. Pe urmă, gândindu-mă la anii cât am făcut instrucție militară în timpul facultății, mi-am dat seama. Tot acest timp în care casa mea a arătat ca după un taifun (sau, mă rog, o tornadă, că taifunuri nu prea sunt pe la noi), gândurile mele au fost așa de învălmășite, încât nici nu am mai îndrăznit să le deranjez, mai ales pe cele „responsabile” cu inspirația, le-am lăsat să se liniștească singure. Dar și acum ele aleargă cam bezmetice. Mi-am notat în fugă câte ceva, cuvinte care pe urmă nu mi-au mai spus nimic, dar tot o să aleg eu ceva care merită scris aici. Iată că azi am vorbit despre „șmotru” și am mai făcut și o descoperire „epocală”, dis-de-dimineață: fără să-l fi citit pe Sun Tzu, am ajuns la aceeași concluzie. Nu în legătură cu inamicul, ci în legătură cu mine: cu cât mă disciplinez mai mult, cu cât ambientul în care-mi desfășor insignifiantele mele activități este mai ordonat, cu atât și gândurile mele devin mai calme, nu mai încearcă să intre câte trei printr-o „ușă” doar pentru unul singur, sunt mai de înțeles și chiar dau semne că ar deveni cât de cât creative. Aștept.