„Toute la vie
Sera pareille à ce matin
Aux couleurs de l'été indien.”
(Joe Dassin, „L'Été indien)
Azi, din clipa când m-am trezit, tot timpul cât am robotit prin casă sau prin grădină, mi-a zumzăit prin minte (și, asigurându-mă că nu-i nimeni în jur, chiar am îndrăznit să-l lălăi un pic) cântecul lui Joe Dassin despre vara indiană. Am mai scris despre asta, dar așa sunt eu, repetitivă. Pe aici, prin Domneștii de Muscel, este într-adevăr o vară indiană. Frumos tare. Și acum, că am mai terminat cu treburile „presante”, chiar am vreme să mă bucur de tabloul calm, colorat și un pic tristuț al mijlocului toamnei. O toamnă cu temperaturi văratece în timpul zilei, o toamnă bogată în fructe, o toamnă pe care mi-o doresc (și v-o doresc tuturor) liniștită, calmă, plină cu mici bucurii.
Alt lucru ce mi-a venit în gând, tot dis-de-dimineață, a fost Barbizon. V-am mai spus, domniile voastre, pur și simplu nu pot (și poate nici nu vreau) să-mi explic cum de-mi vin în minte niște cuvinte, fraze, nume, cântece la care nu m-am gândit deloc, sau nu m-am mai gândit de o groază de timp. Poate că visez despre ele și a doua zi, îmi rămân în minte. Iată câteva vorbe despre Barbizon. Îmi mai amintesc că acolo a studiat și Nicolae Grigorescu, iar dacă vreți să vedeți imagini de acolo, faceți ca mine, întrebați-l pe Google...
„Barbizon este o comună din Franța, situată în departamentul Seine-et-Marne, în regiunea Île-de-France. Localitatea este cunoscută datorită Școlii de la Barbizon, o mișcare artistică datorată unui grup de artiști instalați în localitate. De asemenea, localitatea se află în apropierea Pădurii Fontainebleau.” (Wikipedia)
Păi, cam atât pe ziua de azi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu