Facebook, invenția lui Mark Zuckerberg și a colegilor săi, invenție care i-a făcut miliardari, a devenit o „prezență” în viața multora dintre noi. Cred că dă și o ușoară dependență. Nu am să analizez acum de ce a avut un așa mare succes, am să spun numai care-i relația mea cu FB (pe care eu îl scriu, ușor ironic, „feisbuc”, folosind derivate ca „feisbuchiseală”, „feisbuchi(ni)ști”, „feisbucătăreală” etc.) și anume aș zice că e una specifică Balanțelor: înclin când spre a bate câmpii feisbuchiști cu mare voioșie, când spre a-i ignora total (câteva zile, nu mai mult). Oricum, nu sunt adepta aruncatului în dreapta și-n stânga cu like-uri (mai de grabă cu alte emoticoane ce exprimă „ceva”), și îmi place, ați ghicit, să scriu, să comentez, să „discut”. Asta, când am timp sau când nu sunt lehămetită de FB. Am găsit pe un site (www.diane.ro) tot felul de ziceri despre Facebook. Unele sunt chiar simpatice, cu unele sunt de acord, cu alte nu, dar le înșir pe toate aici:
„Facebook reprezinta pentru adulți o unică ocazie de a-și face prieteni imaginari.”
„În politica modernă, chiar și un lider din lumea liberă are nevoie de sprijin de la sultanul din Facebookistan.” (Rebecca MacKinnon)
„Facebook le dă oamenilor o iluzorie impresie ca sunt plăcuți (liked).” (Mokokoma Mokhonoana)
„Facebook este asemeni unui frigider. Chiar dacă știi ca nu este nimic nou în el, te duci și îl verifici fără niciun sens la fiecare zece minute.”
„Facebook s-a răspândit de-a lungul și de-a latul continentelor mai repede decât o extrem de contagioasă gripă aviară din Asia.” (Gemini Adams)
„Unii oameni ar trebui să-și dea seama că Facebook este o rețea socială și nu un jurnal.”
„Gândește-te numai la asta: avem ferme, orașe, și animale. Este în regulă să înghiontești (poke) oamenii și să le scrii pe pereți. Facebook este un ospiciu de boli mentale, iar noi suntem pacienții!”
„O pagină Facebook nu este decât o fișă psihiatrică care zbiară, „Uită-te la mine! Sunt nesigur(ă) pe mine. Am nevoie de o părere, o reacție față de tot ceea ce fac, dar tu nu ești încă destul de OK pentru a-mi fi prieten. Te rog sa te uiți la mine întrucât îmi trebuie mai mult decât aprobarea lui Dumnezeu!” (Shannon L. Alder)
În regulă, acum plec de aici, fredonând afon (pe melodia de la „Țăranul e pe câmp”): „Noi nu suntem normali/ Noi nu suntem normali/ Ura, drăguța mea/ Noi nu suntem normali!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu