După ce, timp de aproape zece zile, am tot robotit pe afară (cum am mai spus, fără prea mare spor, dar să trecem...), azi m-am luat de mână, mi-am adunat gândurile zburătăcite și am intrat hotărâtă în casă, pentru că pe-afară nu mai eram decât eu, vreo șapte-opt amărâte de grade Celsius, un vânticel cam aprig și un cer tare întunecat. Asta față de ieri, când era cald ca vara. Am făcut un pic de foc și am trecut la... o mică pauză. Căutând pe Internet vreo imagine cu nori și amenințare de ploaie (bine ar fi!) dau de poza asta care mă duce cu gândul la un serial pe care l-am văzut în tinerețe, „Linia maritimă Onedin”, pe care cei de vârsta mea cred că și-l amintesc. Ca să vedeți și domniile voastre cum lucrează mintea mea prin ricoșeu. Iată ce-am găsit despre film: „Linia maritimă Onedin este un serial de televiziune de la BBC difuzat între anii 1971 şi 1980. Serialul a fost creat de Chiril Abraham. E un serial de aventură a cărui acţiune se petrece la Liverpool între 1860 şi 1886 şi care se concentrează pe înființarea şi consolidarea unei companii de transport maritim, Onedin Line, nume ce vine de la proprietarul şi fondatorul său, James Onedin. Vieţile membrilor familiei, în special a fratelui şi partenerului său, Robert, şi a surorii sale, Elizabeth, se împletesc cu tema centrală a serialului. Serialul mai ilustrează anumite schimbări ale epocii în afacerile cu transportul maritim, ca trecerea de la construcția de nave de lemn la construcţia navelor din oţel sau de la cele cu vele la cele cu abur. Serialul mai scoate în relief rolul pe care companiile maritime l-au avut în afacerile de stat, în politică şi comerţul cu sclavi. În plus, este amintită construcţia Canalului Manchester într-unul dintre episoade”. După ce am gugălit repede după nume, am vrut să descopăr dacă sunt site-uri care îl mai difuzează. Mda, aș zice că nu. Era fain să pot să-l văd din nou, îmi amintesc prea puțin acțiunea, dar melodia de la început, din baletul „Spartacus” de Aram Haciaturian, mi-a rămas în minte, și-mi place nespus. Deci, printre dereticare prin casă, mers după cumpărături, și altele, gândurile mele (cele de interior) sunt plecate întru visare (ascultând melodia de început a serialului despre care am făcut vorbire) pe o mare imaginară, cu o corabie imaginară spre o insulă imaginară, unde sunt doar oameni buni, primitori, veseli, darnici, binecrescuți, culți și plini de gânduri bune. Accentuez pe cuvântul „imaginar”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu