Azi, domniile voastre, începe şcoala. Pentru mine, ca fostă "profă de franceză", momentul este unul de rememorare înduioşată a unor timpuri când şcoala chiar era ŞCOALĂ, şi nu penibilul şir de experimente nereuşite şi ciudate, făcute de cei de la conducerea Ministerului Educaţiei pe spinarea (şi întru tâmpirea) bieţilor elevi, spre disperarea, îndreptăţită, a părinţilor.
Se va vorbi astăzi un pic şi despre începerea cursurilor, printre ştirile despre câini, hoţi şi parlamentari (ar merge mai bine prepoziţia "de" între "hoţi" şi "parlamentari", ce părere aveţi, domniile voastre?), despre crime, inundaţii, incendii, accidente, proteste (politice sau sociale), şi, mai ales, printre muuultele şi penibilele ştiri mondene (unde eu, una, aş plasa şi ultima "ispravă" a domnului prim-ministru Victoraş Ponta, adică "eroica" coborâre a domniei sale în subteran, pentru a-i salva pe bieţii mineri. Chiar ne crede pe toţi nişte înapoiaţi mintal? Păi, nici măcar nu mai e ceva legat de o campanie electorală mascată, sau de încercarea de a-şi îmbunătăţi imaginea şifonată, e o chestie aşa de prostească, încât mie mi se pare că e demnă să stea alături de ştirile despre siliconări de sâni şi buze, despre coroanele a(i)urite ale sutelor de regi şi împăraţi ai rromilor sau, mă rog, ţiganilor, şi despre a opta (?!) căsătorie a cuplului Bahmu'-Prigoană).
Titlul meu are, evident, legătură cu ziua de azi, când şcolarii îşi încep activitatea şi, din cauza lipsei de inspiraţie, gândurile mele sunt chiar şcolăreşti. Zicerea din poză (care-i în loc de motto) nu are nici în clin nici în mânecă cu "tema pentru acasă" pe care mi-am dictat-o eu mie, este doar un gând care mi-a tot dat târcoale zilele astea. Am ajuns la concluzia că, ghinionistă cum mă aflu, sau din cauze de karmă proastă, sau din cauza multelor mele defecte (da, recunosc, sunt o entitate cu multe lipsuri), de câte ori m-am îndrăgostit de cineva (de vreo trei-patru ori în existenţa mea de până acum), acel cineva nu prea avea umor, sau nu genul meu de umor. Sau, poate, nu râdeam de aceleaşi lucruri, pe aceleaşi teme, în acelaşi timp. Mare păcat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu