Gânduri despre percepţie

      

       Gândul zilei: pornind eu de la titlul unui serial pe care-l văd acum (când am vreme),  serial care îmi place, intitulat "Perception" ("Percepţie"), am avut un moment când neuronii mei au făcut legătura dintre fenomenul de percepţie, explicat foarte bine în cele ce urmează mai jos, şi instituţia aceea din perioada interbelică, unde lucrau perceptori, adică Percepţia, cea care încasa taxele sau, vorba lui Nenea Iancu Caragiale, "sugea sângele poporului". Şi am mai realizat (ştiu, ştiu, e secretul lui Polichinelle) că avem, fiecare dintre noi, o percepţie diferită a lumii care ne înconjoară. Eu, una, încerc ca percepţia mea să se apropie de aceea a unui copil. Şi, nu, nu reuşesc mereu. În regulă, iată câte ceva despre percepţie:

     "Percepţia reprezintă oglindirea în conştiinţa omului a obiectelor şi fenomenelor care acţionează în mod direct asupra receptorilor. În percepţie are loc ordonarea şi unificarea diferitelor senzaţii în imagini integrale ale obiectelor şi fenomenelor respective. Percepţia, împreună cu senzaţia, asigură orientarea senzorială a omului în lumea înconjurătoare.

      Formele percepţiei :  

- percepţia spaţiului - reflectarea senzorial-intuitivă a însuşirilor spaţiale ale lucrurilor (mărimea şi forma), a relaţiilor spaţiale dintre ele dispunerea lor unele faţă de altele şi faţă de subiectul care le percepe, în plan şi în adâncime), a mişcării lor (viteza de deplasare a unora faţă de altele şi faţă de subiect) 

- percepţia timpului - constă în reflectarea duratei obiective, a vitezei şi a succesiunii evenimentelor realităţii

- percepţia mişcării - constă în reflectarea modificărilor survenite în poziţia pe care o ocupă obiectele în spaţiu, într-un anumit interval de timp

- percepţia cauzalităţii.
    Când percepţiile reflectă denaturat obiectele sau fenomenele (din diferite cauze obiective şi subiective), imaginile respective se numesc iluzii."

        Dar despre iluzii, altă dată.

                                                         ***

      Percepţie, percepţii, s. f. 1. Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; prin ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere. 2. (În trecut) Instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale; clădire, birou în care își avea sediul această instituție, ♦ Încasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. – Din lat. perceptio, fr. perception.