Niște gânduri care nu pot pune punctul pe ipsilon...

  

MOTTO: „Stilul este omul însuși.” (George-Louis Leclerc de Buffon) 

 

Mi-am reamintit (cu ajutorul neprețuitei Wikipedia) că autorul citatului pus de mine astăzi ca motto, George-Louis Leclerc, baron de Buffon (1707-1788), „a fost naturalist, matematician, biolog și scriitor francez. Preocupările sale multiple s-au concretizat printr-o operă (nu numai teoretică, ci și practică) ce a influențat decisiv generațiile următoare de naturaliști, printre care Jean-Baptiste de Lamarck și Charles Darwin.” Bine. Trec la cuvinte. Cuvântul aleatoriu: ÍPSILON, ipsilon, s.m. Numele celei de a douăzecea litere a alfabetului grecesc (și neogrec), corespunzând sunetului „i”. – Din ngr. ipsilon. Sursa: DEX '09 (2009). De la el, ideea titlului...

Expresia A PUNE PUNCTUL PE I înseamnă, după cum știu și domniile voastre, „a preciza, a sublinia ceea ce e esențial, a spune exact ceea ce trebuie într-o chestiune”. Ei bine, aici deja eu am o problemă, pentru că în această „batere a câmpilor” în scris, pe care o practic cu zel și cu mare pasiune, nu prea reușesc să așez cum trebuie punctul pe I și, uneori, acesta se transformă în Î... Poate că nu întâmplător, cuvântul zilei este: SEMIDÓCT, -Ă, semidocți, -te, adj., s.m. și f. (Om) care are cunoștințe puține și superficiale (dar se crede cult); (om) puțin instruit. – Semi- + doct. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În anul 1850, la Teatrul Național din Iași, a avut loc premiera comediei „Chirița în Iași” (cu subtitlul Două fete ș–o neneacă), de Vasile Alecsandri. Protagonista, Chirița Bârzoi, este un personaj ridicol, simbolul parvenitismului și al inculturii.

😃 Râdem un pic?

!!!

Două tipe stau de vorbă:
– Vai, tu, spune una, bărbații ăștia nu au niciun pic de logică…

– De ce, fată?
– Azi a trebuit să-i explic de o oră unui polițist că ieri eram cu alte sandale, și din cauza asta permisul de conducere se află în altă poșetă.
!!!

Sună telefonul. Se aude o voce groasă, fioroasă: „Am răpit-o pe nevastă-ta și, dacă nu plătești răscumpărarea, o omorâm!“.

- Pot să vorbesc cu ea? întreabă soțul.

După câteva secunde de așteptare, soția zice, cu voce gâtuită:

- Iubire, tu ești?

- Da, auzi, dragă, sarmalele alea din frigider mai sunt bune de mâncat?
!!!

Profesoara îl întreabă pe Gigel:

- Cine este președintele României?

- Nu știu, doamnă.

- Cred că trebuie să te documentezi mai mult despre politică dacă vrei să treci clasa.

- Pot să vă pun şi eu o întrebare?

- Da.

- O cunoașteți pe Maricica?

- Nu.

- Cred că ar trebui să vă documentați mai mult despre soțul dumneavoastră...

Gânduri care încearcă să fie poznașe

 

MOTTO: „Copilăria nu este de la naștere până la o anumită vârstă, iar la acea anumită vârstă copilul a crescut și ia toate lucrurile copilărești și le pune la o parte. Copilăria este regatul unde nu moare nimeni.” (Stephanie Meyer)

👀

Totul a pornit de la o „știre” pe care am citit-o (credeți-mă, fără să vreau), cum că Smiley și Delia au descoperit că suferă de Sindromul Peter Pan. Măi, să fie, chiar așa?! M-am dus imediat să văd ce e cu chestia asta, deși intuiam eu câte ceva, așa, din experiența proprie. Wikipedia mi-a zi că „Sindromul Peter Pan este o afecțiune popularizată de psihologul Dan Kiley în 1983 și se referă la adulții care se comportă ca un copil sau adolescent și sunt incapabili să-și asume responsabilitatea acțiunilor lor și să se comporte conform vârstei lor biologice, deși au un nivel de inteligență peste medie. Este întâlnită în special la bărbați .Numele vine de la personajul omonim, Peter Pan, care refuză să crească și preferă să se închidă în lumea copilăriei.” Mofturi, mon cher! Toți avem, când și când, suflet, naivități, incuri, sentimente ca ale unui copil. Din păcate, unii dintre noi avem uneori și minte de copil...

👯
Am trecut rapid la cuvintele „de vineri”...

Cuvântul aleatoriu este SIMIGÍU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte. – Din tc. simitçi.

👇 Cuvânt care vine de la: SIMÍT, simiți, s. m. Covrig turtit făcut din cocă mai moale, presărat cu semințe de susan. – Din tc. simit. Sursa: DEX '09 (2009).
Cuvântul zilei este ILUZIONÍSM s.n. 1. Profesiunea iluzionistului; spectacol, număr prezentat de iluzionist; scamatorie. 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionnisme. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În anul 1983, David Copperfield a făcut să dispară Statuia Libertății în fața unui public martor aflat pe o platformă de pe care puteau analiza fiecare detaliu al spectacolului.

😎 Cea despre care voiam de fapt să scriu, căci îmi zumzăie în minte de câteva zile, este revista „Arici Pogonici”. Mi-am făcut „cercetările” (căci la amintiri nu prea puteam apela, eram prea mică atunci când exista revista) și m-am dus tot la Wikipedia, care mi-a spus cam așa:
„Luminița a fost o revistă destinată școlarilor mici, fondată în anul 1953 și publicată la București, de-a lungul perioadei comuniste din România. (...) Revista era editată de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor (ulterior Uniunea Tineretului Comunist). Avea în grijă publicarea periodicului pentru preșcolari „Arici Pogonici”. (...) În ședința Secretariatului CC al P.C.R. din ziua de 18 octombrie 1977, Nicolae Ceaușescu spunea: Și revista "Luminița" și-a îmbunătățit conținutul?! Hotărârea conducerii de partid a stabilit că trebuie să-și îmbunătățească conținutul, dar, după cum este prezentată aici, este greu de spus că s-a respectat hotărârea. ... Am stabilit ca să păstrăm revista "Luminița", cu caracter general, și în loc de revista "Arici Pogonici" să facem o revistă cu un conținut nou.”

😕 Nu, citatul acela din Marele Cârmaci nu l-am lăsat în text din masochism, are oarece conexiune, în mintea mea, dar nu mai insist asupra ei. Nu știam de la ce i-a venit numele revistei dar, în afară de găsirea unui cuvânt care rimează cu „arici”, nu prea văd ce legătură are conținutul ei cu POGONÍCI, pogonici, s.m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, sb. pogonić. Sursa: DEX '09 (2009).

😔 Deci:

„Arici Pogonici a fost o revistă periodică pentru copii preșcolari și de curs primar, cu caracter de album ilustrat, cu benzi desenate în culori, format A5 pe orizontală,editată de revista „Luminița” în România comunistă. A apărut pentru prima dată în 1957 (de facto, la sfârșitul anului 1956) și și-a încetat apariția în 1980. Revista era mai puțin violent ideologizată și politizată decât alte reviste pentru copii din epocă. Predominau subiectele ludice sau poveștile "de aventuri" destinate copiilor mici (având drept personaje animale antropomorfizate etc.). Benzile desenate propriu-zise ocupau doar o parte din paginile revistei, erau publicate și texte tipărite, eventual cu o ilustrație în afara textului: mici povestiri, glume, snoave, texte în versuri, ghicitori, desene independente (așa-zise "caricaturi" cu legendă explicativă, ludică sau burlescă, de regulă). (...) 

✊ Nu mă pot abține să nu mai explic încă un cuvânt, deși domniile voastre îl cunoașteți: BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S.f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

💫 Și finalul textului, absolut apoteotic: 

(...) În ședința Secretariatului CC al P.C.R. din ziua de 18 octombrie 1977, Nicolae Ceaușescu spunea: „Și revista "Arici Pogonici", care este o revistă foarte ușoară, necesită măsuri serioase de îmbunătățire, mai ales că am stabilit s-o transformăm în "Șoimii patriei". (...) Am stabilit ca să păstrăm revista "Luminița", cu caracter general, și în loc de revista "Arici Pogonici" să facem o revistă cu un conținut nou.” În anul 1980, revista "Șoimii Patriei" înlocuiește Arici Pogonici.

😉 Ajunge, e cazul să zâmbim oleacă:

Dialog într-o farmacie:
- Fiți amabilă, veți iodură de potasiu?
- Din păcate, nu. Nu mai avem...
- Dar vreun înlocuitor?
- Da. Viagra!
- Nu pricep, doamnă dragă, cu ce mă ajută Viagra dacă pică bomba atomică?
- Păi, nici iodura de potasiu nu vă ajută, dar măcar cu Viagra muriți cu demnitate...

Gânduri printre stele...

  MOTTO: „Cosmosul este un trup viu, iar noi suntem părți ale sale. Soarele este o inimă uriașă, iar fiecare fior al său e resimțit până în cele mai mici vene ale noastre. Luna este un mare centru nervos, care ne face întotdeauna să fremătăm. Cine cunoaște puterea pe care o au asupra noastră Saturn sau Venus? Aceasta este o putere vitală, ale cărei unde ne străbat în permanență.”

👇
(D. H. Lawrence, 1885-1930, scriitor britanic, autor de nuvele, romane, poeme, piese de teatru, eseuri, cărţi de călătorie şi traduceri. Cel mai cunoscut roman al său este „Amantul doamnei Chatterley”, care a cunoscut mai multe adaptări cinematografice.)

(Sursa: https://clubmistic.ro/)

 

... Sau stele printre gânduri. Sau, mai argotic, „cai verzi pe pereți”, căci bag de seamă că neuronii mei nu se simt tocmai bine nici azi. De ce? Păi, de dimineață, acești neuroni cântau în gura mare melodia lui Mihai Mărgineanu, „Mă iubește femeile”. După cum afirmă autorul ei, melodia a fost compusă în 1945, de către un italian. Nu contează, e haioasă, iar refrenul îmi răsună încă în minte:

„Mă iubește femeile

Și e moarte dupe mine,
Toată ziua îmi șade pe cap,
Nu știu ce să fac ca să scap.”

Ce legătură are asta cu stelele, astrologia, sau cu D.H. Lawrence, ei bine, habar n-am. Sau am, dar nu mai stau acum să aprofundez problema. Trec la cuvintele „de joi” din dexonline.ro.

Cuvântul aleatoriu:
(A) STRUJÍ, strujesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A curăța pene, ramuri, știuleți de porumb etc. de părțile nefolositoare, smulgându-le și îndepărtându-le; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu cuțitul, cu dalta, cu rindeaua; p. ext. a prelucra la strung, a strunji. – Din sl. stružiti. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:
EUSEMÍE, eusemii, s.f. Totalitatea simptomelor favorabile în evoluția unei boli. [Pr.: e-u-] – Din fr. eusémie. S.ursa: DEX '98 (1998). Cheia alegerii: Ziua Mondială a Sănătății (ONU). 

Cuvântul lunii (aprilie) este MASACRU. Hm..

Să încheiem cu o glumă (nu prea grozavă, dar nu mai am chef să caut alta):

😖
Un tip, la un supermarket:
- Mă scuzați, mi-am pierdut iubita în magazin, pot folosi microfonul?
- Desigur!
Tipul începe să cânte la microfon:

-  E peeerfeect, draga mea, fără tiiine, e mai biiiine, am timp și pentru miiine!

... Și iar gânduri despre uituceală

  

MOTTO: „A te judeca pe tine însuți este mult mai greu decât a-i judeca pe alții. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că ești într-adevăr un om înțelept.” (Antoine de Saint-Exupéry, „Micul Prinț”)

 

Mda. Hm. Căutând în dexonline.ro  cuvintele de astăzi, am ajuns la vechea mea concluzie: e clar, sufăr de uituceală. Nu chiar cronică, dar îngrijorătoare. Iată cuvintele și înlănțuirea gândurilor mele. Primul, cuvântul aleatoriu, e de-a dreptul haios. Și ușor argotic. Și mi-a adus-o în minte imediat pe Coana Chirița cu al ei Monsiu Șarlă:

Șarlă s.f. Pl: șarle / E: fr (king) Charles, numele unei rase de câini. 1. (Reg) Javră. 2. (Trs; Olt) Mârțoagă. 3. (Reg; fam) Persoană leneșă. 4. (Reg; fam) Persoană flecară. 5. (Reg; fam) Persoană inoportună. 6. (Reg; art.) Horă nedefinită mai îndeaproape. 7. (Reg; art.) Melodie după care se execută șarla. Sursa: MDA2 (2010)

👀

A doilea, cuvântul zilei, m-a pus oleacă pe gânduri, pentru că nu-l știam (adică, nu drept o „concepție filosofică și etică”), dar îl pun în practică cu mare avânt aproape în fiecare zi.
Escapism s.n. [At: DN3 / Pl: ~e / E: eg escapisme] Concepție filosofică și etică ce preconizează evadarea din cotidian prin contemplarea esențelor spirituale și prin căutarea unui refugiu în atemporalitate. Sursa: MDA2 (2010). Cheia alegerii: În anul 1943, Antoine de Saint-Exupéry a publicat în Statele Unite, în engleză și în franceză, „Le Petit Prince” („Micul Prinț”). Prima ediție franceză a fost publicată după al Doilea Război Mondial și după moartea autorului. Această poveste poetică și filosofică a avut un succes răsunător la nivel mondial. 

!!!

Ei, citind motivul pentru cei de la dexonline.ro au ales acest termen filosofic drept cuvânt al zilei, mi-am amintit de „Micul Prinț”, mi-am amintit și că l-am citit (mai mult, l-am studiat la facultate), dar amintirile mele s-au oprit aici, pentru că, în afară de câteva personaje și câteva „scene”, nu mai știu nimic despre carte. Foarte rușinată, m-am dus (precum o șarlă de copil) la Domnul Google să-mi dea să citesc rezumatul. Nu, nu are același farmec ca atunci când citești cartea, dar măcar mi-am reamintit un pic despre ce e vorba. Despre autor, Tanti Wikipedia ne spune așa:

„Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry a fost un poet, jurnalist, aristocrat, romancier și eseist francez, aviator căzut pe frontul antifascist.” 

Mda. Hm. „Monsieur le vicomte, pardonnez-moi”, i-aș zice eu autorului, ce să fac, trebuie să mă împac cu ideea că sufăr de uituceală. Singurul regret este că am citit atât de mult și-mi amintesc atât de puțin. Mulțumesc lui Dumnezeu că măcar îmi aduc aminte despre SENTIMENTUL sau STAREA pe care le aveam atunci când citeam o anume carte. E și asta ceva...

Îmi imaginez niște gânduri?

MOTTO (destul de autoironic): „Imaginația ta este una strategică, ceea ce înseamnă că nu îți lași mintea să zburde fără vreun sens, ci îți place să stabilești obiective. Deseori îți imaginezi tot felul de planuri de viitor și te gândești ce ai putea să faci pentru a le pune în practică. Îți folosești mintea mai mult pentru a vizualiza tot felul de dorințe mărețe, la care visezi de ceva vreme. Nu te oprești niciodată din visare dar, spre deosebire de alții, care rămân doar la acest prag, tu mergi mai departe cu hotărâre. Ceea ce îți imaginezi, tu ai de gând să pui și în practică.”          

(Sursa: https://www.divahair.ro/quiz/)

       Am avut în plan să ies puțin prin grădina de flori din fața casei și, poate, și prin livadă, căci sunt multe treburi de făcut, dar e așa de frig, încât planul meu s-a năruit ca un castel de nisip. Am făcut oarece „treburi gospodărești” prin casă și, venind la blogul meu, am căutat, ca de obicei, cuvintele zilei din dexonline.ro. Paranteză (doar pentru mine): trebuie să încerc să ies din această rutină anostă și plictisitoare. N-am găsit nimic care să-mi „trezească” imaginația, așa că era să mă las păgubașă. Apoi m-am gândit: „Dar, de fapt, ce e imaginația?” Hm, știu ce este, dar nu e rău să-mi reamintesc. Prima dată m-am dus înspre un titlu incitant: „Ce fel de imaginație ai?” Dar m-am păcălit, pentru că era o pagină cu niște chestionare/ teste (englezite și numite, fițos, „quiz”), iar răspunsul lor pentru mine l-am pus ca motto, așa, ca să mă amuz un pic. După ce m-am amuzat, m-am dus la Wikipedia, care mi-a spus mai multe:

👀

„Imaginația ocupă o poziție aparte pe continuumul activității de cunoaștere. Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentării, bazându-se direct pe memorie, pe de altă parte, ea deviază traiectoria care merge spre gândire, făcând o buclă. În psihologie, imaginația se definește ca proces intelectual (cognitiv) de selectare și combinare în imagini noi, elemente din experiența anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experiență. Produsul activității imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte și planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme – inovații, invenții, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice etc.

Tipuri:

Imaginația reproductivă: Este acea formă a imaginației care, pe baza descrierilor verbale și a asocierii cu imagini deja cunoscute, construiește mental imaginea unui obiect, fenomen, situație, existentă în realitate, dar niciodată percepută direct anterior de acea persoană. Citești un text despre junglă și-ți imaginezi jungla în toate elementele ei, deși nu ai fost niciodată în vreo junglă. Cu ajutorul acestei forme de imaginație lecturile literare, științifice capătă viață.

Imaginația productivă: Sau creatoare este forma cea mai înaltă și complexă a imaginației, care elaborează în plan mental un produs nou, inexistent în prezent, dar destul de posibil în viitor. Exemple de imaginație productivă din viața școlară: născocirea de către elev a unei istorii, basm, poveste, mit. În viața practică: imaginea unui aparat nou pe care o elaborează un constructor. Imaginația productivă este o componentă a creativității. Tehnicile de stimulare a creativității sunt valabile și în cazul imaginației productive.

👀
După criteriul relației cu viața reală și a implicării subiectului în rezolvarea unei sarcini de viață distingem: 1) imaginația activă și 2) imaginația pasivă.

Imaginația activă: Este imaginația ce răspunde unor nevoi de adaptare sau de transformare a mediului în care subiectul trăiește și activează, cum ar fi elaborarea de scopuri, proiecte, programe de acțiune, transpunerea în locul altcuiva etc. Această imaginație îi permite subiectului să fie un element activ al vieții și să acționeze în condiții de bună cunoaștere a situației.

Imaginația pasivă: E imaginația prin care subiectul fuge de realitate (de obicei, din cauză că nu o mai acceptă sau nu-l satisface), își formează o altă lume (imaginară, evident) mult mai comodă și mai atractivă decât cea reală. E cazul reveriilor, al viselor diurne, al visării cu ochii deschiși.

👀
După criteriul prezenței intenției și a efortului depus de subiect în vederea realizării actelor imaginative distingem: 1) imaginație voluntară și 2) imaginație involuntară.

Imaginația voluntară: Presupune declanșarea intenționată a procesului imaginativ, subiectul și-a pus în gând să realizeze anumite imagini sau să și le proiecteze și depune efort întru efectuarea acestor acțiuni (elaborarea unui plan sau program, de exemplu).

Imaginația involuntară: Refuză participarea conștiinței subiectului la proiectarea actului imaginativ și la realizarea lui. Actul imaginativ se declanșează de la sine și derulează după o proprie logică. Visul nocturn poate servi drept exemplu de imaginație involuntară. Nimeni nu-și planifică înainte de culcare să vadă vise și, cu atât mai mult, nu le determină conținutul. Visul se întâmplă de la sine. Apare, se derulează, iar persoana este mai degrabă martor, decât agent activ.”

❤ Mi-a plăcut, și chiar am dat cu presupusul despre ce fel de imaginație am, dar am vaga impresie că nu-i prima oară când scriu despre asta. Mda, mai bine să ne amuzăm oleacă:

😊

Discuție aprinsă între soți:

EA:

- Ești un nesimțit și știi ce e culmea?

EL:

- Partea mai înaltă a dealului?

😊

Ca să vezi cine ți-e prieten adevărat, cere-i o sticlă de ulei...

😊

E așa o ceață deasă afară, că la semafor stă un polițist care strigă culorile!

😊

- Cioc, cioc!

- Cine e?

- ANA...

- Ana și mai cum?!

- ANAF!

Gânduri de (și despre) suflet

 

MOTTO: „Nu îl îndoi, nu încerca să îl faci logic, nu îți schimba sufletul după modă. Ci mai degrabă urmărește-ți obsesiile fără încetare!” (Franz Kafka)

 

Dimineața de astăzi a „debutat” aici, la Domnești, cu o ceață groasă și un frig iernatic, dar acum văd că încearcă să iasă soarele. Căutând cuvintele din DEX, m-am minunat, încă o dată, ce puțin îi trebuie sufletului meu ca să se simtă bine. Ca să fiu sinceră, asta nu depinde doar de „starea vremii”, ci de multe alte „variabile” pe care nu le mai înșir aici. Deci, cuvintele:

👀  Cuvântul aleatoriu:

RUPTĂ s. f. (Mold.) (În evul mediu, în Țările Române) Sumă de bani depusă anual de contribuabili în visteria statului. „Scos-au Nicolae-Vodă rupta pe toată țara și pe mazili. NCL II, 299. Și scoasă și ruptă pe țară, de-i aședza pre oameni pre putință.” NECULCE; cf. N. COSTIN. Etimologie: rupe. Cf. adău, ajutorință, răsură, ruptoare, s a t a r a. Sursa: DLRLV (1987). 

💭👆 Îmi amintesc că termenul „ruptoare” era (și mai este, pe alocuri) folosit pentru „durerea de spate”. Interesantă legătură...

RUPTOÁRE s.f. (Înv. și reg.) 1. Rupt (II). 2. (În expr.) Ruptoarea prețului = ruperea prețului. 3. (Înv.) Început, primul pas. – Rupt + suf. -oare. Sursa: DEX '09 (2009).

👀  Cuvântul zilei:
AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea Țărilor Române. – Din lat. ad hoc. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1946, instalarea Curții Internaționale de Justiție la Haga.

👇 Și, chiar dacă suntem la început de aprilie, am să citez mai jos câteva versuri din poezia „Martie” de George Topîrceanu:

„Și e soare
Pe ponoare,
Şi miroase-n vânt a floare
Pe cărările pustii,

Prin stufişurile goale
Năpădite de basmale
Şi de zdrențe stacojii...

Vin ţigăncile grăbit,
Să culeagă pe sub mladă
Flori cu mâzgă de zăpadă
Din huceagul adormit,
Şi s-aducă-n paneraş
Primăvara la oraş:

— Urzicèle, urzicèle,
Ghiocei şi viorele,
Albăstriţe de suhat!
— Iarbă-mare, iarbă-mare,
Să şi-o puie-n scăldătoare
Fetele de măritat...”

FARSE ȘI GÂNDURI...

 

MOTTO:

„Farsă - Minciună căreia încă nu i-au crescut dinții. În gura unui mincinos înveterat, farsa este cea care seamănă cel mai mult cu un adevăr: atunci ea atinge orbita sa maximă excentrică.” 

(Ambrose Bierce, în „Dicționar super umoristic pentru începători și avansați”)

 

     Fiind 1 aprilie, iar afară o zi foarte mohorâtă, cu ploaie și frig, și neavând eu chef de nimic, mi-am propus să mă „păcălesc” singură și să nu scriu astăzi pe blog. Așa, pur și simplu. Dar nu am rezistat, și o să scriu doar câteva „vorbe”, puse sub acest motto foarte plin de adevăr. Poza reprezintă cadoul pe care aș fi dispusă să-l primesc, chiar și de 1 aprilie. Dar nu. Știu că e doar o fantezie, așa că aștept răbdătoare pensia...

👀

Iată ce am găsit despre 1 aprilie pe https://alba24.ro/:

„Una din explicațiile acestei tradiții este următoarea: în anul 1564, regele Carol al IX-lea al Franței ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obișnuia să se împartă cadouri, s-a continuat împărțirea de cadouri și după anul 1564, dar sub forma unor farse și glume nevinovate. (...) Obiceiul de a păcăli ar data din timpul Romei Antice, spun unii istorici, şi ar fi fost inclus în cadrul serbărilor „Hilaria”, pe care romanii le organizau pe 25 martie. Râzând şi glumind, romanii celebrau echinocțiul şi instalarea primăverii, care de multe ori joacă feste şi păcălește oamenii cu schimbări bruște şi capricioase ale vremii.”

     Cam atât!