Gânduri care încearcă să fie poznașe

 

MOTTO: „Copilăria nu este de la naștere până la o anumită vârstă, iar la acea anumită vârstă copilul a crescut și ia toate lucrurile copilărești și le pune la o parte. Copilăria este regatul unde nu moare nimeni.” (Stephanie Meyer)

👀

Totul a pornit de la o „știre” pe care am citit-o (credeți-mă, fără să vreau), cum că Smiley și Delia au descoperit că suferă de Sindromul Peter Pan. Măi, să fie, chiar așa?! M-am dus imediat să văd ce e cu chestia asta, deși intuiam eu câte ceva, așa, din experiența proprie. Wikipedia mi-a zi că „Sindromul Peter Pan este o afecțiune popularizată de psihologul Dan Kiley în 1983 și se referă la adulții care se comportă ca un copil sau adolescent și sunt incapabili să-și asume responsabilitatea acțiunilor lor și să se comporte conform vârstei lor biologice, deși au un nivel de inteligență peste medie. Este întâlnită în special la bărbați .Numele vine de la personajul omonim, Peter Pan, care refuză să crească și preferă să se închidă în lumea copilăriei.” Mofturi, mon cher! Toți avem, când și când, suflet, naivități, incuri, sentimente ca ale unui copil. Din păcate, unii dintre noi avem uneori și minte de copil...

👯
Am trecut rapid la cuvintele „de vineri”...

Cuvântul aleatoriu este SIMIGÍU, simigii, s. m. Persoană care face sau vinde simiți, covrigi, plăcinte. – Din tc. simitçi.

👇 Cuvânt care vine de la: SIMÍT, simiți, s. m. Covrig turtit făcut din cocă mai moale, presărat cu semințe de susan. – Din tc. simit. Sursa: DEX '09 (2009).
Cuvântul zilei este ILUZIONÍSM s.n. 1. Profesiunea iluzionistului; spectacol, număr prezentat de iluzionist; scamatorie. 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. illusionnisme. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În anul 1983, David Copperfield a făcut să dispară Statuia Libertății în fața unui public martor aflat pe o platformă de pe care puteau analiza fiecare detaliu al spectacolului.

😎 Cea despre care voiam de fapt să scriu, căci îmi zumzăie în minte de câteva zile, este revista „Arici Pogonici”. Mi-am făcut „cercetările” (căci la amintiri nu prea puteam apela, eram prea mică atunci când exista revista) și m-am dus tot la Wikipedia, care mi-a spus cam așa:
„Luminița a fost o revistă destinată școlarilor mici, fondată în anul 1953 și publicată la București, de-a lungul perioadei comuniste din România. (...) Revista era editată de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor (ulterior Uniunea Tineretului Comunist). Avea în grijă publicarea periodicului pentru preșcolari „Arici Pogonici”. (...) În ședința Secretariatului CC al P.C.R. din ziua de 18 octombrie 1977, Nicolae Ceaușescu spunea: Și revista "Luminița" și-a îmbunătățit conținutul?! Hotărârea conducerii de partid a stabilit că trebuie să-și îmbunătățească conținutul, dar, după cum este prezentată aici, este greu de spus că s-a respectat hotărârea. ... Am stabilit ca să păstrăm revista "Luminița", cu caracter general, și în loc de revista "Arici Pogonici" să facem o revistă cu un conținut nou.”

😕 Nu, citatul acela din Marele Cârmaci nu l-am lăsat în text din masochism, are oarece conexiune, în mintea mea, dar nu mai insist asupra ei. Nu știam de la ce i-a venit numele revistei dar, în afară de găsirea unui cuvânt care rimează cu „arici”, nu prea văd ce legătură are conținutul ei cu POGONÍCI, pogonici, s.m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, sb. pogonić. Sursa: DEX '09 (2009).

😔 Deci:

„Arici Pogonici a fost o revistă periodică pentru copii preșcolari și de curs primar, cu caracter de album ilustrat, cu benzi desenate în culori, format A5 pe orizontală,editată de revista „Luminița” în România comunistă. A apărut pentru prima dată în 1957 (de facto, la sfârșitul anului 1956) și și-a încetat apariția în 1980. Revista era mai puțin violent ideologizată și politizată decât alte reviste pentru copii din epocă. Predominau subiectele ludice sau poveștile "de aventuri" destinate copiilor mici (având drept personaje animale antropomorfizate etc.). Benzile desenate propriu-zise ocupau doar o parte din paginile revistei, erau publicate și texte tipărite, eventual cu o ilustrație în afara textului: mici povestiri, glume, snoave, texte în versuri, ghicitori, desene independente (așa-zise "caricaturi" cu legendă explicativă, ludică sau burlescă, de regulă). (...) 

✊ Nu mă pot abține să nu mai explic încă un cuvânt, deși domniile voastre îl cunoașteți: BURLÉSC, -Ă, burlești, adj., s. f. 1. Adj. De un comic excesiv, grotesc, extravagant și adesea vulgar. ◊ Teatru burlesc = tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere. 2. S.f. Compoziție muzicală de mici proporții, cu un pronunțat caracter umoristic. – Din fr. burlesque, it. burlesco.

💫 Și finalul textului, absolut apoteotic: 

(...) În ședința Secretariatului CC al P.C.R. din ziua de 18 octombrie 1977, Nicolae Ceaușescu spunea: „Și revista "Arici Pogonici", care este o revistă foarte ușoară, necesită măsuri serioase de îmbunătățire, mai ales că am stabilit s-o transformăm în "Șoimii patriei". (...) Am stabilit ca să păstrăm revista "Luminița", cu caracter general, și în loc de revista "Arici Pogonici" să facem o revistă cu un conținut nou.” În anul 1980, revista "Șoimii Patriei" înlocuiește Arici Pogonici.

😉 Ajunge, e cazul să zâmbim oleacă:

Dialog într-o farmacie:
- Fiți amabilă, veți iodură de potasiu?
- Din păcate, nu. Nu mai avem...
- Dar vreun înlocuitor?
- Da. Viagra!
- Nu pricep, doamnă dragă, cu ce mă ajută Viagra dacă pică bomba atomică?
- Păi, nici iodura de potasiu nu vă ajută, dar măcar cu Viagra muriți cu demnitate...