Gânduri ca leac pentru mohoreală

 

    Am început să scriu de ieri. Vreme mohorâtă. Gânduri mohorâte. Azi a ieșit Soarele și gândurile mele s-au mai înseninat. Am vrut să depăn niște amintiri din timpul copilăriei, primii ani, petrecuți la bunicii mei de la Retevoiești. Nu era acolo CAP, spre deosebire de alte locuri din zonă, unde niște activiști fanatici au distrus viața multor oameni. Totul era diferit. Parcă erai în altă lume. Dar erau și acolo niște „cote” mari de dat Statului. Taica îi bombănea pe comuniști, adresând oarece injurii la adresa mamelor lor. Mâncare la la maica, mai rar... Îmi amintesc și acum gustul unor mâncăruri. Friptură de gâscă sigur am mâncat acolo, dar chiar nu îmi mai amintesc gustul. Mă rog, mai dă și memoria afectivă niște rateuri, nu? Cuvântul zilei de azi e:

MONEGÁSC, -Ă, monegasci, -sce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația principatului Monaco sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține principatului Monaco sau monegascilor (1), privitor la acest principat sau la monegasci. [Pl. și: monegaști, -ste] – Din fr. monégasque, it. monegasco.

Iar cuvântul aleatoriu (a cărui sonoritate mă încântă) este:

Povestelnic, ~ă [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 152 / V: (reg) povis~ / Pl: ~ici, ~ice / E: povesti + -elnic] 1-2 smf (Reg) Povestitor (1-2). 3 a (Trs; d. oameni) Vorbăreț. Sursa: MDA2 (2010)

Poezia de mai jos am găsit-o pe Facebook și o trec aici pentru aducere aminte:

Pandemia animalelor

„O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent
Și ce era pe punctul să intre-n faliment,
Se da de ceasul morții, de foame să nu crape
Și din dificultate cu chiu cu vai să scape.
Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe,
În tril de păsărele și chiorăit de mațe
Și adormi de foame, ca anesteziată,
Când se trezi deodată subit înviorată.
Pesemne că visase cuvântu-acela magic…
Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic,
Luă din farmacie fără regret sau frâu,
Purcoi de laxative și le-aruncă în râu,
Mai sus de locul unde veneau când li-era sete,
În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete.
Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte,
În pragul farmaciei exact ca înainte.
După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie,
Că fiarele în masă aveau pântecăraie
Și au venit degrabă, aproape-n agonie,
Să ceară tratamente și sfat la farmacie.
Vulpița cea vicleană le asculta pe toate,
Le întreba de dietă, de-au labele curate
Și, cu cinism, le scoase brutal din letargie,
Spunând că în mod sigur e caz de pandemie.
Le-a dat pastile scumpe, la preț exorbitant
Și sticle , chiar canistre cu mult dezinfectant,
O mască de protecție să-i apere de boală
Și să păstreze strașnic distanța socială.
Le-a osândit să șadă în aspră carantină
Și le ducea ea leacuri la ei în vizuină,
Iar bietele-animale, naive și neroade ,
Spuneau în gura mare: „Ce vulpe cumsecade!”
Odată la trei zile, mai arunca în ape,
Cu plasa, purgative de-au început să crape,
Bătrânele-animale, ce n-au imunitate,
Ba chiar catalogate cu comorbiditate.
De-atâta pandemie, de diaree, chin,
Veni după o vreme vulpița c-un vaccin,
Un fel de apă chioară băută din pocal
Și-ajunse infractoarea erou național.

Morala 1

În vremi de pandemie, puhoi de lume piere,
Iar unii la butoane fac din venin, avere.

Morala 2

Când lumea stă închisă în neputință surdă,
Profită demnitarii, își fac de cap și zburdă.

Morala 3

Decât să bei din apă în vremi de pandemie,
E mult mai indicată o cură cu tărie!”

P.S. Păcat că autorul a dat-o anonimă. Sau, poate, e mai bine așa...

 

Bancul de azi. L-am mai scris, dar eu mă amuz de fiecare dată. Și el are un fel de morală:

O pereche de japonezi se ceartă. Ea:

– Okita tsa ua ka maji tsu!

Soțul răspunde, nervos:

– Tokaa anji rooki sakaa nji to!

Ea începe să plângă și, printre suspine, îi spune:

– Takato go nogutu, kemi ma tso aa. Anka to nooku sa.

El o strânge în brațe, o sărută și îi spune:

– Katoo na. Asaaki gwa ta ne!

Și noi stăm și citim prostiile astea, de parcă am înțelege japoneza… 

Brambureală de gânduri

 

MOTTO: „Curaj înseamnă să te întorci acasă la miezul nopții, să-ți vezi nevasta așteptându-te, furioasă, cu un măturoi în mână şi să o întrebi: „Încă mai faci curat, sau tocmai te pregăteai să decolezi?” (Anonim)

     Ca să parafrazez motto-ul, am să zic că, în cazul meu, curaj înseamnă să mă așez la masa de scris, să vin aici la blogul meu și să nu am nicio fărâmă de inspirație. O să mă ocup numai de cuvintele date azi de dexonline.ro, căci ale mele slove sunt pierdute printre neuronii înghețați și ușor gripați. Dar înainte, tot o să spun că, după o ninsoare de o zi și o noapte, afară e acum mai multă zăpadă decât a fost toată iarna. Deh, asta e! 

Cuvântul aleatoriu:

SEMÉM, sememe, s. n. (Lingv.) Unitate de semnificație a unui cuvânt alcătuită din mai mult seme. – Din fr. sémème.
SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. seme. Sursa: DEX '09 (2009)

NOTĂ: Poate sunt eu cam bramburită la minte astăzi, dar cele două definiții de mai sus pot fi o ilustrare a zicerii „a fi lămurit buștean”. Nu am energie să caut mai departe ce-i cu semele și cu sememele astea, zău!
Cuvântul zilei:

Zăpădoc sn [At: V. ROM. decembrie 1964, 38 / Pl: ? / E: zăpadă + -oc] (Rar) Cantitate mare de zăpadă (1). Sursa: MDA2 (2010). Cheia alegerii: În 1888, o furtună masivă de zăpadă, ce a durat trei zile și jumătate, a paralizat coasta de est a Statele Unite. La sfârșitul vremii rele, ​se înregistrează ​aproximativ 400 de decese. 

 

NOTĂ: Nu știam cuvântul... Pe la noi nu-i chiar zăpădoc, dar cu siguranță că toate ziarele vor scrie, în disperare, despre ninsori abundente, drumuri impracticabile, și multe alte chestii alarmiste și panicarde.

 

BANC:

Ion nu putea să-și repare mașina, era foarte nervos și înjura de toți dracii. Trece pe drum preotul și îi spune: 

- Fiule, nu mai înjura, roagă-te!

Jenat, Ion începe să spună o rugăciune, iar mașina pornește ca din minune.

La care preotul:
- Ei, fir-ar a dracu' de treabă!

::J

Gânduri ușor chiaune

    

 

MOTTO: „Să recunoaștem: niciunul dintre noi nu suntem pe cale să ajungem într-un stadiu al vieții lipsit de dezamăgiri. Nu ne putem aștepta să fim la adăpost de orice fel de mărunțișuri. Dezamăgirea este o parte din viață, una cu care trebuie să ne descurcăm.” (Joyce Meyer)

     Vaaaai, nu am mai scris nimic pe blog de vreo patru zile. Nu se poate! Azi tot aveam de gând să scriu. Despre cu totul altceva, desigur. Dar, când m-am trezit, pe la șase dimineața, și m-am uitat pe geam, am văzut că ninge, peisajul este din nou, ca să zic așa, „hibernal”, ce mai, e o zi de iarnă. (Nu știu dacă asta e sau nu „zăpada mieilor”, dar să zicem că e). M-am bucurat, însă moderat. Și am exclamat, imitând vocea dulcică și cam plină de falsă bucurie a Andreei Marin: „Suprize, surprize!” Asta pentru ca să mă autoironizez că am astăzi gânduri și sentimente oprite la jumătatea drumului dintre încântare și o ușoară enervare. Dar n-am timp de gânduri care oscilează, am multe altele de făcut (și, desigur, de gândit), așa că o să scriu cuminte niște cuvinte (luați aminte, am început să scriu un fel de proză rimată, ha, ha!). Și apoi, niște glume, că fac bine la moral.

CUVÂNTUL ALEATORIU:

Chiaun, -ă, chiauni, -e adj. zăpăcit; amețit (de oboseală sau de băutură). Sursa: Argou (2007).

NOTA MEA: Nu-l mai auzisem demult, așa că l-am pus în titlu, că se și potrivește un pic.
CUVÂNTUL ZILEI:

SIZIGÍE s. f. (Astron.) Conjuncția sau opoziția unei planete cu Soarele. ◊ Maree de sizigie = maree care coincide cu Luna nouă sau plină. – Din fr. syzygie. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Pe 10 martie 1982, toate planetele s-au aflat de aceeași parte a Soarelui (dar nu în linie dreaptă). 

NOTA MEA: Chiar nu-l știam...

 

BANCURILE ZILEI:

- Alooo, 112?!

- Da, răspunde operatoarea, care e urgența?

- La vecinul meu chefuiesc vreo douăzeci de persoane și fac gălăgie!

- Dacă n-ai fi fost așa un ciufut, erai și tu invitat!

((()))

Soția: - Ies în oraș pentru vreo două ore. Vrei ceva?

Soțul: - Nu. E suficient ...

((()))

Un tip tocmai voia să-i ceară mâna iubitei lui, când acesta i-a zis:

- Iubi, am o veste bună și una proastă!

- Spune, te rog!

- Păi, vestea proastă e că sunt însărcinată.

- Și vestea bună?

- Nu e al tău, stai liniștit!

Uimiri și gânduri despre ele...

  

MOTTO: „În fiecare dimineață când mă trezesc, îmi spun: „Până aici totul e bine!” (Antonio Curnetta)

    M-am trezit azi la ora 5. Aș zice chiar cinci fără zece. Da, duminica. Cred că gândurile mele arătau cam așa, ca emoticonul pus drept exemplificare. După ce m-am uimit pe mine însămi, am uimit și cafeaua (vă reamintesc de poza aia de pe FB cu o ceașcă cu cafea ce face ochii mari de mirare), am uimit și speriat chiar și pisica din vecini, care se așază (dimineață, prânz, seară) pe pervazul ferestrei de la bucătăria mea, așteptând păpică. Scriitorul italian, citat de mine în motto, are mare dreptate. După ce mi-am zis și eu ceva asemănător, mi-am făcut rugăciunea, și am trecut la activitățile zilnice. Adică, nu chiar zilnice, căci azi e mai mult timp de odihnă, citit, scris, văzut un film. Cum s-ar zice, „program de voie”. Ceea ce mă miră (în continuare) este că, în vremurile când aveam serviciu, tare aș mai fi dormit peste fatidica oră șase, când trebuia să-mi încep ziua. Nu mai caut nicio explicație, logică sau ținând de paranormal, pentru că mi-e cam „lene” și parcă e mai bine așa, să trăiesc în plin mister. O să îmi zic singură „Cănuță, om sucit” și, vorba aceea, „pentru că merit”, îmi fac cadou o poezie a lui Mugur Dumitriu, numită „N-ai tu...”

 

„N-ai tu cai zburați în Lună,

Câte ziduri cresc în mine,

Câte antipământene

Vise pierd, să te privesc,

Nici mansarde mâzgălite

De atâta dor de tine,

Câtă stradă bat aiurea,

Tot sperând să te-ntâlnesc,

N-ai tu vină, câtă lege

Mă condamnă la uitare

Când îți scriu prin parcuri versuri

Pe vreo scoarță de copac,

Și nici sfinți pierduți în stihul

Unei cărți cu dor și doare,

Rătăcită sub cămașa

Unui anticar sărac

Ce visează, de o viață,

Doar perechea ta de brațe

Că l-ar strânge în căderea

De la vreun etaj pustiu…

N-ai tu poezie-n tine,

Câtă simt, de când te știu!”

SIMFONIE DE GÂNDURI ȘI CUVINTE

 

     Scriu azi doar câteva cuvinte. Pentru că nu am vreme, și nici inspirație, dar înainte de cuvintele zilei (acelea date de dexonline.ro), vreau să mai adaug și eu câteva. Și asta pentru că, în această zi de Sâmbăta Moșilor (de iarnă), natura ne-a dăruit, la Domnești, toată gama precipitațiilor: ploaie, lapoviță, câțiva fulgi de nea. Și asta mi-a făcut gândurile să asculte o simfonie a lor, ușor ciudată și afonă, dar totuși armonioasă. Dar acordurile s-au oprit brusc, pentru că mi s-a făcut foame și acum, nu mai aud niciun sunet de gând. Deci, cuvintele:

CUVÂNTUL ALEATORIU este, mă scuzați, DOBITÓC, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, s. n., s.m. și f., adj. 1. S.n. Animal patruped (domestic). 2. S.m. și f., adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din sl. dobytŭkŭ. (Mda...)

CUVÂNTUL LUNII: (Tot) FRAUDĂ. (O, da!)

CUVÂNTUL ZILEI:
OCULTÁ, ocultez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. (Astron.) A suferi o ocultație. 2. A face mai puțin vizibil un semnal luminos, interpunând un ecran. 3. A ascunde vederii, a face să dispară. 4. Fig. A ascunde ceva, a trece sub tăcere; a disimula. – Din fr. occulter. Cheia alegerii: Pe 6 martie 1967 s-a născut Glenn Greenwald, jurnalist, scriitor și, începînd cu 2013, denunțător al programelor de supraveghere în masă derulate de diverse guverne.

Și:

OCÚLT, -Ă, oculți, -te, adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist, ocultistic. Științe oculte - doctrine și practici prezentând un caracter ezoteric și care au ca obiect fenomene tainice, supranaturale inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns, tainic, misterios. (Adverbial) Pe ascuns, în taină. Din fr. occulte.

BANCUL ZILEI:

Un polițist oprește un motociclist care părea că se grăbește cam tare.

- Dar domnule ofițer, spune motociclistul, pot să vă explic...
- Niciun cuvânt! sare ofițerul. Te las să te calmezi la închisoare până când se întoarce șeful meu.
- Dar, domnule ofițer, vreau doar să spun că...
- Ţi-am mai spus să te liniștești. Acum te duc în arest!
Peste câteva ore, ofițerul vine să vadă ce mai face deținutul și-i spune:
- Hai, nu mai fii supărat, din fericire pentru tine, șeful este la nunta fiicei lui. O să vină foarte bine dispus de acolo.
- Credeți? răspunde deținutul. Eu sunt mirele...

Niște gânduri întârziate

   

   

     Zic că astea sunt niște „gânduri întârziate”, pentru că am vrut să le scriu de la începutul lui martie. Ar fi fost frumos: prima zi din săptămână, prima zi din lună, prima zi de primăvară, soare, muguri, fluturași, cald, ciripit de păsări, bla-bla-bla. N-am avut timp. Nici chef. Până și cuvintele publicate de dexonline.ro le-am părăsit, iar acum mă simt ca un elev care nu și-a făcut temele. Adică, vorbesc de un elev conștiincios, de pe vremea mea, căci în ziua de azi cred că au cam dispărut temele, și a dispărut sentimentul de vinovăție, odată cu rușinea și bunul simț. Am scris acum, așa, grăbită și „întârziată”, pentru că de dimineață, când trebăluiam, mi-a venit o idee care, la început, m-a făcut să râd cu lacrimi (și să mă autoironizez cu drăgălășenie), dar pe urmă, mărturisesc, m-a întristat un pic, chiar mi-a adus niște lacrimi în ochi. Această idee este că eu m-am obișnuit așa de mult ca lumea să bârfească, să fie rea, prefăcută, să jignească sau să inventeze minciuni răutăcioase, încât când cineva îmi adresează vorbe bune și frumoase, mă apreciază, mă laudă, sau îmi face un compliment, am tendința să fiu suspicioasă, neîncrezătoare, îmi vine să mă uit în jur, cu gândul că poate sunt la „Camera ascunsă”. Și nu e bine că am permis să ajung aici, să mă complac în a simți așa ceva, trebuie să iau măsuri drastice. Bun, să trec la „făcut temele”:

POEZIA DE MIERCURI

„Degeaba vine primăvara

Atâta iarnă e în noi

Că martie se poate duce

Cu toți cocorii înapoi.

În noi e loc numai de iarnă

Vom îngheța sub ultim ger

Orbecăind pe copci de gheață

Ca un stingher spre alt stingher.

Și vin din patriile calde

Cocorii toamnei ce trecu

Și cuiburi și-au făcut la streșini

Și lângă mine nu ești tu.

 

Schimbări mai grave cât moartea

Au fost și sunt și vor mai fi

La mine-n suflet este vifor

Și vin nebuni să facă schi.

Și ninge până la plăsele

Zăpada-mi intră-n trupul tot

Un dans de oameni de zăpadă

Ce-mbrățișarea n-o mai pot.

În noi e iarnă pe vecie

Doi foști nefericiți amanți

Ia-ți înflorirea, primăvară

Și toți cocorii emigranți.

Primăvară, care-ai fost

Nu veni, n-ai nici un rost

Poți să pleci, suntem reci

Iarna ni-i pe veci.”

Adrian Păunescu („Antiprimăvara”)

***

BANCUL DE MIERCURI:

Nevasta, surprinsă de venirea soțului, și-a ascuns amantul în dulap. Noaptea, amorțit, ăsta îmbracă o haină de blană din dulap, și dă să iasă tiptil–tiptil. Soțul aude, se trezește, și-l vede:
- Tu cine mai ești, măi?
- Sunt o molie!
- Și cu blana ce-i? Unde-o duci?
- Păi, o mănânc acasă...

***
CUVINTELE DE MIERCURI: 

 

Cuvântul lunii (vezi imaginea de mai sus):

FRÁUDĂ, fraude, s. f. (Jur.) Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis Sursa: DEX '09 (2009).
Cuvântul zilei:

MANGRÓVĂ, mangrove, s. f. Formație vegetală tropicală alcătuită din arbori și arbuști, caracteristică țărmurilor maritime mlăștinoase, inundate în timpul fluxului. – Din fr. mangrove. Sursa: DEX '09 (2009)

Cheia alegerii: Ziua Internațională a Faunei Sălbatice. Pădurile de mangrove stabilizează ecosistemul de coastă, împiedică eroziunea și găzduiesc diverse specii de pești, păsări și animale.

Cuvântul aleatoriu:
ȘIÍSM, s. n. Curent apărut în islam în a doua jumătate a sec. VIII, care nu recunoaște sunna, principalul motiv al separării de sunniți fiind acceptarea lui Ali, ginerele lui Mahomed, ca urmaș legitim al acestuia. – Din fr. chiisme. Sursa: DEX '09 (2009)