Cumpene de gânduri

  

MOTTO: „Una dintre pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi.” (Platon)

    Apropo de titlurile tâmpite despre care făceam vorbire ieri (sau alaltăieri, nu mai știu, căci am început să scriu cam des și, uneori, cam degeaba  sau, cum se mai zice, „în dorul lelii”), uite ce citesc azi pe YAHOO: „Românii născuți între 1954 și 1980 primesc bani” (Cu subtitlul: Există români care câștigă milioane de euro de acasă, folosind această „buclă pentru bogăție”). Nici n-am citit articolul, căci nu merită zece minute din timpul meu. Cum pot publica aberațiile astea?! Și de ce 1954? Și de ce până în 1980/ Mă rog, azi nu vreau să mă mai gândesc la asta, mă voi gândi altă dată, și oricum cred că nu voi găsi răspuns la întrebările de mai sus. Azi vreau să cuget dacă mâine merită sau nu nu să merg să votez. Nu vă expun procesul îndelung de cumpănire a argumentelor pro și contra (nici imprecațiile ce-mi trec acum prin minte), o să vă spun mâine care a fost rezultatul. Acum îmi voi pregăti ghetuțele (deh, în zadar, dar visez și eu...) și voi încerca să gândesc cât pot eu de pozitiv, având în vedere situația în care suntem. Hai că mi-au dispărut și puținele gânduri cu care m-am așternut azi la scris. Asta e, îmi spun niște glume și plec:

Două blonde stau de vorbă:

– Auzi, fată, aseară am fost cu soțul meu la o licitație!

– Da!? Și cât ai luat pe el?

&&&

Discuție între doi tipi:

– I-am cumpărat soacră-mii un șampon din ăla cu „volume control”.

– Și, cum e?

– Nu e bun de nimic, încă o aud!

&&&

Un șofer neatent, care conducea un TIR, rămâne blocat sub un pod.

După puțin timp, sosește poliția:

- Ce faci, dom'le, ai rămas blocat sub pod?!

La care șoferul, nervos, răspunde:

- Nu, duceam podul undeva și am rămas fără benzină!

&&&
– Cum te-ai îmbogățit în America?

– Să vezi, eram copil și aveam doar doi cenți în buzunar. Am cumpărat cu ei două mere murdare. Le-am spălat și le-am vândut cu patru cenți fiecare. Apoi, am cumpărat patru mere…

– Ei, și apoi?

– Apoi a murit o mătușă care mi-a lăsat moștenire un milion de dolari.

GÂNDURI DICHISITE

   

   În loc de motto: „Disimularea este acel comportament uman prin care se ascunde adevărata față a unui lucru, a unei situații, dându-i o aparență înșelătoare din diverse motive.” (rasfoiesc.ro)

 

     De câtăva vreme (cam de pe la sfârșitul lui 2019 și până în prezent), am observat că eu practic cu mare avânt această disimulare. Față de alții. Pe mine nu mă mint și, în fața lui Dumnezeu, când mă rog, spun adevărul. Dar nici pe ceilalți nu pot să zic că-i mint, numai că le prezint o fațetă a mea care bravează și e plină de sfaturi și încurajări, pentru că fiecare are necazurile lui și mă gândesc că nu-i în regulă să-i mai încarc și cu ale mele. Ca să exemplific (într-un mod mai hazliu), aparența mea este ca în prima poză (totul luat parcă în joacă, glume, vorbă multă, suflet de copil, „totul-va-fi-bine”), dar de fapt am momente când mă simt ca în a doua poză, cea de la sfârșitul postării (cu angoase, cu un pic de teamă, singură, amărâtă, dezamăgită etc.). Cred că ați prins esența, domniile voastre, așa că trec la cuvintele de azi. De fapt, de la primul cuvânt, cel ALEATORIU, mi-a venit ideea. Gândurile mele sunt mereu sincere, le aștern aici cu sinceritate, dar sunt un pic dichisite. Deci:

DICHÍS, dichisuri, s. n. (Pop. și fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (de mică importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. 2. Podoabă, găteală, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv).
DICHISÍ, dichisesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti, a se ferchezui; (peior.) a se găti excesiv. ♦ Tranz. A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din ngr. diíkisa (aor. lui diikó). Sursa: DEX '09 (2009)

Cuvântul zilei:
PREZUMȚIÓS, -OÁSĂ, prezumțioși, -oase, adj. (Livr.) Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus (după prezumție). Sursa: DEX '09 (2009).Cheia alegerii: S-a născut în 1922 actorul francez Gérard Philipe, cunoscut mai ales pentru filmele Mănăstirea din Parma și Fanfan la Tulipe. Printre rolurile sale se numără și cel din filmul „Orgolioșii”.

   M-am gândit, citind cuvântul ăsta, că eu nu sunt deloc așa (ba, „la din contra”), deci i-am căutat antonime. N-am găsit decât „modest”. Aferim!
(Modest ≠ arogant, fudul, încrezut, infatuat, înfumurat, îngâmfat, lăudăros, mândru, orgolios, trufaș, vanitos, prezumțios, semeț).

Niște gânduri despre niște titluri tâmpite

  

MOTTO: „Sărmana limbă românească! Nu mai este cum ar fi trebuit să fie, o plantă cultivată! A ajuns o buruiană sălbatică!” (Ion Luca Caragiale)

    V-am mai zis, domniile voastre, că în ultima vreme chiar nu mai citesc mai nimic de prin ziarele online (căci din celelalte, în Domnești, moderna și frumoasa mea comună, cam de prin anul 2018, nu se mai găsesc, decât dacă-ți faci abonament la Poșta Română, dar mai bine, nu). Nu mai citesc pentru că multe articole sunt inepte, n-au nicio legătură cu titlul (mai ales dacă acesta începe cu: Șoc, Bombă, Incredibil, Cutremurător), nu citesc pentru că multe știri sunt false, nu citesc pentru că limba română a devenit o bătaie de joc pentru orice nechemat care-și spune „ziarist”, nu citesc pentru că mă enervează și, mă rog, din multe alte motive...

   Dar astăzi am zărit cu coada ochiului un titlu care m-a făcut să respir greu vreo trei minute, precum tipul ăla malefic, cu cască neagră, Darth Vader, din celebrul film „Războiul stelelor”. Dar nu respiram greu pentru că voiam să „rup pisica-n două”, ci doar din cauză de nervi și de indignare. Iată ce titrează playtech.ro: „Influenceriță, găsită moartă chiar pe 1 decembrie într-un tufiș. Familia e în stare de șoc.” Știrea e repetată și pe dcnews.ro: „Influenceriță CELEBRĂ, găsită moartă în șanț. Mama sa crede că e o crimă.” Urmează, tot aici, alt titlu (la fel de tâmpit ca celelalte): „Influenceriță găsită moartă, într-un canal.” (E vorba însă de o altă persoană). Și, de asemenea, apare pe stirilekanald.ro: „Șocant: O influenceriță a fost găsită moartă pe marginea unui drum.”

   Zău?! „Influenceriță”?! Am mai întâlnit până acum niște aberații englezite de tipul „bloggeri, bloggerițe”, vloggeri, vloggerițe”, „piariști, piariste”, dar asta chiar m-a dat peste cap. Înțeleg că vine de la „influencer”, că e vorba de cineva care, prin ceea ce scrie sau poartă, influențează o anume parte din populația lumii, dar eu, deși credeam despre mine că sunt o minte cât de cât deschisă, refuz să mă las influențată de cineva care nu-și poate găsi un nume ceva mai românesc și care nu-și cunoaște bine limba maternă. Hai, mai lăsați-mă! Și zic așa, ca să nu vorbesc /scriu vreo chestie imprecatorie.  Titlurile astea m-au enervat aproape la fel ca denumirea emisiunii aceleia, „Chefi la Cuțite”. „Chefi”? Ce-i asta, pluralul greșit de la „chef” (adică, „poftă” sau „benchetuială”), pentru că franțuzescul „chef”, despre care-i vorba de fapt, are pluralul „chefs”. Pentru cine nu știe, „Chefi la Cuțite este un cooking show românesc, care a fost difuzat prima dată pe martie 2016, de către canalul de televiziune Antena 1”. (Wikipedia). „Cooking show”, măi tanti Wikipedia? Se poate? Până și mătăluță?

Gânduri care se roagă

      Asta am vrut să scriu ieri. Pornind de la poza asta găsită pe FB. Textul e în portugheză, dar sună așa de frumos... Și mi-a amintit despre o rugăciune ce-mi place. Pe urmă, ieri, am văzut că e Ziua României și am amânat scrierea pe azi. Când am deschis acum vreo oră laptop-ul, am constatat că cei de la GOOGLE au declarat deschis sezonul Sărbătorilor de iarnă. (Vin... sărbătorile/ Vin... sărbătorile/ Vin...) Mda. Asta e, trebuie să-și facă și ei datoria. Dacă în ceilalți ani, în această perioadă, mă simțeam cam singură pe lume, ei bine, vă închipuiți, domniile voastre, cam cum mă simt acum. SINGURĂ, în plină pandemie, într-un furnicar de zvonuri și de știri false, în plină campanie electorală. Și nici măcar nu ninge. Așa că mă rog. Azi, rugăciunea despre care făceam vorbire, scrisă de Niebuhr. (Karl Paul Reinhold Niebuhr a fost un teolog reformat american, eticist, comentator despre politică și afaceri publice și profesor la Seminarul Teologic al Uniunii mai mult de 30 de ani. Sursa - Wikipedia). Iată „Rugăciunea seninătății”:
„God, give me grace to accept with serenity

the things that cannot be changed,

Courage to change the things

which should be changed,

and the Wisdom to distinguish

the one from the other.
Living one day at a time,

Enjoying one moment at a time,

Accepting hardship as a pathway to peace,

Taking, as Jesus did,

This sinful world as it is,

Not as I would have it,

Trusting that You will make all things right,

If I surrender to Your will,

So that I may be reasonably happy in this life,

And supremely happy with You forever in the next.
Amen.

   „Rugăciunea serenității” a fost scrisă de teologul american Reinhold Niebuhr (1892–1971), una care, la origine, punea curajul pe cel dintâi loc: „Tată, dă-mi curajul de a schimba ceea ce trebuie să fie schimbat, seninătatea de a acceptă ceea ce nu-mi stă în putere (de a schimba), și luciditatea de a deosebi una de cealaltă”. Niebuhr a creat această rugăciune în anii 1932-1933. Ea s-a răspândit rapid, adeseori fără a-i mai fi atribuită lui Niebuhr, în diverse grupuri bisericești între anii 1930 și 1940, și a fost adoptată și popularizată de Alcoolicii Anonimi și alte organizații, programe de recuperare în 12 pași. O altă versiune, binecunoscută înainte de 1951, includea și termenul "grație":
„Doamne Dumnezeule, dăruiește-mi grația 

de a accepta cu serenitate (seninătate)

lucrurile care nu pot fi schimbate,

Curajul de a schimba lucrurile

care pot fi schimbate,

Și Înțelepciunea de a distinge

unele de celelalte.
Trăind, pe rând, fiecare zi,

Bucurându-mă de fiecare clipă a timpului,

Acceptând străduința ca o cale către pace,

Luând, așa cum a făcut Iisus,

Această lume păcătoasă așa cum este,

Și nu așa cum aș fi vrut să fie,

Încrezându-mă că Tu vei face toate lucrurile bine

Dacă mă supun voinței Tale,

Astfel încât să fiu cât se poate de fericit în această viață

Și suprem de fericit cu Tine în cea următoare.
Amin.
   Această rugăciune se aseamănă cu gândurile, ideile altor învățați, filosofi, din timpuri anterioare. (...) Desigur, în primul rând este vorba despre stoici, îndeosebi despre Epictet, care scria, „Folosește-te cât poți mai bine de ceea ce-ți stă în putere, și lasă restul împrejurărilor să se petreacă de la sine. Unele lucruri depind de noi, iar altele nu depind. Opiniile noastre ne aparțin, la fel impulsurile, dorințele, aversiunile noastre, pe scurt, orice ne stă în putință. Corpurile noastre nu depind de noi, și nici posesiunile noastre, reputația noastră, statuturile noastre publice, sau, așa cum este, orice nu poate fi influențat de noi înșine”.

    Asta este. Îmi cer scuze, dar nu mai știu de unde am „furat” cele scrise mai sus, căci nu mi-am notat la timp. Dar sunt într-o perioadă (scurtă, trag eu nădejde) când uit mai des, mă auto-compătimesc mai des, sunt mai fără inspirație ca de obicei, mă simt mai fără rost ca de obicei, dar continui să-mi fac singură curaj („Zoe, Zoe, fii bărbată!”) și, bineînțeles, să mă rog...

Gânduri festive care au cam „înghețat”...

 

În loc de motto: „Ziua Naţională a României va fi sărbătorită marți în ceremonii restrânse, fără public, din cauza măsurilor restrictive impuse de pandemia de coronavirus, transmite Agerpres.”

 

    Aveam de gând să scriu despre cu totul altceva, dar am amânat pentru mâine. Noroc că m-am uitat în notițele mele cu „Amintește-ți, Lavinia” și, bineînțeles, pe Facebook, pentru că uitam că azi e prima zi a lui decembrie și ZIUA ȚĂRII. Păi, urări de bine României, urări de bine și nouă, românilor. Mda, recunosc că stau mai mult decât prost cu inspirația, așa că citez și eu dintr-un articol:

(...) În Bucureşti, aproximativ 150 de militari din Ministerul Apărării Naţionale vor participa la ceremonia oficială în format restrâns, organizată la Arcul de Triumf. Potrivit MApN, pe timpul ceremoniei se va ţine un moment de reculegere în memoria eroilor români căzuţi pe câmpurile de bătălie pentru reîntregirea neamului românesc şi a victimelor virusului SARS-CoV-2, vor fi trase 21 de salve de tun, iar preşedintele Klaus Iohannis va depune o coroană de flori şi va susţine o alocuţiune. Cu ocazia Zilei Naţionale, reprezentanţi ai Armatei României vor participa, la solicitarea şi cu sprijinul autorităţilor locale, la pregătirea, organizarea şi desfăşurarea de ceremonii de mică amploare în unele garnizoane în care sunt dislocate mari unităţi şi unităţi militare, iar militarii aflaţi în misiune în afara teritoriului naţional vor desfăşura ceremonii militare în cadru restrâns. De asemenea, drapelul naţional va fi arborat în toate instituţiile militare din ţară, iar la bordul navelor maritime şi fluviale se va ridica Marele Pavoaz. (Sursa: g4media.ro; sursa foto: Inquam Photos/ Octav Ganea).