„Ala, bala, portocala” prin gândurile de azi

MOTTO:

„Ala, bala, portocala,

Ieși, fetiță, la portiță,

Că te-aşteaptă Talion,

Talion, fecior de domn:

Cu cercei, cu ghiocei,

Cu mărgele, cu inele,

Cu un pumn de-alunele,

Pe pofta inimii tale...

Cioc, boc, treci la loc!

Ala, ala, portocala

Ce-ai mâncat de te-ai umflat

Șapte pite şi-un butoi

Şi-un cățel de usturoi.”

    Chiar nu aveam idee despre ce voi scrie azi, dar a fost destul să mă gândesc că voi „da cu banul” sau voi face ca în jocurile acelea de la Grădiniță în care învățam să numărăm, cântând, sau făceam cunoștință cu vreun cuvânt nou, că ideea a și venit, în fugă. Ceea ce am pus drept motto sunt versurile dintr-un fel de „folclor al jocurilor pentru copii”, deci o versiune veche a lui „Ala, bala, portocala”. Pe urmă, mi-am tot căutat printre notițele mai vechi, nu m-am putut hotărî asupra unui subiect, ca de obicei, așa că am murmurat „Cioc, boc, treci la loc” și m-am hotărât că azi voi „sparge” tiparul, sau, ca să mă exprim mai plastic, voi „rupe mâța în două” și voi scrie oarece nimicuri, pentru că, nu-i așa, are și neuronul meu dreptul să ia o pauză de la studiu, creație sau întrebări existențiale, și doar să „se râdă”, să-și consulte horoscopul și să moțăie. Deci, întâi o glumă:

 

Trei vampiri în turla unei biserici. La un moment dat, unul zice:
- Măi, mie mi-e foame. Mă duc să mănânc ceva...
După vreo douăzeci de minute se întoarce cu fața plină de sânge.
- Ei, cum a fost, îl întreabă ceilalți?
- Vedeți porcu' ăla de acolo?
- Da.
- M-am săturat pe cinste...
Pleacă și al doilea. Vine după treizeci de minute cu fața plină de sânge.
- Ei, cum a fost?
- Vedeți vaca aia?
- Da.
- Am mâncat pe săturate...
Pleacă și al treilea. Se întoarce după două minute cu gura plină de sânge și fără un colț.
- Ei, cum a fost?
- Vedeți stâlpul ăla de-acolo?
- Da.
- Ei bine, eu nu l-am văzut...

 

&

 

     Și, pe urmă, iată ce au de zis astrele despre mine, adică ce mi se va întâmpla în ceea ce-a mai rămas din 2020, (anul Coronavirusului și al Șobolanului de Metal):

Anul acesta, 2020, va fi mai însorit și va aduce un climat mai senin în viața ta de zi cu zi. O astfel de latitudine va permite concentrarea, dar fără grabă. În primul rând, Primăvara va fi dedicată odihnei. Chiar ai nevoie de ea și vei avea nevoie și de forța ta pentru a naviga din nou în această vară, potrivit horoscopului tău chinez 2020 pentru Șarpe. Calmul de la începutul acestui horoscop 2020, vă va oferi posibilitatea de a verifica unde vă aflați în cursul vieții. Aveți senzația că e o afacere neterminată și vă puneți câteva întrebări. Zona profesională se „cântărește” și vreți altceva. Acest lucru este bun, deoarece ușile vi se vor deschide anul acesta. Dar ele nu se vor deschide singure, va trebui să le împingeți ca să se deschidă. Indiferent de situația dvs., veți căuta să vă ușurați constrângerile, pentru mai multă libertate. (Sursa: zodiacul-chinezesc.ro).

&

Balanțele care nu au probleme în viața de familie, au tendința să se auto-saboteze cu îndoieli despre valoarea personală ori să își reproșeze eșecuri și neputințe din trecut etc. Eastrolog.ro le recomandă, însă, tuturor Balanțelor, să țină seama că situațiile care se creează pe parcursul lunii august 2020 și energia planetelor din această perioadă le ajută să se maturizeze emoțional, să se întărească sufletește și să înțeleagă că sunt capabile să răzbată și singure, prin propriile puteri. (Sursa: eastrolog.ro)

Gânduri care merg braț la braț

 

MOTTO: „Dreptul de a ne exprima gândurile înseamnă ceva numai dacă suntem capabili să avem gânduri proprii.” (Erich Fromm)

 

     Am mai spus-o (de câteva ori, dar nu-i bai), că atunci când scriu, pornesc de la un anume gând al meu (sau de la un citat, o butadă, un gând al altcuiva) și acel gând parcă o pornește la plimbare, braț la braț, cu alt gând, spunându-și unuia altuia câte-n lună și-n stele. Și se întâlnesc cu un alt gând, și-l invită și pe el la plimbare și la discuție. Ei bine, azi mi s-a întâmplat cam ca în bancul ăsta cu miriapode pe care l-am afișat eu la începutul postării. Deja gândurile mele nu mai termină să se ia la braț, m-am plictisit, afară a plouat și acum iar se pregătește de o „repriză”, iar Inspirația mea văd că picotește a somn. Așa că o să scriu azi doar cuvintele de ieri din DEX, pentru că nu am avut vreme să le scriu când trebuia și, mai ales, pentru că mie una, recunosc, mi-au fost cam necunoscute două dintre ele. Deci, iată-le:

TAȘÍSM s.n. Direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii, acordându-se un rol primordial „automatismului psihic”. [< fr. tachisme, cf. tache – pată]. Sursa: DN (1986). Acesta a fost cuvântul aleatoriu. Nu-l știam.
&&&
PROZELITISM a rămas cuvântul lunii.
&&&
MĂRÁZ, mărazuri, s. n. (Reg.; mai ales la pl.) Mofturi, nazuri, fasoane. [Var.: maráz s. n.] – Din tc. maraz. Sursa: DEX '09 (2009) Cheia alegerii: S-a născut, în 1969, Jennifer Lopez, actriță, cântăreață, dansatoare, designer, producător și femeie de afaceri americană. Ea și-a căpătat renumele de divă dificilă datorită cerințelor pe care le are pe platourile de filmare. Acesta a fost cuvântul zilei.

 

Și, gluma de azi, care aș zice că nu-i tocmai (de) glumă:

Trei ruși călătoreau în aceeași cușetă a Transsiberianului. Unul dintre ei citea un ziar, în timp ce ceilalți doi spuneau bancuri cu Vladimir Putin. Enervat de faptul că nu putea citi în liniște ziarul, primul rus s-a hotărât să le joace o festă celor doi. A ieșit discret din cușetă și a comandat însoțitorului de vagon trei ceaiuri, cu mențiunea să-i fie aduse exact peste zece minute. A reintrat în cușetă și, după nouă minute, le-a spus celor doi:
– Băieți, ar trebui s-o lăsați mai moale cu bancurile politice în tren. FSB-ul are microfoane în toate cușetele și compartimentele.
– Rahat, hai să fim serioși! Cine a mai auzit de microfoane în trenuri în zilele noastre, mai ales în Transsiberian?
– Serios, hai să vă demonstrez...
După care, a spus cu glas tare: „Domnule maior, trei ceaiuri, vă rog!” N-au trecut decât câteva secunde și însoțitorul vagonului a intrat cu cele trei ceaiuri. Cei doi călători s-au albit la față și n-au mai scos niciun cuvânt până s-au culcat. Dimineața, tipul farsor s-a trezit singur în compartiment. Curios, l-a întrebat pe însoțitorul de tren unde sunt cei doi. Acesta i-a spus că, în timpul nopții, cei doi au fost săltați de tipii de la FSB.
– Bine, bine, dar pe mine de ce m-au lăsat în pace?
– Domnului maior i-a plăcut poanta cu ceaiul.

Legăminte și gânduri adiacente

   

    În vara asta (câtă a mai rămas) mi-am pus în gând să cumpăr și eu niște cărți. Nu am mai făcut-o demult, poate și din lipsă de bani, dar și pentru că am tot primit volume, cadou, unele chiar cu dedicație din partea autorilor. Și, trebuie să mărturisesc, nu prea mai citesc atât de mult ca înainte. Deh!

   Uitându-mă deci la diverse „pagini” de pe Internet, unde se vând cărți online, am dat de prezentarea, pe site-ul Libris.RO (https://www.libris.ro/), a unei cărți a lui don Miguel Ruiz („autor mexican, profesor și șaman”), pe care cred că o voi citi. Păcat că n-am descoperit-o mai devreme. Poate că „legămintele” astea ne par „știute-deja” și destul de greu de pus în practică, dar eu voi aprofunda problema și, poate, mă voi lămuri despre cum să-mi gestionez gândurile, faptele, viața, încercând să fiu mult mai înțeleaptă. Dar acum am selectat aici doar prezentarea cărții, făcută de acest site:

„Având la bază înțelepciunea toltecă străveche, cartea „Cele Patru Legăminte” reprezintă un puternic cod de conduită care ne poate transforma rapid viața, permițându-ne să experimentăm libertatea personală, adevărata fericire și adevărata iubire. Continuând tradiția lui Castaneda, Ruiz distilează esența înțelepciunii toltece, definind în mod clar și impecabil ce înseamnă să trăiești ca un luptător pentru pace în lumea modernă. Iată care sunt cele patru legăminte despre care Ruiz ne vorbește în această carte:

CELE PATRU LEGĂMINTE:

- FII IMPECABIL ÎN TOT CEEA CE SPUI. Nu rostiți decât adevărul. Nu afirmați decât ceea ce gândiți cu adevărat. Nu folosiți cuvintele pentru a jigni sau pentru a bârfi, lucru valabil inclusiv pentru voi. Aplicați puterea cuvântului în sensul adevărului și al iubirii.

- NU LUA NIMIC LA MODUL PERSONAL. Nimic din ceea ce fac alții nu are vreo legătură cu voi. Tot ce afirmă și tot ce fac ei este proiecția propriei lor realități, a propriului lor vis. Dacă deveniți imuni la opiniile și la acțiunile celor din jur, nu veți mai fi victimele unei suferințe inutile.

- NU FACEȚI PRESUPUNERI INUTILE. Căutați în voi curajul de a pune întrebări și de a exprima ceea ce doriți cu adevărat. Comunicați cu cei din jur cât mai clar cu putință, evitând astfel neînțelegerile, tristețea și dramele inutile. Acest legământ este suficient pentru a vă transforma radical viața.

- FACEȚI ÎNTOTDEAUNA TOT CE VĂ STĂ ÎN PUTERI. Nu uitați însă că eficiența noastră maximă se schimbă de la o clipă la alta, la fel cum starea organismului diferă atunci când acesta este sănătos față de momentul când este bolnav. Indiferent de circumstanțe, faceți tot ce vă stă în puteri. Veți evita astfel auto-judecarea, criticile și regretele inutile. 

 

NOTE DE SUBSOL: 

TOLTÉC, -Ă, tolteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație amerindiană din Mexic. 2. Adj. Care aparține toltecilor (1), privitor la tolteci. – Din fr. Toltèques. (DEX 2009).

Carlos Castaneda a fost un autor american. Începând cu „Învățăturile lui Don Juan”, în 1968, Castaneda a scris o serie de cărți care descriu pregătirea sa în șamanism, în special cu un grup a cărui descendență cobora din tolteci. Wikipedia (Engleză)

 

BANCURI (de subsol):

Un musulman devotat se urcă într-un taxi. Foarte politicos, îi spune șoferului să închidă radioul pentru că este împotriva religiei lui să asculte muzică.
- Cum așa, zice șoferul, dar și voi aveți muzică!
- Da, zice musulmanul, dar pe vremea Profetului, nu era muzică vestică. Asta este muzica necredincioșilor...
Șoferul, politicos, îl ascultă și închide radioul, după care trage mașina pe stânga (pentru că erau în Londra!), se dă jos, deschide ușa pasagerului și îi spune:
- Atunci, dă-te jos și așteaptă o cămilă, căci pe vremea Profetului tău nu erau nici taxiuri...

%

El:

- Draga mea, pe o scară de la 1 la 10, cât ești de curioasă?

Ea:

- De unde ai scara?

%

Soțul către soție, nervos:

- Unde ai umblat toată noaptea?

- La amant!

- Te-ai tâmpit?! Ai 58 de ani, treci la somn și lasă fanteziile…

Gânduri două câte două

 

„Cele trei calități principale ale samurailor sunt: loialitatea, onestitatea și curajul.” (Codul Bushido)

   A nu se lua în seamă titlul, l-am pus pentru că-mi place cum sună, dar adevărul este că gândurile mele nu vin niciodată două câte două, vin mai multe și apoi, în înghesuială, câte unul e mai „voinic”, dă din coate și iese în față, de la ăsta imaginația mea sare la altul (care poate că nici nu stă la coadă să-i vină rândul la a fi scris), și tot așa, până mă amețesc pe mine de cap și nu mai scriu deloc. Astăzi, mărturisesc sfielnic și foarte spășită, n-am avut chef să fac treburi, nici prin casă, nici prin grădină (și aveam destule). Am vorbit la telefon cu o prietenă și mi-a zis că e Sfânta Maria Magdalena și că „lumea” nu lucrează în această zi. Ce ușurare! Nu trebuia să mă mai simt vinovată că n-am chef de muncă (ceea ce mi se întâmplă rar, nu vreau să fiu categorisită drept leneșă), și m-am simțit ca în concediu. După ce am mâncat tacticoasă, dar cam cu noduri, la prânz, sub privirea nerăbdătoare a unei pisici din vecini (care vine, la ora mesei, și se cocoață pe pervazul din afară al ferestrei de la bucătărie, își face toaleta, dormitează, aruncându-și din când în când ochii pe geam, așteptându-și „porția” zilnică și privindu-mă, în timp ce mănânc, într-un fel care-mi sugerează că nu are gânduri prea frumoase despre mine), am trecut la scris. Am căutat un motto motivațional, l-am găsit și, fericită, imaginația mea era gata să pleca spre Japonia. Dar, vai, căutând cuvintele de azi, am dat de „căpâlnă” și mi-am adus aminte de istoria vestitelor Fete de la Căpâlna. Am vrut să văd ce mai fac ele acum și am dat de un articol extraordinar de frumos, scris în 19 noiembrie 2016, de către Dorin Țimonea, (articol pe care, cine vrea, îl găsește aici: https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/istoria-legendara-fetelor-capalna). Simptomatic pentru timpurile astea pe care le trăim, când Cultura, folclorul, istoria, talentele, valorile sunt total ignorate, când am dat căutare lui Google (FETELE DE LA CA...), nu m-a lăsat să termin și mi-a completat voios, „de la Capatos” și „de la Caracal”, făcându-mă să spun șoptit vreo două-trei înjurături neaoșe și „delicate”. Nu vreau ca gândul ăsta să-mi stric „wa”-ul, așa că o să trec la cuvinte și la bancuri...

Cuvântul aleatoriu: Căpấlnă sf [At: ȘINCAI, HR. 284/12 / V: ~pắl / Pl: ~ne / E: mg kápolna] (Trs; mgm) Capelă.

Cuvântul lunii: PROZELITÍSM s. n. 1. zel în a face prozeliți. 2. devotament fanatic față de o religie, ideologie, doctrină. (< fr. prosélytisme). Sursa: MDN '00 (2000). Cheia alegerii: Dumnezeu și prozelitism au fost cele mai căutate cuvinte ale lunii! (NOTA MEA: De al doilea cuvânt nu mă îndoiesc, o fi fost căutat, dar stau și mă întreb cine caută, la propriu, nu la figurat, primul cuvânt în DEX?!)

Cuvântul zilei: INEXTINGÍBIL, -Ă, inextingibili, -e, adj. Care nu poate fi stins; care nu încetează. – Din fr. inextinguible. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: S-a născut, în 1955, actorul american Willem Dafoe. A fost nominalizat la premiul „Oscar” pentru rolul lui Vincent van Gogh din filmul „La poarta eternității”.

 

BANCURI:

 Nevasta unui milionar, stă de vorbă medicul care tocmai i-a operat soțul:
- Domnule doctor, mai există speranțe?
- Depinde ce anume sperați...

 #

Discuție între doi amici:

- Ce să fac, sunt de trei ani împreună cu iubita mea, și îmi tot bate apropouri că ar vrea să se îmbrace în alb?

- Păi, o înscrii la aikido...

#

Ea: Îmi plac bărbații curajoși!
El o privește în ochi, înghite-n sec, și spune:
- Te-ai îngrășat!

#

Lordul:

- John, s-a întors soția mea de la partida de călărie?

Valetul:

- Nu încă, Sir, dar cred că trebuie să sosească. Calul s-a întors de-un sfert de oră...

Gânduri pentru care o să dau milităria jos din pod...

E duminică și în lumea mea, ne-teatrală, fiind relaș (pour les francophones, relâche), m-am gândit să scriu câteva cuvințele pe blog. Întâi am vrut să mă uit prin notările fugare pe care le fac pe diverse hârtiuțe și carnete, atunci când nu am timp, inspirație, curent electric (et caetera) ca să scriu direct pe tastatura lui Dapyx (laptopul meu dacic), dar văzând încrengătura aia de fraze ce nu-mi mai spuneau nimic, m-am lăsat păgubașă. Gândurile mele de azi și din zilele trecute, ușor năuce și uimite, seamănă cu poza pusă de mine în loc de motto. Căci doar așa se spune, nu-i așa, „o imagine face cât o mie de cuvinte”. Bun.  Mă voi ocupa acum doar de trei cuvinte, dar după ce văd ce-i cu expresia asta, „a da milităria jos din pod”, expresie pe care vreau s-o aplic drastic, prin ordonanțe, gândurilor mele. Cea mai bună explicație am găsit-o pe site-ul „Enciclopedia comunei Șerbănești”, și e dată de Aurică Ivașcu:
„A da milităria jos din pod - a pune la respect pe cineva; a face ordine într-o anumită problemă; a schimba brusc, în bine, o stare de fapt prin mijloace, adesea, agresive, și făcând uz de multă strictețe.Notă: Expresia provine, se pare, din perioada postbelică. Odată întorși de pe front, cei care mai scăpau cu zile, veneau îmbrăcați cu hainele militare pe care le avuseseră acolo, că altele de unde?! Și, pentru a(-și) lăsa în urmă suferința și strictețea militară, ei urcau aceste haine în pod, în lada cu vechituri și amintiri. Dar, când lucrurile nu mai mergeau așa de bine sau când cineva de-al casei nu era prea ascultător, atunci cel ce fusese pe front începea să se dea războinic, amenințând, mai în glumă mai în serios, că va da jos „zestrea” militărească ascunsă prin pod.”

Deci, gânduri ale mele, temeți-vă, căci o să dau milităria jos din pod!

Cuvintele de care mă ocup azi, le-am găsit notate pe una dintre multele hârtiuțe de care am pomenit. Porneam de la substantivul „dudă” și de-aici, cum fac de obicei, m-am „pierdut” printre cuvinte. Unele sunau așa de comic, încât nu am rezistat și m-am dus țintă la dexonline.ro. Iată-le:

DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Din dud.
Dudă f. Tr. mic coș de fum (la cuptor sau sobă). (Dintr’un primitiv dud, de origină necunoscută, de unde și derivatele dudulean, dudureață și duduruz).
Dudulean [At: PAMFILE, A. R. 87 / Pl: ~eni / E: dudă] 1 sm (Pop) Cocean de porumb Si: (reg) duduloi. 2 a (Fig; d. oameni) Înalt și zvelt. 3 sm (Reg) Duduloi (1). 4 a (Reg) Bețivan. (V. dudă).
Dudureață f. Tr. oală de lapte. [V. dudă].
Dudurúz, ~ă [At: DDRF / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 a (Pop) Mojic. 2-3 smf, a (Reg) (Om) prost. 4-5 smf, a (Reg) (Om) voinic. 

 

Bancul zilei (căci am mai scris și pe Facebook câteva și mi-e cam lene să mai caut altele): 

Discuție, în parc:

- Mă omule, ce ai, de ce stai aici așa trist?
- Șezi, îți povestesc imediat...
- Ok. Spune. Ce ai pățit?
- Pe scurt, banca e proaspăt vopsită.