Burând printre gânduri

    

   Dacă zilele trecute am scris că începea să miroasă a toamnă, acum iată că e toamnă de-a binelea, cu bură măruntă, cu ploaie mai zdravănă, cu frig, cu ceață, mă rog, un timp care mă îndeamnă să-mi caut ceva de făcut și, când mă odihnesc, să „alerg” la niște texte „haioase” sau la niște comedii sprințare, pentru că altfel, tot optimismul meu „forțat” (și chiar fals, uneori) se ia de mână cu gândirea pozitivă și se duc să plângă în vreun colț al minții mele. Am să încep (previzibil și monoton) prin a „copia” cuvintele de azi din dexonline.ro:

CUVÂNTUL ALEATORIU:

METÁFORĂ, metafore, s. f. Figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine; p. gener. figură de stil. – Din lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore. Sursa: DEX '09 (2009).

CUVÂNTUL LUNII:

CARACÁL s. m. linx cu urechile negre, în Africa și în stepele din sud-vestul Asiei; râs de pustiu. (< fr., sp. caracal). Sursa: MDN '00 (2000).
Cheia alegerii: Evenimentele din Caracal ar putea să schimbe fața României.

CUVÂNTUL ZILEI:
FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța implacabilă a destinului sau a providenței divine. ♦ Atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme. Sursa: DEX '09 (2009).

Cheia alegerii: S-a născut, în 1713, filozoful și scriitorul francez Denis Diderot. Printre scrierile sale se numără și „Jacques fatalistul și stăpânul său”.

 

Și acum, „tratamentul” cu zâmbete:

Cum să opriți sforăitul:

- plasați perna riguros peste fața partenerului;

- țineți până când sforăitul se oprește;

- ștergeți acest mesaj.

 &

Un ziarist îl întreabă pe un ardelean:

- Bade, la ce te uiți prima oară la o femeie?

- Eu, la o femeie, prima oară mă uit să nu fie bărbat.

&

Ieri am vrut să scutur o firimitură de pe ecranul telefonului. Am blocat 15 persoane și am cumpărat un tractor de pe eBay.

&

Discuție între două prietene:

- Fată, ieri am fost cu  iubitul meu la o licitație de fițe...

- Și, l-ai vândut?

&

Așteptam să se elibereze cabina de probă, într-un magazin. Unu' își aștepta iubita durdulie. După cinci minute, iese ea și zice: „Mi-e mică!” El: „Cabina sau rochia?”

 

P.S. Imaginea am intitulat-o COD GALBEN DE VREME REA.

Gânduri în toamnă...

       

   Astăzi de dimineață mi s-a părut, pentru prima oară, că începe „să miroasă a toamnă”. Nu era frig, plouase un pic peste noapte, dar dealurile erau îmbrățișate de o ușoară ceață și toată atmosfera spunea că e TOAMNĂ. Pentru că ieri am intrat într-o zonă (ușor crepusculară) a amintirilor, azi o să-mi revăd niște postări mai vechi, din octombrie, să văd cum a evoluat scrisul și starea moralului meu, și aplicând, autoironic, întrebarea aceea obsedantă, cu „ce-ai făcut în ultimii cinci ani”, de care acum nu-i mai pasă nimănui:

2014:

   MOTTO: „Cei doi mari inamici ai bucuriei sunt durerea și plictiseala.” (Arthur Schopenhauer)

    Sunt în pauză. Mai am o groază de treburi de făcut, dar și mâine e o zi. Deci, am muncit, printre picături (la propriu, dar şi la figurat), iar acum mi-am făcut vreme să scriu câteva cuvinte. Am găsit citatul de mai sus notat de mine într-un carnețel (de pe vremea când încă mai scriam pe hârtie, adică de acum vreo zece ani) și m-am gândit: hai să-l aplic! Ia să vedem, nu am nicio durere fizică (decât, poate, ușoarele scârțâieli ale încheieturilor mele „bătrâne”) sau psihică (ei, aici mint un pic, domniile voastre, mă mai doare câteodată sufletul, dar nu e ceva grav). De plictiseală nici măcar nu mai vorbesc, nu am timp de așa ceva. Aștept, deci, cu nerăbdare, să apară bucuria...

2015:

   MOTTO: „Clipele cu adevărat frumoase sunt melancolice. Simți că sunt trecătoare, ai vrea să le oprești în loc, dar nu-i posibil.” (André Maurois)

   De vreo câteva zile plouă încăpățânat, dar încerc să mă autosugestionez că nu-mi pasă. Nu-mi pasă că prin acoperiș se strecoară viclean, ici şi colo, câte o picătură, făcându-mă să umplu podul de ligheane și cratițe vechi. Nu-mi pasă că nu am terminat cu pregătirea grădinii pentru iarnă. Nu-mi pasă că strugurii nu s-au copt de tot şi trebuie să-i culeg, totuși, cândva. Nu-mi pasă că glastrele cu flori încă așteaptă să fie băgate la adăpost. Nu-mi pasă că nu am terminat curățenia generală din casă. Nu, chiar nu-mi pasă. Încerc să-mi ocup mintea cu lucruri frumoase şi interesante. Ploaia de acum seamănă, însă, cu celebra picătură chinezească. Îmi cântă, sadică, în gânduri: pic, pic, pic...

2016:
   MOTTO: „E greu să găsești o pisică neagră într-o cameră întunecoasă, atunci când ea nu se găsește acolo.” (Confucius)
   Ca să parafrazez, e greu să-ți găsești gândurile când e mare învălmășeală în mintea ta și, sincer, când nici nu prea ai chef să le cauți. Căci gândurile mele sunt pe acolo, pe undeva, asta e sigur. Deci titlul este doar un șiretlic de marketing, advertising, PR și alte asemenea bla-bla-bla-uri care hălăduiesc pe dulcile noastre plaiuri mioritice. Sunt un pic confuză, dar o să-mi treacă. Ei, în așteptarea momentului când o să-mi pot aduna gândurile ca să le aștern pe hârtie (pe cele care merită, bineînțeles!), o să fac și eu ca o prietenă din tinerețe care, vrând să se îndulcească un pic cu zahăr vanilat, a înghițit din greșeală praf de copt, după care mi-a spus, calmă: „ei, acum mă duc să dospesc”...

2017:

   „Toamna cu-a ei albă frunte

   Și cu galbenii conduri

   A lăsat argint pe munte

   Și rugină pe păduri.”

             (George Topîrceanu)

    Da, după câteva zile care ne-au făcut să credem că e vară iar, a fost azi o bruscă și drastică schimbare a vremii: păi, sigur, doamna Toamnă și-a intrat victorioasă în drepturi. Plouă „mărunțel și apăsat”. E frig și umezeală. Gradele Celsius s-au înjumătățit dramatic. Dar asta e, ce putem face? M-am uitat, din curiozitate și, bineînțeles, și din dorința de a nu mă repeta (prea des!) la titlurile puse de mine de-a lungul anilor, atunci când scriam despre toamnă și ploi. Iată câteva: Toamnă-n gânduri, Gânduri de toamnă, Gânduri tomnatice, Gânduri înspre Toamnă, Gânduri în ploaie, Nori peste gânduri, Ploaie de gânduri, Pic, pic, pic printre gânduri, Repetabile ploi peste gândurile mele. Aferim! Cred că v-ați plictisit îngrozitor, domniile voastre, dar ați și înțeles că Toamna nu este tocmai preferata mea în topul anotimpurilor. Dar, odată cu înaintarea mea în vârstă, (tâgâdâm-tâgâdâm, vorba bancului!), m-am hotărât să o pun pe un onorabil loc doi în acest top, pentru că, una la mână, sunt născută într-o lună de toamnă și, a doua la mână, i-am descoperit noi calități, bogății și frumuseți calme. Sau, poate, încep să fiu de acord cu ceea ce spune Octavian Paler, și anume că: „Bătrânețea începe ca toamna, cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii și doruri vagi.” Să nu mă înțelegeți greșit, eu consider că suntem în anticamera de la Biroul Bătrâneții cam după optzeci de ani și asta doar dacă ne-am lăsat sufletul să îmbătrânească...

 2018:
    „Toute la vie
    Sera pareille à ce matin
    Aux couleurs de l'été indien.”
            (Joe Dassin, „L'Été indien)
    Azi, din clipa când m-am trezit, tot timpul cât am robotit prin casă sau prin grădină, mi-a zumzăit prin minte (și, asigurându-mă că nu-i nimeni în jur, chiar am îndrăznit să-l lălăi un pic) cântecul lui Joe Dassin despre vara indiană. Am mai scris despre asta, dar așa sunt eu, repetitivă. Pe aici, prin Domneștii de Muscel, este într-adevăr o vară indiană. Frumos tare. Și acum, că am mai terminat cu treburile „presante”, chiar am vreme să mă bucur de tabloul calm, colorat și un pic tristuț al mijlocului toamnei. O toamnă cu temperaturi văratece în timpul zilei, o toamnă bogată în fructe, o toamnă pe care mi-o doresc (și v-o doresc tuturor) liniștită, calmă, plină cu mici bucurii.  Alt lucru ce mi-a venit în gând, tot dis-de-dimineață, a fost Barbizon. V-am mai spus, domniile voastre, pur și simplu nu pot (și poate nici nu vreau) să-mi explic cum de-mi vin în minte niște cuvinte, fraze, nume, cântece la care nu m-am gândit deloc, sau nu m-am mai gândit de o groază de timp. Poate că visez despre ele și a doua zi, îmi rămân în minte. Iată câteva vorbe despre Barbizon. Îmi mai amintesc că acolo a studiat și Nicolae Grigorescu, iar dacă vreți să vedeți imagini de acolo, faceți ca mine, întrebați-l pe Domnul Google... „Barbizon este o comună din Franța, situată în departamentul Seine-et-Marne, în regiunea Île-de-France. Localitatea este cunoscută datorită Școlii de la Barbizon, o mișcare artistică datorată unui grup de artiști instalați în localitate. De asemenea, localitatea se află în apropierea Pădurii Fontainebleau.” (Wikipedia)
    Păi, cam atât pe ziua de azi...

Cuvinte ce tudlășesc printre gânduri...

    MOTTO: „Curiozitatea este chiar baza educației şi, dacă îmi spui că curiozitatea a omorât pisica, eu spun doar că pisica a murit într-un mod nobil.” (Arnold Edinborough)

   Recunosc, sunt o ființă curioasă, mereu în căutare de explicații și am momente când mă simt descurajată pentru că sunt atâtea de învățat și timpul e atât de puțin. Plus „minusurile” din firea mea, adică faptul că mă plictisesc cam repede și nu aprofundez cum trebuie o problemă. Dar sunt curioasă, asta e clar! Iată ce am găsit (pe 9am.ro) în legătură cu citatul pus de mine ca motto și cu expresia (folosită uneori greșit) „Curiozitatea a ucis pisica”:

   „Curiozitatea a ucis pisica" este un proverb folosit pentru a avertiza asupra pericolelor investigațiilor inutile. Se pare însă că o mai veche versiune a acestei expresii este, de fapt, „Grija (în engleză - „care”) a omorât pisica”, potrivit rd.com. Nu este foarte clar cum, până la sfârșitul anilor 1800, „care” (grijă) a devenit „curiosity” (curiozitate), cert este că se uită mereu și continuarea replicii publicate pentru prima dată în anul 1905: „Curiozitatea a omorât pisica, dar satisfacția a adus-o înapoi”. Pe scurt: ai putea intra în probleme dacă ești vocal și investighezi ceea ce te interesează, însă aflarea adevărului merită adesea să-ți asumi riscul.” 

   Bine, și fiindcă tot „vorbim” de curiozitate, iată care sunt cuvintele de miercuri, de pe dexonline.ro:

Cuvântul aleatoriu este:

Tudășlí, tudășlésc, vb. IV (reg.) a se interesa, a iscodi, a se informa. Sursa: DAR (2009).

Cuvântul lunii octombrie rămâne:

CARACÁL s. m. linx cu urechile negre, în Africa și în stepele din sud-vestul Asiei; râs de pustiu. (< fr., sp. caracal). Sursa: MDN '00 (2000).

Cheia alegerii: Evenimentele din Caracal ar putea să schimbe fața României.

Cuvântul zilei este:

ÉXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat. Sursa: DEX '09 (2009)
Cheia alegerii: S-a născut în 1904 scriitorul englez Graham Greene. Unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale se intitulează „Sfârșitul unei iubiri”.

Marți. Și gândurile de marți...

      

   MOTTO: „Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” (Evanghelia după Matei, VI:34)

 

   Ieri, într-o zi destul de „trudită”, încă de dimineață m-a obsedat amintirea unui cântec care-mi place mult, ca de altfel o mulțime de altele din vastul repertoriu al magistralului artist Tudor Gheorghe. Acest cântec transpune, într-un mod mai mult decât minunat, mesajul versurilor lui Cezar Ivănescu. Astăzi, fiind sărbătoare, l-am ascultat din nou și iată că acum, după ce am lăcrimat un pic (și în suflet, dar și „de-adevăratelea”), nu prea mai am îndemn la scriere. Așa că, domniile voastre, doar vă reamintesc poezia:

„Când eram mai tânăr și la trup curat,

Într-o noapte, floarea mea, eu te-am visat:

Înfloreai fără păcat, într-un pom adevărat,

Când eram mai tânăr și la trup curat.

 

Nu știam că ești femeie - eu bărbat

Lângă tine cu sfială m-am culcat.

Şi dormind eu am visat; tu, visând ai lăcrimat,

Când eram mai tânăr și la trup curat.

E pierdută noaptea-ceea de acum!

Carnea noastră doar mai ştie-al ei parfum.

Poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au

Şi cad toate (mâne) putrede pe drum.

Fă-l să fie, Doamne sfinte, numai om

Pe acel care ne-a ispitit subt pom,

Şi când pomul flori va da, fă-l să-i cadă carnea grea,

Cum cădea-va, după cântec, mâna mea!”

(Cezar Ivănescu, „Amintirea paradisului”) 

 

   Cântecul îl știți și, dacă doriți să-l ascultați din nou, în timp ce citiți rândulețele astea, îl găsiți pe You Tube. E normal că, după momentul ăsta de „remember”, STAREA și POZA ZILEI arată cam cea de mai sus. Am pus titlul acela (care n-are nici în clin, nici în mânecă cu ce-am zis eu în text), pentru că am vrut să-mi mai reamintesc și ce-i cu ziua de marți. Iată:

Marți [At: COD. VOR. 34/21 / Pl: ~, (reg) ~țe / E: ml martis (dies)] 1. sf A doua zi a săptămânii, care urmează după luni. 2. sf (Pop; îs) ~ țea vaselor (sau viermilor, de trăsnet) - Zi de marți din prima săptămână a Postului Paștelui. 3. sf (Pop; îs) ~țea încuiată - Zi de marți din a doua săptămână a Postului Paștelui. 4. sf (Pop; îs) ~țea ciorilor - Zi de marți din Săptămâna brânzei. 5. sf (Pop; îs) ~ țea morților (sau rusitorilor) - Sărbătoare celebrată în marțea din a doua săptămână după Duminica Mare. 6. sf (Reg; îc) Marță-mari Rusalii. 7. av În marțea (1) imediat precedentă sau următoare. 8. av (Șîf marțea) Într-o zi de marți (1). 9. av (Șîf marțea) În timpul zilei de marți. 10. av (Pop; îe) Parcă e făcut ~țea (pe gratii) - Se zice despre un om lipsit de noroc. 11. av (Pop; îe) Toate pe dos și nunta ~țea - Se spune despre un șir de lucruri, de întâmplări care de care mai nepotrivite. 12. av (Îf marțea) - În fiecare marți. Sursa: MDA2 (2010).