joi, 29 ianuarie 2026

Niște gânduri date prin șișcorniță

 
Motto: „Dragostea este nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” 
(Ionel Teodoreanu, „La Medeleni”)

E joi dis-de-dimineață, afară-i ceață și eu mă simt cam precupeață. Rimele sunt proaste, dar „voluntare”. Mda, de ce mă simt ca o precupeață? Pentru că mă tocmesc aprig cu gândurile personale, căci nu vor să iasă din starea asta „leșinată”, de care m-am cam săturat. Durează cam de multă vreme și nu găsesc o cale de ieșire din ea. Mai cuget. Acum o să mă ocup de cuvintele din dexonline.ro și o să apelez, ca în cazuri de restriște, la „rezerve”...
♦  Cuvântul aleatoriu:
PRICHICI, prichiciuri, s.n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. Din ucr. prypičok.
♦  Cuvinte aleatorii de rezervă:
SELEMET s.n. (Înv.; în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. [Var.: silimet s. n.] Din tc. selâmet.
ȘIȘCORNIȚĂ, șișcornițe, s.f. (Reg.) Mașină de tocat paie sau coceni. Șișcă + suf. -orniță.
♦  Cuvântul zilei:
(A) DECERNA, decernez, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decorație, o răsplată). [Prez. ind. și: decern. Var.: (înv.) decerne vb. III] Din fr. décerner, lat. decernere. Cheia alegerii: În 1856 regina Victoria a înființat ordinul Crucea Victoria, inițial pentru a-i distinge pe militarii britanici cu merite deosebite în Războiul Crimeei. Crucea Victoria (în engleză Victoria Cross) este cea mai înaltă decorație militară acordată pentru acte de eroism în fața dușmanului militarilor din diverse țări ale Commonwealth-ului și ale fostelor teritorii ale Imperiului Britanic, având prioritate față de toate celelalte ordine, decorații și medalii. Ea poate fi acordată unei persoane de orice grad în orice ramură militară, precum și civililor sub comandă militară.
♦  Citat de rezervă:
O iubire mare este mai degrabă un proces de autosugestie, trebuie timp și complicitate pentru formarea ei.” (Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”)
♦  Text de rezervă:
Îmi aduc aminte (destul de vag) că am scris acum câțiva ani ce încântată am fost când am cumpărat o carte cu rețete de salate. Eram convinsă că voi încerca multe dintre ele și, în consecință, voi „alege să mă hrănesc sănătos”, cum ne sfătuiesc nutriționiștii. Și acum cred că mă hrănesc destul de sănătos, dar am renunțat la unele dintre salatele ălea simandicoase, pentru că, efectiv, cinci ingrediente din șapte îmi erau total necunoscute. Recunosc că am fost întotdeauna mai „pădureață” și că nu am frecventat cu ardoare supermarketuri, mall-uri, restaurante „de fițe”, magazine „de firmă” etc. Una la mână, mă simțeam acolo precum Alice în Țara Minunilor (și-mi era necaz pe mine că mă simt așa) și, a doua la mână, nu prea îmi permiteam să cumpăr ce mi-aș fi dorit. Ei bine, legat de subiectul ăsta, zilele trecute am găsit în cutia poștală o revistă din aceea „de reclamă” de la  Kaufland. Și n-am avut de lucru să mă uit un pic prin ea. Am avut imediat un nedorit flash-back. La secțiunea „fructe” era o pagină la care m-am blocat complet. Și gândurile mele, la fel. Auzisem noi de papaya și de maracuja (sau „fructul pasiunii”), deși n-am mâncat niciodată așa ceva, însă pitahaya, physalis și granadilla chiar nu aveam habar că există. M-am uitat pe Google, pentru că gândurile mele erau cam nedumerite și, pe lângă imagini și explicații despre fructele de mai sus, am dat și de carambola (sau „fructul-stea„) și litchi (numit și „fructul bucuriei”). Aici e momentul când eu și gândurile mele ne-am burzuluit un pic, nu am mai vrut să știm nimic în plus și, pline de patriotism, am început să mâncăm un măr (din livada mea)...
P. S. Nu, nu e ăsta, dar ce mai contează, e măr! (Februarie 03, 2022)
♦ Glume de rezervă (sau din rezervă):
😆
Când Dumnezeu a creat omul, Sfântul Petru a întrebat:
– E gata, Doamne?
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
– Hm, știi ce, pune-i și degete mici la picioare!
Bineînțeles, Sfântul Petru a dorit să știe care este scopul unui astfel de demers:
– Degete mici? Pentru ce?
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
– Pentru mobilă. Crede-mă, o să râdem…
😆
El: Jur că m-am îndrăgostit de tine!
Ea: Și nevastă-ta?
El: Nu, doar eu...
😆
– Ce faci, iubi? Cum e tura de noapte, e aglomerat la spital?
– E liniște, chiar sunt afară, la o țigară, și admiram stelele. Uau, am văzut o stea căzătoare!
– Pune-ți o dorință.
– Mi-am pus.
– Auzi, dragule, mâine seară vine mama pe la noi și stă vreo trei zile.
– Dacă mi se îndeplinește dorința, nu mai vine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Niște gânduri ascunse după un nor

MOTTO: „ Nu-ți fie frică să faci un pas mare. Nu poți trece o prăpastie din două sărituri mici. ” (David Lloyd George) Așaa... Deci, cred as...