Motto: „Uitarea este un burete de șters pe care nu-l găsești niciodată când ai nevoie.” (Pierre Veron)
Astăzi a fost zi de început a ceea ce pe la noi se cheamă „purtatul sâmbetelor” (adică, în sensul creștinesc, de pomenire a celor plecați spre cele veșnice). Am fost la biserică, apoi la cimitir, și dimineața s-a cam dus. Totul a fost foarte fain (e cald, un timp frumos de primăvară), și mă simțeam chiar BINE. Asta până când am observat că nu am telefonul la îndemână. Nu era nici în locurile unde-l puneam de obicei prin casă, căci nu-l iau mereu cu mine. L-am căutat vreo jumătate de oră și, când eram gata să strig „ajutor” către o prietenă care stă peste drum de mine, mi-am amintit că ultima oară când am vorbit la telefon eram pe terasa (din grădină) și, evident, îl uitasem acolo. Bombănindu-mă, am intrat în casă și, ca să mă mai calmez, m-am gândit să scriu ceva (foarte rapid) pe blog. Am început prin a căuta cuvintele de azi din dexonline.ro. Ei bine, cuvântul aleatoriu a fost „lăuruscă” și mi-au trebuit vreo trei minute ca să-mi amintesc ce-i cu el, până să văd definiția. Nu eram lămurită pe deplin, știam că l-a folosit Topârceanu în poezia „Primăvara” („Sub cerdac, pe lăuruscă,/ Cum trecură Babele,/ A ieșit un pui de muscă/ Să-și usuce labele”) și că e, mai mult ca sigur, o plantă. Deci, iar uitarea, nu? Am căutat imagini cu lăurusca, aha, știam cum arată. Am găsit și întrebarea din poză, dar aflasem răspunsul. Deci...
👇
LĂURUSCĂ, lăuruște, s.f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-rus-că. – Var.: laurușcă, răuruscă, rouruscă s.f.] – Lat. labrusca.
👇 Cuvântul zilei:
(A) ISCA, isc, vb. I. Refl. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ Tranz. A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); p. ext. a născoci, a inventa. – Din bg. iskam (iska mi se).
Cheia alegerii: Pe 8 martie 1917, pentru a marca Ziua Femeii, muncitoarele au mărșăluit pașnic în Petrograd (fostul Sankt Petersburg), capitala Imperiului Rus. Demonstrația a degenerat rapid și a dus la prăbușirea regimului țarist. O săptămână mai târziu, la finalul Revoluției din februarie (numită după calendarul rusesc), țarul Nicolae al II-lea a abdicat și a făcut loc unei Republici ruse democratice. Aceasta, la rândul ei, s-a prăbușit nouă luni mai târziu, lăsând puterea bolșevicilor.
😆 (O glumă cam „nesărată”, îmi cer scuze, dar mi-e lene să mai caut alta.)
Discuție între doi amici:
- Îmi pare rău, am auzit că ți-a murit soacra. Ia zi, ce-a avut?
– Ceva bijuterii, un televizor color, și puține economii.
– Nu asta, te întreb ce i-a lipsit?
– Păi, mașina, o casă sau un apartament proprietate personală…
– Măi, omule! Vreau să știu DE CE a murit.
– Aha, să vezi, săptămâna trecută a fost la noi în vizită, eu i-am spus să meargă în pivniță să aducă niște cartofi pentru piure și ea a căzut pe scări și și-a rupt gâtul.
– Mda… Ce ghinion! Și ce-ați făcut atunci?
– Macaroane cu brânză…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu