Gânduri brodate pe un tișlaifăr

Motto: „Trăim în amintire și prin amintire, și viața noastră spirituală nu este, în fond, decât strădania amintirii noastre de a persevera, de a deveni speranță, efortul făcut de trecutul nostru pentru a ajunge viitor.” (Miguel de Unamuno)

Gândurile de ieri (pe care speram să le trec aici, dar știți cum se zice, „nu lăsa pe mâine ce poți face azi) nu mi se mai par interesante și mărturisesc că am și uitat jumătate din ele, iar acum, din cauza cerului plin de nori și a frigului, gândul meu de a ieși să mai fac un pic de curățenie prin grădină s-a întors în pătuc, la nani. Celelalte gânduri picotesc și ele, unicul mai vioi este destul de prozaic și „anvizajează” prestarea unor bucate, căci nu prea mai am nimic de mâncare. Cuvintele din Dexonline s-au terminat rapid, așa că iar m-am întors la scrierile mele din trecut, și anume din luna martie, „Anul Coronavirusului”, de unde am spicuit un fragment, plus un cuvânt pe care, mda, l-am uitat. Cam asta-i tot...

👆👇

Cuvântul aleatoriu:

TIȘLAIFĂR, tișlaifăre, s.n. (Reg) 1. Șervet brodat, care se pune de obicei în lungul mesei. 2. (Prin extensie) Față de masă.

👆👇

Cuvântul aleatoriu:

ISNAF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s.m. (Înv.) 1. S.n. Breaslă, corporație. 2. S.m. Breslaș, meseriaș. Din tc. esnaf. Cheia alegerii: Ziua Națională a Meseriilor.

👆👇

Titlul postării din 2020: Isihie printre gânduri...

(ISIHÍE s.f. (Înv.) Liniște, odihnă, tihnă. Din ngr. isihía. Sursa: DEX '09).

Și, apropo de realitatea mea (care începe să semene cam mult, în ultimul timp, cu aceea din serialul acela de demult, „Zona crepusculară”), astăzi dimineață mi-a venit în minte, pornind de la un cuvânt găsit în DEX 2009 (și anume, SCOFÁLĂ s.f. (Fam.) Pricopseală, folos, ispravă. ♦ Ceea ce e de folos, util, valoros. Et. nec.), imaginea unui fost coleg de la Institutul de Cercetări Nucleare (din păcate, plecat dintre noi spre o lume mai bună), care-și alinta nepotul așa, Scofală, iar acesta-i zicea Big Gelu, lucru ce mă amuza la culme. Mi-am permis să zic „coleg”, deși statutul meu, în institut, față de acei oameni care făceau cercetare și erau niște ași în domeniul lor, era cam ca în gluma asta:

- Alo?

- Da!

- Bună ziua! Institutul Internațional de Astrofizică, Spectroscopie Nucleară, Prospecţiuni Intergalactice, Studiul Quasarilor şi Determinarea Universurilor Ciclice cu Structură Stratosferică Diferențial Aplicată?

- Da, stimate domn, noi suntem!

- Cu Gogu de la poartă, vă rog!

P. S. Mă rog, nu eram chiar „Gogu de la poartă”, așa-s eu, modestă, dar adevărul este că a fost o perioadă extraordinară (exagerez oleacă, luați-o ca pe o „licență poetică”) din itinerarul vieții mele, căci am învățat foarte multe lucruri în anii în care am lucrat acolo, la ICN...