Gânduri care își spun povești

 

MOTTO: „Vorbeşte politicos unui dragon înfuriat.” (J.R.R. Tolkien)

     Am terminat, acum vreo zece minute, acțiunea de trecere a cuvintelor din dexonline.ro pe pagina mea de Facebook și nu aveam de gând să scriu nimic pe blog, dar, da, ați ghicit, imaginea de la cuvântul zilei, precum și „trimiterea” la universul romanelor lui John R.R. Tolkien, mi-au „deturnat” intenția. Eu una nu am citit, din păcate, romanele lui Tolkien, dar am văzut filmele inspirate de ele. Dar nu despre asta vreau să fac vorbire. Gândurile mele, de un timp, își spun singure povești (unele „de adormit copiii”, desigur) și asta fără niciun rezultat, pentru că realitatea în care trăim acum îți dă fiori, bate orice basm cu zmei, roman fantastic cu dragoni ori film în care mai toți protagoniștii intră la categoria „ăștia-s ăia răi, mamaie”. Mda, am uitat unde trebuia să mă ducă „firul narativ”, deci am să plec de aici, destul de supărată pe/cu mine însămi. Iar nu vorbim, în acest moment, eu și cu gândurile mele (e ceva de genul „îmi iau jucăriile și plec”), ne-am spus, la supărare, în afară de epitete jignitoare, niște chestii destul de adevărate și adevărul doare uneori...

👇

Imaginea din dexonline.ro © Andrea Homorodean

😏

Bunicul le spune un basm nepoţeilor:

- Ce credeţi voi că i-a spus prinţul Cenuşăresei, când a văzut că i se potriveşte pantofiorul?

- Nu ştim, bunicule!

- I-a spus: „Te rog, arată-mi şi bonul de la magazin”!

😏

- Vrei să te măriţi cu mine? o întreabă Făt-Frumos pe Ileana Cosânzeana.

- Nu! îi răspunde ea.

Şi astfel au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

😏

Un tip îi zice amicului său:

- Măi, de fiecare dată când mă opreşte Poliţia, mă simt ca Scufiţa Roşie:

- Cum așa?

- Păi, încep cu întrebări de genul: „De ce ai roţile aşa mari?”/ „De ce ai jantele aşa late?”/ „De ce ai toba aşa zgomotoasă?”/ „De ce ai folie la geamuri aşa neagră?” 

😏

Peste şapte mări şi şapte ţări, dincolo de Pădurea de Aramă, de cea de Argint și de cea de Aur, dincolo de Împărăţia Zmeilor, dincolo de Marea cea Mare, pe Insula Fericirii, se afla castelul lui Făt-Frumos. Într-o dimineaţă, acesta se trezeşte, deschide larg fereastra, priveşte în depărtare şi zice:

- Băăăi, da' departe mai stau!