Am azi niște gânduri ghigosite

MOTTO: „Acceptă incertitudinea. Unele dintre cele mai frumoase capitole din viețile noastre au căpătat titlu mult mai târziu.” (Bob Goff)

Păi, ca să zic așa, ziua mea a început destul de banal și, până la un timp, mi-am urmat suita monotonă de tabieturi: trezirea pe la ora șase, dușul de dimineață, micul dejun, o raită prin livadă, apoi un pic de cafea, băută în timp ce treceam pe la Dexonline să văd cuvintele zilei de marți pentru a le posta pe Facebook. Fiind sărbătoare, mi-am plănuit niște citit, dezlegat rebusuri și să văd câteva episoade din serialul american „Criminal minds”. Dar totul s-a dus de râpă din cauza unei inundații (provenită de la chiuveta din bucătărie). După ce am oprit apa de la robinetul principal (sau, mă rog, cum s-o numi) și după ce am plâns vreo cinci minute, am trecut la scosul apei, ceea ce mi-a ocupat mai toată dimineața. Cuvântul care mi-a dat ideea titlului este cel aleatoriu (adică la care am dat eu cu zarul) și provine de la verbul „a ghigosi”. Iată un regionalism pe care eu nu-l știam și, când l-am găsit, gândurile mele, destul de numeroase și vioaie, se înghesuiau să iasă-n față, ca să le trec aici. După „accidentul” casnic, petrecut în timp ce eu scriam aici de zor, multe dintre gânduri s-au împrăștiat care-ncotro, iar cele șapte-opt rămase se ghigosesc, dar acum în sensul că se bat între ele. Așa că am pus poza asta haioasă, am căutat un banc și plec de-aici, căci mi s-a cam făcut foame...

😊

Un vânător este întrebat de fiul lui:

- Tată, ce calități îi trebuie unuia care vânează animale salbatice?

- Trei lucruri: ochi buni, mână sigură și voce puternică.

- Dar vocea puternică pentru ce?

- Păi, ca să fie auzit dacă stă în vârful unui copac și strigă: Ajutoooor!