Câteva gânduri care meditează (și levitează)

MOTTO: „Lucrurile care ne tulbură spiritele sunt deja în noi. În timpul meditației, trebuie să le facem față, să le acceptăm și să le lăsăm deoparte unul câte unul.” (Cristopher L. Bennett)

 

      Nu, nu m-am apucat să meditez. Încă. Stau pe gânduri, singură cu mine, încerc să mă înțeleg, încerc să mă regăsesc, încerc să mă împac cu sinele meu, întotdeauna am făcut-o, cu mai mult sau mai puțin succes. Dar așa s-a „nimerit” ideea de astăzi, pornind de la rima involuntară din titlu. Trebuie să recunosc că eu și gândurile mele mai degrabă levităm (cam leșinate de cald), și asta din cauză că fiecare cuvânt din dexonline.ro ne-a „condus” politicos înspre un altul sau ne-a adus aminte de vreo expresie și pe urmă ne-a lăsat cu ochii-n soare (oh, nu), cam aiurite și fără să știm ce să scriem mai departe...

Cuvântul aleatoriu (necunoscut mie):

(A) LEVIGÁ, levighez, vb. I. Tranz. A transforma un material în praf fin prin fărâmițarea în apă (sau într-un lichid) și printr-o sedimentare fracționată a materialului. – Din fr. léviger. Sursa: DEX '09 (2009).

Eu știam de...

(A) LEVITA, levitéz, vb. I. intranz. 1. (Despre persoane) A se menține în aer fără sprijin, doar prin puteri supranaturale. 2. (Despre obiecte) A fi menținut în aer de către o persoană cu puteri supranaturale, doar cu ajutorul forței minții. ◊ p. ext. A fi menținut în aer fără sprijin mecanic, ci cu ajutorul unor forțe cu acțiune la distanță sau câmpuri (magnetice, gravitaționale etc.). – Din levitație, derivat regresiv. Sursa: dexonline.

Cuvântul zilei:

(A) INTONÁ, intonez, vb. I. Tranz. 1. A cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; p. gener. a executa un cântec, o melodie solemnă; a cânta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază. [Var.: (pop.) întoná vb. I] – Din it. intonare. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Ziua Imnului național. În anul 1848 are loc prima interpretare în public a imnului Revoluției pașoptiste „Deșteaptă-te, române”, devenit după Revoluția anticomunistă din 1989 imnul național al României.

Cuvântul aleatoriu de ieri:
CAIMACÁM, caimacami, s.m. 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al unor demnitari. ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacán s. m.] – Din tc. kaymakam. Sursa: DEX '09 (2009).

Nu sunt sigură, dar aș paria că acest cuvânt turcesc are o legătură anume cu „caimac” și, mai ales, cu „luarea caimacului”...  

CAIMÁC, caimacuri, s.n. 1. Pojghiță de grăsime care apare pe suprafața laptelui fiert. ◊ Expresie: A lua caimacul = a-și însuși partea cea mai bună. 2. Spuma care se formează la suprafața cafelei în urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul și deasupra cărbunelui. Din tc. kaymak. Sursa: DEX '09 (2009).

Bancuri: 

Discuție între doi țânțari, tată și fiu:

- Ei, cum ți s-a părut primul zbor, fiule?

- Minunat, tată, toată lumea m-a aplaudat!

+++

 O tipă este sunată de o prietenă:

- Bună, vii la cafea?

- Ok, vin!

- Știi ce, ia și țigări!

- Bine.

- Ia și niște cafea.

- Fată, ia spune-mi, scaune ai, sau să trec și pe la „Ikea”?

+++

Mecanicul, stând de vorbă cu un client:

- Ce?! Dumneata schimbi uleiul odată la cinci luni? Bine, dar strici motorul la mașină.

- Care mașină, dom'le? Eu am o prăvălie, vând gogoși...