Gânduri la umbra unui coconar

MOTTO: „Orice om este uimit de ceea ce cred ceilalți despre el.” (André Maurois în „Olympio”) 

 

    Dar nu despre uimirea provocată mie de părerea altora despre mine e vorba, ci de uimirea mea în fața celor debitate de către o persoană (bărbat sau femeie), uimire care m-a încercat în ultimele săptămâni de vreo trei-patru ori. (Cam des, aș zice). Da, am avut sentimentul ăla, poate îl știți, că mă aflu la „Camera ascunsă”, că respectiva persoană vrea să-mi facă o farsă sau că vrea să-mi testeze credulitatea. Dar nu, persoana vorbea foarte serios. Credea ce spunea, era convinsă că are dreptate. Întotdeauna am considerat că am bun simț, că sunt destul de politicoasă și, atunci când e cazul, sunt diplomată. Păi, aceste calități mi-au fost puse la grea încercare, o dată pentru că îmi venea să râd de cele debitate de persoana respectivă și, a doua oară, din cauză că pe buze îmi stătea, nerăbdătoare, o replică ușor ironică sau chiar acidă. Dar am rezistat tentației și acum încerc să dau uitării uluirea ce m-a cuprins în fața unor asemenea absurdități, gogomănii, aberații (et caetera...)
    Pentru că citatul s-a nimerit să fie unul aparținând lui André Maurois, iată ce spune Wikipedia despre el: „(...) a fost un scriitor, eseist și istoric francez. A devenit cunoscut și datorită biografiilor făcute unor personalitați ca: Honoré de Balzac („Prometeu”), Victor Hugo („Olympio”), George Sand („Lelia”), Percy Bysshe Shelley, Frédéric Chopin, sau Benjamin Franklin.” Eu am citit, în tinerețe, din toată opera sa, doar „Climate”, despre care acum nu-mi mai amintesc absolut nimic. Deja acest fapt, că uit atâtea, mi-a stricat dispoziția, așa că închei brusc. Ah, nu, nu închei. Căci mai am un motiv să fiu dezamăgită de mine (exagerez un pic, chiar am început, în ultima vreme, să mă apreciez mai mult), și anume că nu știam (până astăzi) ce e ăla „coconar”. Uite ce-nseamnă:

COCONÁR, coconari, s. m. 1. Arbore conifer ornamental cu coroana în formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1). – Din ngr. kukunári. Sursa: DEX '09 (2009).

Coconár (2) sm [At: ANTIPA, P. / Pl: ~i / E: nct] (Iht; Olt) Soi de pește mic, de apă dulce (Alburnus bipunctatus) Si: beldiță, berchiță, (Trs) lătăreață. Sursa: MDA2 (2010).

P.S. Așa că acum îmi imaginez că stau la umbra unui Pinus pinea și încerc să-mi uit toate mirările și uluirile...