O pală de gânduri

Mă ocup azi (tot așteptând să mi se întoarcă Inspirația din concediu) doar de cuvintele găsite în dexonline.ro și, nici nu se putea altfel, de câteva glume, la sfârșit. Cuvântul lunii a rămas tot REZILIENȚĂ. Cuvântul zilei de azi este: FUȘERÍ, fușeresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A răscoli (1). 2. A face un lucru de mântuială; a rasoli. – Cf. fușalău. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: S-a născut, în 1888, Raymond Chandler, scriitor american de romane polițiste și nuvele. Printre romanele sale traduse în limba română se numără și „Crimă de mântuială”.

Cuvântul aleatoriu mi-a plăcut însă cel mai mult, pentru că are cel puțin vreo șase sau șapte (ba, chiar opt) sensuri: 

PÁLĂ (1), pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură mișcare de tragere cu coasa sau care poate fi luată o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață. – Cf. alb. palë.

PÁLĂ (2), pale, s. f. 1. Element activ al unei elice sau al unui rotor de mașină ori de turbină, încastrat sau articulat la un capăt în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale.

PÁLĂ (3), pale, s. f. (Înv.) Paloș. – Din tc. pala.

PÁLĂ (4), pale, s. f. (Înv. și reg.) Capriciu, toană. – Et. nec

PÁLĂ (5), pale, s. f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. pall

PALĂ (6) sf [At: ȘEZ. I, 282 / Pl: ~le / E: cf păli] (Reg; în expresia) A-i păzi pala (cuiva)=A pândi pe cineva. 

Sursa: DEX '09 (2009).

***********

Ștefan cel Mare, înainte de o bătălie: 

- Pi cai, oşteni! 

La care un răzeş din mulţime: 

- Şi io picai, Măria Ta!  

*

Ștefan cel Mare, după o bătălie crâncenă, reuşeşte să scape cu viaţă, împreună cu un mic grup de oşteni. Pe urmele lor, oastea otomană, câtă frunză şi iarbă. În depărtare se vede o pădure. Ştefan strigă: 

- În pădure! 

Când ajung în pădure, Ştefan comandă:

- Toată lumea, sus, în copaci! 

Peste oleacă de vreme, oştenii în copaci, agățați de crăcile copacilor, încep să se neliniștească: 

- Să mai stăm aşa, Măria Ta?! 

- Mai staţi, măi, că abia acum intră turcii în pădure! 

Peste un timp, iară: 

- Tot mai stăm, Măria Ta? 

- Mai staţi, mai staţi, că acuma trec pe sub noi! 

- Da', Măria Ta, măcar caii, putem să-i lăsăm jos?