Gânduri care se boicotează între ele

     

MOTTO: „Există crime mai mari decât arderea cărților! Una dintre ele este să nu le citești.” (Ray Bradbury)

   Titlul, ca în majoritatea dăților când, înainte de a veni spre blogul meu, întâlnesc un cuvânt „interesant” (sau necunoscut) în dexonline.ro, mi-a fost inspirat azi de cuvântul aleatoriu, adică:

BOICÓT, boicoturi, s. n. Sistare organizată (totală sau parțială) a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale. Din boicota (derivat regresiv). Sursa: DEX '09.

    Dar nu am ales la întâmplare titlul, ci pentru că se potrivește cu ceea ce fac, de multe ori, gândurile mele, atunci când mă apuc să scriu. Se împart în grupulețe, își aleg un „lider de grup” și pe urmă acesta, împreună cu ceilalți, ridică două degețele, zicând: „Alege-mă, te rog, pe mine!” Și, evident, gândurile rămase nealese protestează viguros. Boicotează. Parcă ar fi „ăia” din parlamentul României, doar că, fără false modestii, afirm că gândurile mele nu dorm pe ele, nu fură și, mai ales, nu sunt chiar inepte (ca să nu zic tâmpite). Adică, cel puțin cele pe care le aleg eu să fie trecute pe hârtie. Bun, azi am trecut peste gălăgia provocată în parlamentul-minții-mele de către diversele grupuri de gânduri și am ales să scriu despre ceea ce domniile voastre vedeți în imagina de mai sus (pe care, când am găsit-o pe Internet, eu am numit-o „De groaza lumii”). Deci, un elev își trece pe o foaie de carnet câteva cuvinte despre cărțile care, pe vremea mea, formau „lectura obligatorie”. Prima dată când am citit aceste cuvinte, am râs cu gura până la urechi (auzi, „daddy issues”, „Vitoria se crede Sherlock”, „probabil e pe droguri”!) Pe urmă, m-am oprit din râs, și mi-am zis că, dacă făcea remarcile ălea haioase, elevul citise aceste cărți (sau, măcar, rezumatele oferite de domnul Google). Dar eu știu că majoritatea elevilor de acum, din zilele noastre, nu prea mai citesc, cum nu mai citesc, de altfel, nici tinerii, nici adulții. Logic, am tras concluzia că textul nu-i scris de un elev, ci de un tip (sau o tipă) care citește, plus că are și umor. Mult umor. Jos pălăria!

     Următorul din DEX este cuvântul zilei, care mie îmi era total necunoscut:

SIRTĂ sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~te / E: fr syrte] (Înv.) Banc de nisipuri mișcătoare. Sursa: MDA2 (2010). Cheia alegerii: În anul 1910, s-a născut Julien Gracq, scriitor francez. „Țărmul Sirtelor” (Le Rivage des Syrtes) este opera sa reprezentativă. 

     Bun, am să termin postarea din ziua de azi cu câteva bancuri (cam vechi...)

     P.S. Dar mai înainte, vreau să spun că acum, spre sfârșit, am o bănuială cum că am mai scris despre asta, dar nu contează, poate am scris în altă manieră, despre alte „chestiuni” legate de tema zilei.

^^^

- Măi, băieți, de când m-am mutat împreună cu prietena mea, am hotărât amândoi să facem cumpărăturile pe rând. O zi ea, o zi eu, o zi ea, o zi eu... Și tot așa. 

- Tare! Și care e diferența? 

- Păi, acum o zi mâncăm, o zi bem, o zi mâncăm, o zi bem… 

^^^

Un tip intră într-o berărie: 

- Dați-mi o bere, îmi aștept nevasta aici. 

- Brună sau blondă? îl întreabă chelnerul. 

- Nu știu încă, de-abia a intrat la coafor... 

^^^

După miezul nopții, sună cineva la ușă. O femeie somnoroasă deschide. În fața ușii erau patru bărbați, beţi criţă. 

– Stimată doamnă, zice unul, noi am venit să-l conducem pe soțul dvs. până acasă, dar nu știm care dintre noi este...

^^^

Un rus se trezește într-o dimineață și vede tancuri cu steagul Americii în față casei. Iese din cază urlând, fericit: „Freedom, freedom!”. Un soldat iese din tanc: Niet! Niet freedom. Halloween!”