Petale de floare printre gânduri

E duminică. E soare (cu câțiva dinți, ca și mine, de altfel...) și se pare că a venit primăvara. Zic „se pare” pentru că mâine poate fi iar frig, însoțit de lapoviță sau ploaie. Dar nu-i bai! De când m-am trezit, îmi stăruie în minte o melodie (cântată de Angela Similea) și, tot îngânând cântecul, mi-am dat seama că nu mai știu ale cui sunt versurile. Am întrebat pe domnul Google și el m-a dus imediat la poezia „Mă rog...” a lui Mihai Beniuc. Mi-a plăcut. Făcând abstracție de poeziile în care ridica în slăvi regimul comunist, Beniuc are niște versuri de o gingășie și de un romantism care te uimesc. Pe aici, pe la noi, doar zarzării sunt înfloriți, dar vor urma și cireșii, vișinii, merii. Iată poezia care mi-a indus astăzi o STARE de împrimăvărare (și, dă Doamne, de speranță):

„Mă rog la floarea de cireș

Mă rog la frunza de măceș

Mă rog la spicul grâului

Mă rog la unda râului

Dă-i omului tot ce-i frumos

Dă-i gânguritul cel duios,

Al porumbeilor pe ram

Dă-i boare de parfum prin geam

Dă-i dorul de-a umbla prin munți

Cu zori şi cu zăpezi pe frunți

Cu flori pe cărărui pe stânci

Cu vulturi peste râpi adânci

Dă-i pâine albă lângă vin

Şi peste casă cer senin

Şi frate bun și bun vecin

Şi somnul noaptea fără chin

Dă-i chipul din izvor curat

În care și-a astâmpărat

Şi setea și obrazul cald

În drumul lui către înalt

Mă rog la toate câte sunt

Să fie bine pe pământ.”