Gânduri plecate cu yahtul...

MOTTO:

La final, o veste bună pentru noi, românii:
De la 15 septembrie se ieftinesc iahturile! 

 

Așaaa, deci unele dintre gândurile mele de astăzi nu au dat ascultare înțeleptei vorbe din popor (parafrazată un pic de mine, bineînțeles), care spune: „Dacă zece oameni îți spun că ești beat, du-te și te culcă!” și au „tropăit” sprințare spre blog. (De fapt, stați așa, cred nu întotdeauna se aplică această zicală, uneori zece oameni pot susține împreună o mare gogomănie, lucru observat de mine cu îngrijorare, mai ales acum, în vreme de pandemie.) Am ajuns aici, eu și gândurile astea sprințare și rebele, doar ca să constatăm că nu prea avem idee ce-o să „povestim”, așa că am luat hotărârea să ne întoarcem la restul armatei de gânduri. Acestea, împreună cu Inspirația, stăteau tolănite în hamace și râdeau de noi cu gura până la urechi. M-am resemnat și mi-am promis: „O să scriu mâine!”

Aceste cuvinte au fost scrise ieri, și apoi nu m-am „dus să mă culc”, căci am avut multe alte lucruri de pus la punct, dar mi-am trimis gândurile acelea sprințare să se odihnească ele oleacă. Am acceptat realitatea: gândurile mele erau „plecate cu iahtul” sau, mai potrivit cu starea mea financiară precară, „plecate cu pluta”. Vom vedea ce e cu expresia asta din ceea ce ne spune, în „Dilema veche”, doamna Rodica Zafiu: „Registrul colocvial-argotic actual folosește imaginea plutei în două construcții cu sensuri destul de diferite, în funcție de selecția verbului: insul venit cu pluta e needucat, neinformat, naiv şi chiar prost; cel dus cu pluta are manifestări de inadecvare, derută, nebunie. În ambele cazuri, pluta evocă şi verbul a pluti, metaforă a ruperii de realitate. Chiar dacă se referă la un mijloc tradițional de transport şi sunt foarte cunoscute vorbitorilor, cele două expresii nu par a fi prea vechi. Dicționarele generale nu le includ, atestările lexicografice provenind doar din relativ recentele dicționare de argou şi limbaj familiar.”

Am pus (în loc de) motto această „poantă” găsită pe Internet, simpatică și haioasă, ilustrând perfect capacitatea nostră (ancestrală și actuală) de a face haz de necaz. Eu renunț azi la încercarea de a mă înveseli. Ba nu, nu renunț! Înainte de glumele zilei (vechi, dar bunicele), câteva cuvinte despre Gutenberg (pe care Google îl omagiază într-un „doodle”...)

 
Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg a fost un metalurgist, bijutier și tipograf german care s-a remarcat prin contribuția sa la tehnologia tipăririi. Este creditat cu crearea unui nou tip de presă tipografică și a unor cerneluri pe bază de uleiuri. (Wikipedia)

😆

Stând la o bere, pe o terasă, un tip se confesează prietenului lui:

- Credeam ca noua mea prietenă este „aleasa” mea. Ieri, însă, m-am uitat prin șifonierul ei și-am găsit un costum de asistentă medicală, unul de menajeră franceză și unul de polițistă, cu cătușe cu tot, așa că m-am gândit: „Dacă nu e-n stare să păstreze un serviciu, nu e bună nici pentru mine!”

@@@

Un tânăr eschimos intră în igluul iubitei. După vreo trei luni, tatăl fetei intră nervos și zice:

– Dar ce crezi tu, măi băiete, că o să stai cu fiică-mea o noapte întreagă?

@@@

Un profesor filolog se plimba pe cărări de munte. La un moment dat, vede un cioban cu oile la păscut. Dus pe gânduri, îl întreabă pe cioban:

– Ancestralule păstor, în posesia dumitale se află aceste minunate patrupede paricopitate?

– Indubitabil! răspunde ciobanul.

@@@

Psihologul:

– Înainte de culcare, vă recomand să vă lăsați problemele la ușă...

Pacientul:

– Chiar credeți că soția mea va dori să doarmă pe preș?