Niște gânduri pe care vreau să le caterisesc

  

    În loc de motto: „Gândurile automate negative apar spontan în mintea noastră și sunt foarte credibile, puternice. De multe ori, aceste gânduri apar atât de rapid încât nu le mai conștientizăm prezența. Ceea ce observăm mai ușor, însă, este rezultatul lor: ne întristăm, ne simțim anxioși, devenim deprimați, ne simțim rușinați, furioși, ne retragem sau avem comportamente specifice. De aceea, e bine de știut că aceste gânduri automate sunt declanșate de o situație anume și declanșează, la rândul lor, stări afective negative și/sau comportamente disfuncționale. Îți propun să fii atent/ă la situațiile, gândurile, emoțiile, senzațiile și comportamentele pe care le experimentezi în următoarea perioadă și să observi modul în care acestea relaționează între ele.” 

(Psiholog Maria Stăniloiu, https://exploreazaviata.com/) 

 

   Pornind de la cuvântul zilei, A CATERISI, am schimbat un pic titlul postării, pentru că voiam la început să folosesc verbul „a alunga”. Ei bine, trebuie să spun că unele din „zicerile” care gravitează în jurul creierului din poză mi-au trecut și mie prin minte, amărându-mi zilele. De la un timp, după ce am prins în buchețelul vieții o groază de floricele și, poate și niște înțelepciune, am reușit să le dau una peste bot acestor gânduri parșive, care m-au făcut să pierd mult în viață. Nu zic că acum văd totul în roz și că am despre mine o părere la superlativ, oh, nu, departe de mine gândul ăsta, dar am căpătat un soi de echilibru, o „antantă” între mine și mine (precum și între mine și gândurile mele), pe care n-a reușit să le „strice” nici măcar „scârba asta mică de virus” (cum îl „alint” eu pe Covid-19). Nu știu cât va dura această stare de lucruri, dar îmi place. Acum, după ce voi recita un soi de monolog în care voi transforma toate „negativele” de mai sus în „pozitive”, o să caut un banc și, după ce voi zâmbi un pic, o să plec de-aici...

 

Discuție între doi amici:

- Văd că ești plin de bani, ai câștigat la LOTO? 

- Nu, măi, am fost la bancă și scria mare: masca obligatorie! Mi-am pus și eu o mască din aia de ski, că alta nu aveam, știam că mai am 300 de lei în cont, i-am zis doamnei de la ghișeu să-mi dea toți banii, am plecat cu 200.000 de euro și 30.000 de lei, nu știu de unde aveam eu atâția bani, dar e ok, nu am pus întrebări stupide...