INEXPLICABILE GÂNDURI

În loc de MOTTO:

INEXPLICÁBIL adj. 1. neexplicabil, neînțeles. (Un fapt ~.) 2. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (...) (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!). Sursa: Sinonime (2002).

 

    În cei zece ani și mai bine de când înșir vorbe aici, pe blog, mi s-a mai întâmplat (nu des, cam de vreo douăzeci de ori) să mă trezesc în câte o dimineață cu o melodie ce-mi zumzăia prin minte, chiar dacă nu o ascultasem recent, cu o amintire vagă despre ceva din trecut, cu un cuvânt, un titlu de carte etc. În dimineața asta, primul gând, înainte să-mi ridic capul de pe pernă și să purced la rugăciunea de dimineață, a fost CARMINA BURANA. Deja am renunțat și am obosit să-mi mai explic sau să interpretez aceste (hm) „flash-uri” (adică, după cum zice dicționarul, FLASH, flash-uri, s. n. Tub electric care produce o luminație puternică de scurtă durată, folosit în arta fotografică, în construcția laserelor etc. ♦ Informație importantă transmisă cu prioritate. ♦ (Cin.) Plan foarte scurt. [Pr.: fleș] – Din engl. flash.)
    Bineînțeles, al doilea gând a fost că am mai scris despre asta. Nu am avut răbdare să mă uit decât pe postările din anii 2010, 2011, 2012. Așa că, o să mă repet. Iată ce spune WIKIPEDIA despre opera Carmina Burana („O, Fortuna”), precum și traducerea din latină a textului. Vreau să spun că am ascultat din nou această piesă și rezultatul a fost că, la final, a trebuit musai să caut niște bancuri și pe urmă să mă duc în fața unei oglinzi și să-mi aplic „tratamentul” pentru ridicat moralul, adică să exclam, teatral: „Sunt frumoasă, sunt deșteaptă, sunt sănătoasă, sunt optimistă, sunt BIIIINEEEE!

În faimoasa sa lucrare oratorio-mime „Carmina Burana” (1937) (libret inspirat din texte vechi medievale găsite la biblioteca mănăstirii Benediktbeuern - Germania), autorul (Carl Orff, compozitor german, nota mea) a pus poezia secolului al XIII-lea pe muzică simplă, construită în jurul unor ritmuri viguroase, pulsante, bogate uneori. Celelalte opere ale sale includ opera de basm Die Kluge („Isteața”) (1943) și fragmente austere ca „Antigona” (1949).

O, Fortuna

1) O, soartă, asemenea lunii,

eşti atât de schimbătoare la înfăţişare,

mereu creşti şi descreşti,

într-o viaţă jalnică.

Ești când nepăsătoare, când plină de grijă,

în joacă, faţă de agerimea minţii;

sărăcia, puterea,

le topeşte precum gheaţa.

2) Soartă crudă şi deşartă,

tu roată nestatornică,

situaţie rea, sănătate amăgitoare şi

pururea trecătoare,

întunecată şi acoperită de văluri,

te încordezi chiar şi împotriva mea;

în joacă îndur acum, cu spatele gol,

ticăloşia ta.

3) Norocul mântuirii şi al virtuţii

îmi este acum potrivnic,

dorinţa şi neîmplinirea

veşnic se află la strâmtoare.

În această oră, fără întârziere,

înstrunaţi coardele lăutei!

Căci prin lovitura soartei 

este doborât cel puternic,

plângeţi toţi cu mine! 

 

BANC:

Discuție între doi amici: 

- Era destul de târziu aseară când i-am spus soției că aș mânca ceva...

- Și ce ți-a pregătit?

- Mi-a zis: „Mănâncă și tu un măr sau o portocală, ca să-ți păcălești foamea”.

- Și?

- Nu știu despre ce fel de foame vorbea ea, dar a mea nu e proastă deloc...