Gânduri așa și pe dincolo

 

   Da, asta este, gândurile mele de astăzi sunt „așa și pe dincolo”. De ce? Păi, pentru că sunt destul de îngrijorată, căci în zilele din urmă am aflat că, rând pe rând, rude, prieteni, vecini au Covid. Scârba asta mică de virus parcă-i mult mai de temut când e aproape de tine. Așa că, îngrijorată fiind, și cu un pic de teamă (pentru mine și pentru cei apropiați), nici nu prea îmi mai arde să scriu. Dar totuși... Totuși, voi scrie despre câteva cuvinte și expresii și, mai ales, despre „sabia lui Damocles” (de care mi-am amintit din cauza stării ăsteia de teamă ce planează deasupra noastră, a tuturor).

Cuvântul din titlu

DÍNCOLO adv. 1. În partea cealaltă, în partea opusă vorbitorului. ◊ Loc. adj. De dincolo = care se află în cealaltă parte; care se află peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de... = a) în partea cealaltă a...; b) în afară de... Pe dincolo = în partea cealaltă (trecând de-a curmezișul sau pe ocolite), prin cealaltă parte. ♦ (Bis.) În lumea cealaltă, în lumea de apoi. 2. (În corelație cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) În altă parte. Aici înflorește o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. Așa și pe dincolo = așa cum s-a spus mai sus, în felul în care se cunoaște sau într-un fel pe care vorbitorul nu vrea să-l spună. [Acc. și: dincólo] – De + încolo. Sursa: DEX '09 (2009)

Cuvântul zilei:
MUR, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile (Rubus). – Lat. morus.
MUR, muri, s. m. (Înv.) Zid. – Din lat. murus. Sursa: DEX '09 (2009)

Cuvântul aleatoriu:

Ielcován m. (turc. ĭel-kovan și ĭel-koghan, sfîrlează, lit. „care alungă vîntu”, dacă nu alterat din gr. alkyón, alcion). Cant. Al. Alcion. – Scris și elc-. La Bol. alcovan. Sursa: Scriban (1939)

Sabia lui Damocles, la modul general, se referă la un pericol permanent sau la riscurile iminente ale unor situații limită. În anecdota din care s-a născut această expresie, Damocles era un slujitor al unui tiran vestit al Siracuzei (oraş din estul Siciliei), Dionisos al II-lea. Acest tiran trăia într-un castel imens, întărit cu şanţuri de apărare, păzit permanent de gardienii săi şi înconjurat de supuşi linguşitori. Printre aceşti supuşi se afla şi Damocles, orfevrier vestit, care nu contenea să-şi laude stăpânul pentru şansa de a fi „tiranul Siracuzei” și de a se bucura de atâtea privilegii. Agasat de laudele insistente ale lui Damocles şi pentru a-i arăta că puterea presupune şi o altă faţetă, tiranul Dionisos al II-lea i-a propus slujitorului său, la un ospăţ, să-i ia locul pentru o zi, poruncind, în același timp, să i se acorde lui Damocles toate onorurile. Când slujitorul său se bucura mai mult pentru favoarea ce-i fusese acordată, Dionisos îi cere lui Damocles, care era aşezat pe tronul tiranului, să privească în sus. Atunci a văzut cu spaimă cum deasupra capului său atârna o sabie imensă, prinsă cu un fir de păr din coada unui cal. Înspăimântat, Damocles îi cere lui Dionisos, tiranul, să-l elibereze din această experiență, rolul de stăpân nemaipărându-i-se nici pe departe „norocos”. (Sursa: destepti.ro)

Bancul zilei:

Trei vampiri în turla unei biserici. La un moment dat, unul zice:

- Mi-e foame. Mă duc să mănânc ceva...

După vreo douăzeci de minute se întoarce cu fața plină de sânge.

- Ei, cum a fost, îl întreabă ceilalți?

- Vedeți porcu' ăla de acolo?

- Da.

- M-am săturat pe cinste...

Pleacă și al doilea. Vine după treizeci de minute cu fața plină de sânge.

- Ei, cum a fost?

- Vedeți vaca aia?

- Da.

- M-am săturat pe cinste...

Pleacă și al treilea. Se întoarce după două minute cu gura plină de sânge și fără un colț.

- Ei, cum a fost?

- Vedeți stâlpul ăla de-acolo?

- Da.

- Ei bine, eu nu l-am văzut...

Gânduri care se joacă de-a prinselea

 

    În această duminică de sfârșit de noiembrie, așezându-mă la scris, m-am prins, pentru a nu știu câta oară, că sunt sabotată de întreg „departamentul” de gânduri care se ocupă cu subiectele mele, cu „temele zilei”, cu „stările zilei”, cu Inspirația, în general. Așa că am hotărât să mă uit la „știrile zilei”, și m-am uitat, dar fără să apară acel „clic” care, de obicei, mă face să bat câmpii pe o temă anume. Ce-am aflat: că e criză în Etiopia, că la noi, pe șosele, e ceață groasă, că sunt tensiuni în Balcani, că se fac arestări în San Salvador, că în Japonia au murit luna trecută mai mulți oameni din cauza sinuciderilor decât de Covid în tot anul 2020, că în Polonia continuă protestele împotriva interzicerii avortului, am sărit peste horoscop și, mai ales, peste știrile politice (care-mi fac nervi), și am mai aflat, în fine, că Horeca va fi  „salvată cu bani, nu puțini, de la UE”. Apoi m-am dumirit ce-i cu Horeca: „Termenul HoReCa reprezintă combinaţia abrevierilor a trei cuvinte: Hotel, Restaurant şi Catering. HoReCa este utilizat în industria turistică pentru a defini un domeniu de activitate care oferă simultan servicii de cazare şi servicii de hrănire (prin restaurant sau prin catering”. Am trecut apoi la cuvintele de azi:

Cuvântul zilei:

PITÁC (1), pitace, s. n. (Înv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc; diplomă de boierie. 2. Act oficial, poruncă scrisă; ordonanță, dispoziție. 3. Scrisoare, răvaș. – Din sl. pitakŭ. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1784 la București se dă un pitac domnesc prin care toți egumenii erau obligați ca, în cazul în care vor găsi copii cu glas frumos, să-i aducă la Sfântul Sava, la dascălul Mihalache, unde, cu un an în urmă, Vodă Mihai Suțu înființase o clasă de muzică.

Cuvântul aleatoriu:

PRINS (1) s. n. Prindere. ◊ De-a prinsul sau de-a prinselea = joc de copii în care un jucător aleargă să prindă pe alții care fug. – V. prinde.
PRINS (2), -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde. Sursa: DEX '09 (2009).
PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. Tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ◊ Expr. Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. Tranz. Fig. A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. ◊ Expr. (Intranz.) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. Refl. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. Refl. recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. Tranz. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. (...) 

   Scuze, am „adormit” un pic citind tot ce era trecut la verbul „a prinde”, așa că acum o să mă opresc și o să vă „zic” un banc:

Un cioban își mâna turma de oi pe un deal mioritic când, dintr-un nor de praf, se întrupă lângă el un Jeep Cherokee nou nouț. Șoferul, un tânăr într-un costum Hugo Boss, pantofi Gucci, ochelari de soare Ray Ban și o cravată YSL, scoate capul pe fereastră și zice:

- Măi bade, dacă îți spun exact câte oi ai în turmă, îmi dai și mie una?

Ciobanul se uita la tânăr, se uită la turmă și, calm, îi zice:

- Îți dau!

Tânărul parchează mașina, scoate laptopul, îl conectează la telefonul mobil, accesează NASA prin Internet, apoi satelitul GPS, scanează aria, deschide baza de date și câteva pagini de EXCEL-60, pline de formule, apoi tipărește, cu ultima generație de printer portabil, un raport de vreo sută de pagini și îi spune ciobanului:

- Bade, ai exact 1.586 oi!

- Dreptu-i! Acușica poți să iei o oaie.

Se uită senin la tânărul care-și alege oaia și o cară la mașină, apoi îi zice:

- Dacă io îți spun un’e meri la slujbă, îmi dai oaia-napoi?

- Da, de ce nu?

- Apăi, ’mneata ești consultant la govern.

- Așa este, dar cum ai ghicit?

- Apăi, uite, răspunde ciobanul, te-ai abătut p-aci fără ca nimeni să te cheme, ai cerut să fii plătit pentru o întrebare pe care eu nu ți-am pus-o, și mi-ai dat o informație pe care eu o știam deja! Pă deasupra, habar n-ai pă ce lume trăiești!

- Cum ai ajuns la concluzia asta, bade?

- Păi, din tăte oile mele, tu ai ales un câne...

 

P.S. V-ați dat seama că e corect să zicem „de-a prinselea”...

Gânduri la vocativ

 

    De ce „la vocativ”? Pentru că astăzi dimineață, la început de săptămână, gândurilor mele, care arătau cam ca vrăjitoarea aia din poză (căreia i s-a defectat GPS-ul de la mătură), le-a trebuit o zgâlțâială zdravănă și o strigare de genul: „Hei, gândurilor, ia veniți voi aici, căci vreau să scriu ceva!” „Nțțț!” mi-au răspuns ele, rebele și îndărătnice ca-ntotdeauna. Așa că am înghițit în sec, le-am bombănit oleacă și am încercat să mă descurc cu ce-am putut. Adică, vreo două vorbe despre vocativ și o glumă pe care am citit-o ieri în „Ziarul de Iași”, aș zice că destul de potrivită cu ceea ce se întâmplă acum prin țărișoara noastră (brambureală, corupție, minciuni, dezbinare, șpagă etc.). Deci:

 

   VOCATÍV s. n. (cf. fr. vocatif, lat. vocativus < vocare „a chema”): caz al substantivului (ultimul, în ordinea studierii), caz al adresării directe. Este caracterizat prin intonație suplimentară specifică, prin afixele caracteristice -e și -ule (la singularul masculinelor și al neutrelor), -o (la singularul femininelor) și -lor (la pluralul tuturor genurilor) și printr-o topică mobilă, însoțită de virgulă sau de semnul exclamării: „Moșnege, copila plânge...” (M. Sadoveanu); „Degeaba te mai sclifosești, Ioane! răspunse mama” (I. Creangă); „Haide, Irino, pune mâna pe seceră...” (M. Preda); „Să facem, fraților, de ce să nu facem!” (Z. Stancu); „Ce ne facem, fetelor?” (G. Topîrceanu). Vocativul îndeplinește funcții sintactice doar de atribut adjectival și de apoziție, ca în exemplele „Te salut prieten drag!”; „Iancule, țintașule,/ Mai încearcă-ți armele/ Până vin poterile!” (Folclor). Sursa: DTL (1998)

************** 

 

Ștefan cel Mare: „Să tragă tunurile!”
Hatmanul Șendrea: „Nu le-am adus la luptă, Măria Ta! Nu le-a scos magazionerul din depozit. A zis că nu are referat de necesitate.”
Ștefan: „Cum? Păi, de ce nu l-a făcut Boldur?”
Șendrea: „Boierul Boldur și-a luat trei zile de medical. A zis că are un botez.”
Ștefan: „Și de ce n-a lăsat un înlocuitor?”
Șendrea: „A lăsat, dar n-a putut semna, pentru că era și în comisia de cenzori și se afla în conflict de interese.”
Ștefan: „Bine! Atunci, izbiți cu cavaleria grea!”
Șendrea: „Cavaleria grea n-a venit la luptă, Măria Ta, nu au caii potcoave!”
Ștefan: „Cum? Nu v-am aprobat eu fonduri să-i potcoviți?!”
Șendrea: „Ba da, Măria Ta! Dar licitația a fost contestată în instanță de tătari. Până la vară, suntem blocați.”
Ștefan: „Bine. Încă nu e totul pierdut. Să tragă arcașii!”
Șendrea: „Nici ei n-au venit. Sunt supărați că nu au primit sporul de risc.”
Ștefan: „Păi, am ordonat să li se dea sporul ăsta.”
Șendrea: „Da, dar nu a vrut contabilul-șef să-l dea. Când arcașii l-au cerut, contabilul a zis că să-l pupe în cur, căci n-are norme de aplicare.”
Ștefan: „Unde este cavaleria ușoară, a fiilor de boieri”?
Șendrea: „La pensie, Măria Ta. S-a aflat că, începând de vineri, se iese cu 65% și au ieșit toți joi, afar’ de două sublocotenente.”
Ștefan: „Atunci, mi-au rămas răzeșii”!
Șendrea: „Așa e, Măria Ta! Ei ar fi venit, dar n-am putut să-i anunț. Nu am semnat acordurile de comunicații cu Spania și Italia. Au zis ăia de la audit că nu am stabilit indici de performanță la protocoalele de reciprocitate.”
Ștefan: „Măi, Șendrea, în afară de noi doi, cine a mai venit la lupta asta cu turcii?!”
Șendrea: „A venit fanfara! Nu știți că vine mereu?”
Ștefan: „Bine! Spune-le să cânte Prohodul!” 

(Sorin Turturică)