MOTTO:
„Viața nu poate merge înainte decât uitând multe.” (Honoré de Balzac)
Am mai scris de nenumărate ori despre asta: în ultima vreme, cam uit. Uit multe. Am scris și citate, am scris și bancuri despre uitare, dar când mi se întâmplă mie acest lucru, găsesc că nu e deloc amuzant. Și, când eram eu mai amărâtă, am găsit, cu ajutorul gentil al domnului Google, o postare pe un blog (adică, pe https://www.toxel.ro/) intitulată foarte încurajator: „Studiu: oamenii uituci sunt mai inteligenți.” Ha! Ce ușurare! Dar, ca să nu mă umflu prea mult în pene, vreau să-mi amintesc un pic ce e cu memoria asta:
„Memoria este o functie care permite pastrarea si revenirea constienta la lucrurile invatate anterior. In fiecare minut, memoria noastra este solicitata sa stocheze o noua informatie sau sa aduca la lumina o amintire pastrata intr-un colt al creierului. Se cunosc mai multe tipuri de memorie, clasificate in functie de anumite criterii, cum ar fi criteriul duratei de stocare a materialului, al tipurilor de informatii sau al organului implicat in memorarea informatiei. Aceste tipuri de memorie interactioneaza intre ele, dar depind de regiuni cerebrale distincte. Astfel, oamenii pot avea anumite forme de memorie mentinute in stare buna, in timp ce altele pot fi alterate. Dupa criteriul duratei de stocare a materialului, se disting doua tipuri de memorie: memoria pe termen scurt si memoria pe termen lung. Dupa criteriul tipurilor de informatii, exista memorie explicită si memorie implicită. In functie de organul folosit in stocarea informatiilor, se evidentiaza memoria vizuală, auditivă si motrice. (...) Mai există, de asemenea, alte trei tipuri de memorie: memoria tactilă, olfactivă si gustativă. Memoria tactila este foarte dezvoltata la persoanele nevazatoare. Cat despre memoria olfactiva si cea gustativa, acestea au rolul de a clasifica mirosurile si gusturile pe care le percepem.”(http://www.meditatiitop.ro/tipuri-de-memorie.html)
Nu am răbdare să pun diacriticele pe unde trebuie, dar textul se poate recepta și așa. Pe mine, însă, mă interesează mai mult să fac vorbire despre memoria afectivă, care, de cele mai multe ori, cred că este un fel de combinație între memoria cerebrală și cea senzorială. Ei, legat de asta, zilele trecute mi-am amintit de celebrele bomboane de ciocolată „Vinga” și, nici că se putea altfel, m-am dus să mă documentez despre ele. Foarte interesant. Găsiți mai multe aici: https://tudorduică-transsylvanica.ro/istorie-banat/gustul-de-neuitat-al-bomboanelor-vinga/
Și tot zilele trecute (adică ieri și alaltăieri) am mâncat, pentru prima oară în viața mea, corban. Îmi povestise, mai acum câțiva ani, despre acest delicios preparat, soțul unei prietene (din nefericire, el a plecat mult prea repede și prea brusc dintre noi) și, bineînțeles, atunci am înghițit în sec. Ei bine, ce să spun, realitatea a întrecut imaginația: este foarte, foarte bun! Și are o istorie foarte aparte, pe care, dacă vreți, o găsiți aici: https://www.info-delta.ro/retete-culinare-31/reteta/corban-55.html/
În regulă, acum voi încheia cu un banc:
Un turist, trecând printr-un sat din Ardeal:
– Auzi, bade, în satul ăsta, unde faceți voi pălinca?
– D’apăi, dom’le dragă, vezi ’mneata biserica aia?
– Da.
– No, numa’ acolo nu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu